7,023 matches
-
imperiului, atît Ungaria cît și Olanda se revoltaseră împotriva inovațiilor lui Joseph. Ca persoană, Leopold nu era conservator fusese un conducător luminat cît timp s-a aflat în fruntea administrației din Lombardia -, dar a fost nevoit să ajungă la un compromis cu dieta maghiară, care și-a refăcut prestigiul și a reinstituit privilegiile ei știrbite. El a semnat în același an Tratatul de la Sistova cu Imperiul Otoman și s-a îndreptat apoi spre Olanda ca să înăbușe revolta de acolo. Scurta lui
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și țăranul erau deci uniți împotriva dominației habsburgice. În ciuda faptului că armata habsburgică putea învinge forțele rebelilor, prin Pacea de la Szatmár (Satu-Mare), Carol al VI-lea a fost obligat în 1711 să accepte ceea ce constituia de fapt o soluție de compromis. În schimbul recunoașterii dominației imperiale, Viena trebuia să reconfirme privilegiile nobililor și să accepte acordarea unei mari autonomii a ținuturilor ungare din cadrul Imperiului Habsburgic. Ulterior, dieta maghiară a acceptat Sancțiunea Pragmatică, dar numai după ce regele a recunoscut indivizibilitatea posesiunilor coroanei Sfîntului
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
început după aceea organizarea Confederației Germane de Nord. Influența Imperiului Habsburgic în afacerile germane își încetase existența. Această a doua înfrîngere majoră în mai puțin de un deceniu făcea ca acceptarea de către Imperiu a pretențiilor ungurilor să fie inevitabilă. Ausgleich-ul (Compromisul) din 1867 a reprezentat o reorganizare fundamentală a imperiului, care va dura pînă în 1918, cînd monarhia a fost abolită. Expresie a programului moderat maghiar, documentul acesta împărțea imperiul în două unități politice distincte (vezi harta 23). Ținuturile coroanei ungare
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
membri, care a fost trimisă la Buda ca să negocieze cu un comitet similar ales de dieta ungară. Cu toată poziția lui puternică, guvernul maghiar era dispus să recunoască unele drepturi privind autonomia politică a Croației. Așa-numita Nagodba (înțelegere sau compromis) negociată în 1868 stabilea că statul croat era o unitate politică separată în cadrul regatului Ungariei, cu jurisdicție autonomă asupra afacerilor interne, poliției, justiției, religiei și educației. Limba croată putea fi folosită în administrația internă și în parlamentul ungar cînd erau
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Ioan Cuza a secularizat în 1863 averile mînăstitilor închinate, un act care a dat o lovitură serioasă finanțelor Patriarhiei. În cadrul negocierilor asupra chestiunii bulgărești, Ignatiev s-a străduit să joace rolul de mediator și să caute să ajungă la un compromis între cele două poziții, dar nici el, nici guvernul rus nu doreau o nouă slăbire a Patriarhiei sau iscarea unor certuri în rîndul ortodocșilor din Balcani. Atunci cînd negocierile nu au dus la nici un rezultat, liderii bisericii bulgare au acționat
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
sale, reacția Britaniei a fost favorabilă acestuia. Atitudinea habsburgilor s-a înscris pe aceeași linie. Ținînd seama de situația aceasta, guvernul rus nu dispunea practic de nici un mijloc de blocare a unificării. S-a ajuns deci la o soluție de compromis. Poarta a recunoscut unirea celor două state în persoana prințului Alexandru, numindu-l pe acesta guvernator al Rumeliei de Răsărit pe o perioadă de cinci ani. În ciuda acestei limitări, prințul a început să guverneze ambele regiuni ca și cum acestea ar fi
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
jos al frigiderului. Mă rog, oficial, un raft în frigider, pentru că, neoficial, le mai șuteam de prin cratițe ce găteau din pensia lor minusculă. Mai lincăiam, trebuie zis. Și ei nu-mi reproșau niciodată nimic. Asta e, toți scriitorii fac compromisuri mai mari sau mai mici. Al meu nu cred că era așa de mare. Unde mănâncă doi, are loc și al treilea. Ce vreau să înțelegeți e că, într-adevăr, erau niște oameni buni. Îmi percepeau pentru șederea mea acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu lumea e compromisă. Ieșirea lor din umanitate. Și de-aia țin cu dinții de scaune. Și disperarea de a transforma relațiile impersonale pe care le presupune slujba în relații personale. Și tot de aici ticăloșia veselă cu care fac compromisuri. Din dorința de a rămâne, vorba unui tip deștept, parte a unui joc care se desfășoară chiar sub ochii lor și care e chiar viața lor. Teama de excludere e cea mai a dracului. Aici, „La lemne“, am ridicat odată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
