8,749 matches
-
este dublul 828 lui (apărut în momentul nașterii simbolice a tânărului Dominic, și pe care acesta îl vede ca pe "o persoană pe care o ascultă vorbindu-i mai ales în timpul somnului și cu care uneori discută amical sau în contradictoriu", o "nouă personalitate" care "s-a alcătuit treptat, în timpul convalescenței, din cele mai adânci straturi ale inconștientului"829) din planul stărilor de conștiință interschimbabile. Ca și în basmul popular, Moartea nu poate fi decât individuală, nu poate fi decât a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
versurile adolescentine ale nepotului său, bolnav "de piept", în speranța că o recunoaștere literară l-ar remonta - în Ivan, moartea soldatului necunoscut devine pentru "domnul filosof" un prilej de a o explica prin expresia "misterioasă": "o serie de evidențe mutual contradictorii...". Diferența de problematică aduce o potențare a imaginii labirintului pe care-l străbate Darie ("Dar nu înțelegeam de ce trebuia să ne întoarcem înapoi spre pod... mi se părea că ne întoarcem acum înapoi"834), în căutarea centrului, până ajunge la
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a spațiului"835. Ceea ce fundează lumile paralele în Ivan, nu este breșa temporală ("Nu e vorba de timp") sau spațială ("Am înțeles că nu e nevoie să te duci undeva, pentru că ești deja acolo"836), ci "decalajul între evidențele mutual contradictorii"837. În lumea în care doi soldați români împreună cu elevul TR, Darie, aflați în retragere, străbat Ucraina, găsesc pe marginea unui drum, un soldat rus, Spiritul își ignoră "propria identitate". Numele comun pe care i-l dau soldații - Ivan (un
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Cer, nici sus, nici jos căci Universul e infinit, n-are nici început, nici sfârșit. Și atunci, te întreb, eu unde mă duc?..."847 și 8 noiembrie, "al doilea început", care se rezumă în formula "o serie de evidențe mutual contradictorii", când a înțeles "că nu e nevoie să te duci undeva, pentru că ești deja acolo. La nemărginire, Ivan, răspund cu o altă nemărginire. Pentru că, ascultă-mă bine, eu, ca și tine, ca și toți ceilalți, eu, noi, oamenii, suntem indestructibili
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nuvelei - perspectiva propriei morți. Culianu mărturisea că: "A fost singura dată cand am auzit de la el o apreciere pozitivă asupra propriei sale opere, mai ales asupra nuvelei Ivan, în care e vorba despre o moarte asupra căreia există "evidențe mutual contradictorii". Mircea Eliade repeta formula cu satisfacție, remarcând că, în fond, nu se știa dacă personajul - un elev TR în război - a murit sau nu"851). Fiecare întrupare/camuflare a Spiritului - "Spiritul Suprem, capturat, închis de Materie, orbit, alienat, ignorându-și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
suntem irecognoscibili și față de noi înșine, și unul față de altul..."855. Exemplul lui Ivan îi revelează propria condiție umană, iar omologarea simbolică a lui Procopie și Arhip cu Ivan îi îngăduie regăsirea contextului misterioasei formule "o serie de evidențe mutual contradictorii" în care i se pare că surprinde "ca într-o ecuație de gradul I, simplă, secretul condiției umane"856. În oricare dintre lumile posibile, Spiritul Suprem este același, diferă doar Materia care-l ascunde (Ivan, soldatul muribund, Arhip, necunoscutul cu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și apoi cu Ivan, în Ucraina, subliniază unicitatea Spiritului Suprem "capturat, închis de Materie, orbit, alienat, ignorându-și propria lui identitate"861. Darie întrupează Spiritul Suprem în final când, rănit este dus pe carabine de către cei doi soldați. "Evidențele mutual contradictorii" există și în cazul Laurei, care "avea, și are încă, modul ei propriu de a fi evidentă"862. Continuând seria "falselor identificări", ea este logodnica lui Darie și, în același timp, Laura lui Petrarca 863, simbol al iubirii mijlocitoare între
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și conștiința Realului"8. Alteori, ceea ce fundează lumile paralele eliadești nu este breșa temporală ("Nu e vorba de timp") sau spațială ("Am înțeles că nu e nevoie să te duci undeva, pentru că ești deja acolo"), ci "decalajul între evidențele mutual contradictorii" (Ivan); eroii sunt "tot aici, pe pămînt, în lumea noastră" (Nouăsprezece trandafiri, Pe strada Mântuleasa, Tinerețe fără de tinerețe, Dayan). În oricare dintre lumile posibile, Spiritul Suprem este același, diferă doar Materia care-l ascunde (Ivan, soldatul muribund, Arhip, necunoscutul cu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
care îl destramă mai târziu, refăcând enigma inițială și evitând producerea unui sens ultim, iar funcția naratorului este destrămarea semnificaților propuși și împiedicarea cristalizării unui sens sacru care ar putea fi numit. În permanență, textul este străbătut de două mișcări contradictorii: înainte (de propunere a semnificatului) și înapoi (de retragere a lui)9. Dintr-o perspectivă strict etimologică, multe din numele pe care Eliade le folosește sunt supuse procesului de suprimare a vocalelor din greaca modernă, fenomen deosebit de frecvent la numele
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Lixandru din Pe strada Mântuleasa), în care se proiectează personaje ca Brânduș din Fata căpitanului. În Un om mare, semul (logodnică părăsită) din numele Lenorei este dobândit prin raportarea la balada lui Bűrger. În Ivan, printr-o serie de evidențe "mutual contradictorii" logodnica lui Darie, Laura, este asemeni iubitei lui Petrarca, simbol al iubirii mijlocitoare între sacru și profan. (Laura, imposibila iubire, se regăsește și în Tinerețe fără de tinerețe...). În O fotografie veche de 14 ani, protagonistul este un "nou sfânt, Sfântul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
2. Antinomicul la Blaga și tradiția filosofică răsăriteană / 111 3.3. Blaga și Pavel Florenski / 113 3.4. Reverberațiile matricei stilistice autohtone / 115 Capitolul 4. Lucian Blaga și predilecția pentru antinomic în filosofia românească / 123 4.1. Logica dinamică a contradictoriului și ideea terțului inclus / 124 4.2. Hermeneutica paradoxală a sacrului și simbolului / 143 4.3. Identitatea concretă și predicația complexă contradictorie / 150 4.4. Ortoexistența și resemnificarea paradoxurilor cunoașterii / 155 4.5. Transdisciplinaritatea și ideea nivelurilor de realitate / 161
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
115 Capitolul 4. Lucian Blaga și predilecția pentru antinomic în filosofia românească / 123 4.1. Logica dinamică a contradictoriului și ideea terțului inclus / 124 4.2. Hermeneutica paradoxală a sacrului și simbolului / 143 4.3. Identitatea concretă și predicația complexă contradictorie / 150 4.4. Ortoexistența și resemnificarea paradoxurilor cunoașterii / 155 4.5. Transdisciplinaritatea și ideea nivelurilor de realitate / 161 Capitolul 5. Tematizarea blagiană a antinomicului în contextul gândirii contemporane / 173 5.1. În contextul filosofic al timpului / 173 5.2. Deschiderile
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
186 5.3.2. Dialectica noului spirit științific și ideea raționalismului deschis / 192 5.3.3. Logici non-aristotelice. Logici ale contradicției. Logica paraconsistentă / 196 5.3.4. Raționalitatea transversală / 203 5.3.5. Paradigma complexității / 205 5.3.6. Rațiunea contradictorie / 213 Bibliografie / 221 Abstract / 231 Résumé / 235 Prefață La ora actuală, după atâtea studii care s-au scris, o carte despre filosofia lui Lucian Blaga are șanse bune de a trece neobservată. Sunt mulți cei care ar spune că Blaga
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
echivalența p p. Putem spune că, în sensul ei propriu, antinomia iese din cadrele bivalenței ("sau p, sau non-p") și pare să angajeze un principiu opus, de forma "și p și non-p", pe care l-am putea numi al conjuncției contradictorii. Cu toate că acest sens standard, cum l-am numit, pare lipsit de echivoc, în istoria ulterioară a termenului "antinomie" au apărut și alte utilizări, care i-au nuanțat sau complicat semnificația, generând o anume ambiguitate 16. Voi urmări în continuare câteva
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
o anume ambiguitate 16. Voi urmări în continuare câteva dintre aceste utilizări. Mă voi referi întâi la o utilizare foarte apropiată, dar care lărgește și mai mult cadrul semnificației termenului. Astfel, de multe ori sunt numite "antinomii" enunțurile de predicație contradictorie, care afirmă în același timp predicate opuse despre același subiect: "Dumnezeu este unu și multiplu", "Isus este om și dumnezeu", " Lumina este corpusculară și ondulatorie" etc. De altfel, există și definiri exprese în acești termeni. Athanase Joja, de exemplu, susține
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
din atribuirea a două proprietăți opuse aceluiași subiect"17. Dacă ne păstrăm în linia definiției kantiene, putem interpreta această utilizare în sensul că astfel de enunțuri sunt antinomii comprimate, ce pot fi desfăcute în două teze opuse. Prin această predicație contradictorie s-ar indica faptul că cele două teze opuse implicate de enunț sunt la fel de justificate și că rațiunea este solicitată să le admită pe amândouă în același timp. În termeni logico-formali, aceasta înseamnă echivalența celor două teze. Pe de altă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
că cele două teze opuse implicate de enunț sunt la fel de justificate și că rațiunea este solicitată să le admită pe amândouă în același timp. În termeni logico-formali, aceasta înseamnă echivalența celor două teze. Pe de altă parte, enunțurile de predicație contradictorie pot fi, uneori, interpretate și în sens intrapropozițional. Atunci, ele indică faptul că un obiect are proprietăți opuse, fără ca acest lucru să implice în mod obligatoriu posibilitatea desfacerii în două propoziții contrare conjugate 18. Interpretarea acestor enunțuri devine, în acest