spunea clar și fără echivoc ceea ce-o nemulțumea, nu acumula refulări ale unui sine neîmplinit, aspecte care cu siguranță i-au atras respectul și admirația în comunitatea noastră de cartier. Autocrația liniei sale educaționale și inflexibilitatea de a face compromisuri i-au atras apelativul cu care tata a „investit-o” mai în glumă, mai serios, „Doamna general Averescu”. Așa a ajuns mama pe buzele tuturor și-n toate cercurile de rubedenii și cunoștințe, „Averescu”. Astăzi noi folosim acest apelativ ca
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
a fraților Constantin și Mișu Antoniade; sufe rind Încă de stân găcii și timidități, greu suportate și Înlăturate; nedeprins sau neîncrezător În trucurile prestidigitatorilor intelectualicești; capabil de intuiții faste, de tovărășii și colaborări fructuoase, dar, până la urmă, de oportunisme și compromisuri care au sfârșit În deziluzii politice și În retragerea prematură lângă plăcerile căminului, cu nevastă și copil. Era singurul din cercul nostru cu care mă Înțelegeam În aspirațiile mele altfel refor matoare decât ale majorității adunărilor noastre - și cu care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Dar de pe urma acestor concesii față de sine și de mândra lui conștiință literară, lucru pentru care sunt sigur că Emanoil Bucuța suferea adânc, gustat-a el măcar deliciile intime ale unei existențe confortabile, dulcile răgazuri ce le așteptăm În schimbul ostenelilor și compromisurilor noastre de dimineața până seara? Nici atât!... Casa lor din str. Grigore Alexandrescu nr. 17, cumpărată cu ceva bani și cu alții mai mulți Împrumutați pe la bănci („Îmi vine să mă sinucid, Beldie, când primesc avi zele de plata ratelor!“) era
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fiicei acesteia, arhitecta - amândouă de o natură atât de deo sebită de a celorlalte trei surori Înfrățite În același destin și trebuind, odată și odată, să lase loc mai departe [a]celora mai bine pregătite decât ele pentru asprimile și compromisurile acestei vieți. Sunt lucruri pe care le-am cunoscut la vremea lor și În intimitatea lor și al căror ecou trist l-am găsit apoi În Jur nalul intim ținut de scriitoare și descoperit sub căpătâiul roșu aprins de sângele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Verdi în programul Festivalului “George Enescu”. Voi încheia cu părerile autorizate ale marelui nostru contemporan, Ioan Holender: “Trebuie să faci artă din convingere. Tot ce am făcut la Festivalul Enescu am făcut din convingere și nu din calcul. Sunt împotriva compromisului în artă.” 05.09.2013 OMAGIU LUI GEORGE ENESCU (I) Nu știu alții cum sunt, dar eu, când simt în jurul meu oameni care trăiesc bucuria vieții, parcă am un alt fel de confort spiritual și mă simt în mediul meu
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
sfârșească ca de-obicei în apatie, indiferență față de toți și de toate... și asta în cazul cel mai bun. Problema toleranței mi-a apărut ieri, în prezența catalizatoare a lui Giglio, în toată grandioasa ei nulitate: acolo unde apar toleranța, compromisul, nu mai este loc pentru o credință totală sau un sentiment total. Lucrurile devin călduțe, precare. N-aș fi crezut niciodată acum câteva săptămâni că, ridicându-mă împotriva intoleranței, combăteam propria mea cauză... Dorința de a rupe, de a pune
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
era al meu, care eram eu, fie doar în parte. Acum însă îmi dau seama că e ceva străin de mine, un ideal impus de anumite condiții din afară, căruia a trebuit să mă supun și să mă adaptez. Din compromis în compromis, am ajuns să nu mă mai recunosc în gesturile și dorințele mele... A fi sclavul propriului meu trup - asta n-ar fi fost încă nimic, dar a fi sclavul unei concepții străine despre dragoste, urâte mie, lucrul acesta
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
meu, care eram eu, fie doar în parte. Acum însă îmi dau seama că e ceva străin de mine, un ideal impus de anumite condiții din afară, căruia a trebuit să mă supun și să mă adaptez. Din compromis în compromis, am ajuns să nu mă mai recunosc în gesturile și dorințele mele... A fi sclavul propriului meu trup - asta n-ar fi fost încă nimic, dar a fi sclavul unei concepții străine despre dragoste, urâte mie, lucrul acesta mi se
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
prevalează mierea. Uiți de toate micile amărăciuni, uiți de contre, de șicane, de supărări. Se estompează, dispar ca fumul risipit de vânt. Îți rămân amintirile calde, luminoase. E-adevărat însă, un mariaj de șase decenii înseamnă concesii reciproce, ba chiar compromisuri. Nu te poți regăsi mereu în celălalt. Nu-ți poți identifica identitatea ta cu identitatea lui. Noi doi ne cunoșteam reciproc punctele vulnerabile și în ele ne înțepam cu sadism. Șase decenii înseamnă accese de nervi, accese de independență, de