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Interpretarea acestor enunțuri devine, în acest caz, una dialectică. Ele nu mai reprezintă contradicții logice sau formale, ci reflectări ale unor unități dialectice de contrarii sau, în alți termeni, ale unor contradicții dialectice 19. Astfel de enunțuri nu conțin afirmații contradictorii, ci doar predicate contradictorii. Dacă lucrurile stau astfel, atunci și sensul termenului "antinomie" se modifică. În aceste cazuri, ar trebui să înțelegem prin antinomie mai curând ceea ce, se pare, a înțeles Hegel 20. Este vorba de sensul dialectic al antinomiei
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în acest caz, una dialectică. Ele nu mai reprezintă contradicții logice sau formale, ci reflectări ale unor unități dialectice de contrarii sau, în alți termeni, ale unor contradicții dialectice 19. Astfel de enunțuri nu conțin afirmații contradictorii, ci doar predicate contradictorii. Dacă lucrurile stau astfel, atunci și sensul termenului "antinomie" se modifică. În aceste cazuri, ar trebui să înțelegem prin antinomie mai curând ceea ce, se pare, a înțeles Hegel 20. Este vorba de sensul dialectic al antinomiei. Despre acest lucru voi
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
tocmai în conștiința că acesta este o unitate concretă de determinații opuse", astfel încât, în studiul metafizic al obiectelor, trebuie să luăm în considerare nu numai anumite determinații, ci și opusele acestora 21. Dacă pentru Immanuel Kant rațiunea intră în afirmații contradictorii doar atunci când depășește limita a ceea ce poate fi prins în categoriile intelectului și vrea să cuprindă absolutul sau nedeterminatul, pentru Hegel lucrul acesta se întâmplă cu referire la fiecare obiect. Astfel, în locul unei semnificații epistemologice negative, Hegel conferă antinomiilor o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ca o echivalență între două propoziții de acest fel (p -p). Așa stând lucrurile, cele două categorii se disting. Contradicțiile dialectice nu se pot confunda în nici un caz cu contradicțiile formale. Ele se pot traduce în propoziții care sunt aparent contradictorii din punct de vedere formal, de genul "Orice corp este în același timp în mișcare și repaus (= nu este în mișcare)", dar astfel de contradicții se dizolvă repede la o analiză logică atentă 24. O altă utilizare non-standard a termenului
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
mult spre contrariul a ceea ce spune Solomon Marcus în privința raportului dintre antinomie și paradox. Antinomia este o contradicție între două enunțuri aparent la fel de bine întemeiate, o echivalență de enunțuri opuse. Paradoxul se poate reduce la o echivalență dintre două propoziții contradictorii 36, și cum "echivalența dintre două propoziții contradictorii este echivalentă cu afirmarea lor simultană"37, înseamnă că un paradox este și o antinomie. Dacă lucrurile stau astfel, atunci suntem trimiși spre o concluzie inversă celei a lui Solomon Marcus, în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în privința raportului dintre antinomie și paradox. Antinomia este o contradicție între două enunțuri aparent la fel de bine întemeiate, o echivalență de enunțuri opuse. Paradoxul se poate reduce la o echivalență dintre două propoziții contradictorii 36, și cum "echivalența dintre două propoziții contradictorii este echivalentă cu afirmarea lor simultană"37, înseamnă că un paradox este și o antinomie. Dacă lucrurile stau astfel, atunci suntem trimiși spre o concluzie inversă celei a lui Solomon Marcus, în sensul că paradoxurile sunt forme de antinomie sau
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
opoziție""41. Hegel a introdus termenul "contradicție" și, în genere, terminologia logică în studiul realității obiective 42. Pornind de la el, s-a ajuns să se folosească acest termen pentru a desemna și "contradicții" din planul realității. Or, nu realitatea este contradictorie sau antinomică, ci gândirea și exprimarea asupra realității. Ce anume corespunde contradicției noetice în plan ontic? Alexandru Surdu susține că opoziția reală. Aceasta are la nivelul intelectului ca expresie contradicția, susținerea de enunțuri contradictorii, de reprezentări, modele sau teorii care
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
planul realității. Or, nu realitatea este contradictorie sau antinomică, ci gândirea și exprimarea asupra realității. Ce anume corespunde contradicției noetice în plan ontic? Alexandru Surdu susține că opoziția reală. Aceasta are la nivelul intelectului ca expresie contradicția, susținerea de enunțuri contradictorii, de reprezentări, modele sau teorii care se opun43. Un alt autor susține că, din punct de vedere ontologic, contradicțiile corespund imposibilităților, adică situațiilor care nu pot avea loc, faptelor necompozabile; contradicțiile reprezintă expresia lingvistică sau discursivă a imposibilității ontologice 44
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]