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
toată inima «La mulți ani!», îi declar în mod public că o iubesc și aștept să-mi aducă în dar noi traduceri.“ ALEX ȘTEFĂNESCU, România literară, mai 2009 „Ritmul viu al lecturii se datorează tocmai intuirii juste, de către traducător, a compromisurilor pe care le cere o ediție primă, la un secol distanță de original, și destinată unui public contemporan și de masă. Netrădând în nimic originalul, Antoaneta Ralian a realizat o «adaptare» imperceptibilă și subterană, pentru care merită felicitări nereținute.“ PETRU
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
și Alexandru Ivasiuc, care s-au înscris în acele zile în PCR. Ce este „Antologia rușinii“? „Antologia rușinii“ este o rubrică pe care Virgil Ierunca a ținut-o în presa exilului și în care sunt consemnate derapajele intelectualității românești și compromisurile ei în fața directivelor de partid. Dar, în același timp, deși Virgil Ierunca intervine puțin în explicarea și comentarea acestor texte, „Antologia rușinii“ trebuie văzută ca un demers moral (de demascare a lașității intelectualității românești și a servilismului ei față de politica
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
spre a-l sili să nască o irealitate aproape magică.“ Este evident, așa cum reiese și din fragmentul de mai sus, că unul dintre principalele motive pentru care Virgil Ierunca a ținut această rubrică, pentru care a condamnat vehement și constant compromisurile scriitorilor români, a fost grija pentru limba română (în sprijinul acestei supoziții vine și comentariul lui Virgil Ierunca la poezia lui Alfred Margul Sperber din cadrul „Antologiei“, acesta fiind singurul caz când criticul ține să comenteze un text selectat). Într-adevăr
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
concesii“. Această imposibilitate de a separa discursul de gazetă de discursul literar elevat este, probabil, explicația plafonării multora dintre cei care au încheiat pactul cu diavolul. Dacă în cazul marilor scriitori din anii ’50 (George Călinescu, Tudor Vianu, Tudor Arghezi) compromisul, plafonarea vin după încheierea unei opere, în cazul ultimelor generații de scriitori formați sub regimul comunist aceștia se plafonează, se împotmolesc în stereotipiile discursului partinic înainte de a crea o operă viabilă. Așa se face că limba de lemn a propagandei
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și în special în interiorul unei familii), soția rămânea să-și îndeplinească funcția tradițională. Administrarea gospodăriei, curățenia, gătitul, creșterea și educația copiilor - toate aceste sarcini rămâneau preponderent în seama femeilor, conform modelului preexistent în societatea românească. Bineînțeles că existau negocieri și „compromisuri“ atât în cadrul familiei, cât și în cadrul social lărgit, dar modelul de bază era cel descris aici: unul care împovăra femeile, căci el nu le transforma fundamental statutul, printr-o reorganizare completă și armonioasă a spațiului public și a celui privat
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
într-un mod pentru care mă simțeam „spurcată“, cum ar fi zis bunică-mea. Însă acceptam să o primesc pe la mine, înduioșată de plocoanele pe care mi le aducea. Încetasem să mai colecționez junk, preferam acum ambalajele pline. Cu acest compromis, intrasem și eu în circuitul subteran al mărfurilor de lux: pastă de dinți, ciorapi fini, săpunuri, deodorante cu parfum de măr din Bulgaria și cam atât. Practicam trocul. Cum maică-mea nu mai avea nevoie de bijuterii pe care să
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
atractive despre dreptate și echitate socială, nu au urmărit în fapt decât să huzurească pe spinarea celorlalți. Atât! Și în România socialismul implantat atunci cu forța, n-a însemnat decât propulsarea unor indivizi slab pregătiți dar slugarnici și dispuși la compromisuri, care să ,,slujească neabătut politica înțeleaptă a partidului”, pentru avantaje materiale! Ideea de escrocherie a existat dintotdeauna în politică, dar în sistemul socialist escrocheria a stat la bază ca și politică de stat, prin care un grup de indivizi mai
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
specialist în vreun domeniu, dar poate că ros de ambiții și mânat de lăcomie , aș fi ajuns și eu unul din jefuitorii de neam. Condițiile sunt pentru toți aceleași, dar ceea ce ne diferențiază este alegerea noastră la un moment dat, compromisurile pe care suntem în stare (sau nu) să le facem pentru a ne atinge un anumit scop. Aș fi putut și eu să acced lejer la o situație socială ,,splendidă”, dar în condițiile pe care le-am întâlnit pe teren
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]