5,771 matches
-
mare actriță rolul femeii părăsite ("Ai voit cavalerește să-mi dai rolul frumos al femeii ce refuză, dar eu vedeam bine că tu mă refuzai"), Diana își încheie prestația cu un sărut hotărât și de o metodică lungime, mult mai convingător decât orice alt argument posibil. Impresionat până peste poate, Bizu simte că "apele mari îi luaseră îndoielile ca firele de paie" și declamă, într-un falset greu digerabil, ca un actor slab: "-Diano, Diano, se apropie el iluminat de dânsa
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
dar el nu poate fi negat" de vreme ce Eminescu însuși spune despre dragoste: "este însăși a mea viață care curge pe pământ, căci iubirea și viața-mi nu sunt lucruri osebite"89. Or, confesiunea poetului constituie, cred, un argument suficient de convingător, ce creditează o dată în plus, mai mult decât presupozițiile psihanalizei, concepția lovinesciană despre personalitatea eminesciană, a cărei configurație e determinată de erotism. Revenind la problema impactului social al poeziei lui Eminescu, ce justifică în bună măsură fenomenul constituirii mitului eminescian
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Călinescu s-a dovedit un veritabil creator de mit (un "mythmaker"115, s-a spus), înclinat și el, asemeni lui Lovinescu (în ciuda diferențelor, procedeul e, vom vedea, similar), către romanțarea, subiectivă, a documentului. Ioana Bot, spre exemplu, a demonstrat foarte convingător că biografia călinesciană urmează îndeaproape tiparele hagiografiei: plecând de la premiza că Eminescu e un "român verde", cu sânge nealterat, Călinescu și-ar fi construit narațiunea gradat, aproape ca pe un "romanț", utilizând procedeele melodramei dovadă faptul că, în prezentarea "etapelor
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
fi dorit. "Temperamentul" pare să fi învins, și de data aceasta, "voința" criticului-scriitor, care se gândise la un moment dat să abordeze "drama triunghiulară" într-un alt registru decât în acela obișnuit, melodramatic, cu speranța că ar putea vorbi mai convingător decât până atunci despre suferința amorului înșelat. N-a fost să fie. 2.5. Consecințele unui eșec: reinventarea melodramei Dintre interpreții operei lovinesciene, doar Marian Papahagi observa că, la lectura operei "în monadă", ciclul eminescian se dovedește a fi "un
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
se delimitează atât de perspectiva psihologistă prin care au fost interpretate romanele criticului în interbelic, cât și de teoriile structuraliste de mai târziu, ce explică fenomenul indeterminării generice ca "ilustrare a unui mecanism intertextual", pentru a demonstra în schimb, foarte convingător, valoarea pragmatică a limbajului în poetica romanului lovinescian, edificat la început pe tiparele genului dramatic (mai exact, ale tragediei percepută de Lovinescu, în opinia mea, ca specie asimilabilă genului "vieților romanțate") și, ulterior, pe o schemă compozițională hibridă (sugerând degradarea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
se săvârșește în strânsă legătură cu devenirea literaturii române. Mai interesante decât itinerarele răspândirii sunt incursiunile comparatiste, care conduc la concluzii relevante. Astfel, se observă că, în diferite epoci, contactul cu opera lui Lev Tolstoi a furnizat la noi argumente convingătoare în discuțiile literare, iar marii prozatori români au apreciat experiența novatoare a scriitorului rus în poetica romanului și a dramei, înclinând deliberat spre realism în construirea unor fresce cuprinzătoare ale societății. Referirile comparatiste vor intra și în alte lucrări, subordonate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288448_a_289777]
-
și ,,sociologie,, etc. (a se vedea secțiunea Confuzia termenilor din capitolul I). În mod cu totul special, eu prețuiesc sensiblitatea autorilor cărții pentru dimensiunea spirituală a vieții sociale. Sunt pagini importante în carte unde cei doi autori evidențiază subtil și convingător dimensiunea spirituală, deseori magico-religioasă,- încorporartă (încă?) în viața socială a comunităților exotice, așa-zis primitive. Nefuncționând social sub semnul democratic al separării puterilor în stat și al exercitării diferențiate a autorității, societățile neeuropene sunt în continuare sensibile și la ipostazele
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
ignorată datorită așa-zisului europocentrism. Or, Eliade, Duerr, Favret-Saada, Marcel Griaule (unul din maeștrii recunoscuți ai lui Jean Servier) și autorul însuși au depășit în cercetările lor această nefericită prejudecată. Servier are în acest volum multe pagini salutare unde deconstruiește convingător observațiile sau simplificările unor iluștri antropologi (Frazer, Mauss etc). Cel de-al doilea principiu atacat în cartea sa de Favret-Saada este cel al obiectivității. Este o iluzie să crezi că poți fi total imparțial și neatins de obiectul cercetării tale
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
în acest sens cunoștințe tehnice, cum ar fi pirotehnia și procedeele optice, teurgice, medicale; metoda de stenografie și telecomunicare și, nu în ultimul rând, tehnici de manipulare a maselor. Dar nu acesta era scopul ultim al magiei, după cum a demonstrat convingător și Ioan Petru Culianu. Pe de altă parte, sub aceeași păguboasă influență a științei de manual, noi explicăm astăzi oarecum nostalgici dispariția magiei și a altor practici spirituale prin inadecvarea lor la condițiile progresului tehnic. Acesta din urmă a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Paul Diel, Iisus Hristos are poziția mijlocitorului. El mediază între neștiutele ,,intenții ale lui Dumnezeu" și capricioșii muritori. Or, această figură a mijlocirii este una prin excelență teologico - metafizică. Hermes la vechii greci și Iisus în hermeneutica creștină o ilustrează convingător. Primul era crainicul zeilor, iar celălalt Logosul întrerupt. Prin mijlocirea lor, Zeus și Dumnezeu - Tatăl se exprimau direct, nemijlocit. Mai mult, exprimarea era desăvârșită, perfectă, din moment ce Hermes era natură divină, iar Iisus natură divino - umană. Paul Diel era la rându
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
amintire a unei experiențe traumatice colective pe care au avut-o îndepărtații strămoși sud-est europeni" (p. 76). În joc este un veritabil "nucleu de tradiție" ce se perpetuează istoric asemenea mitemelor. Un alt subiect extrem de interesat pe care-l studiază convingător Adrian Poruciuc în această carte aduce în atenție simbolistica arhitecturii bisericilor românești neo-bizantine. Trimiterile sunt la inedite analogii între hora și sânurile Bisericii, respectiv sanctuarele-trup din preistoria neolitică-eneolitică. Sunt frecvente trimiteri și la simbolismul ombilical prezent în mai multe tradiții
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
politic al Franței din anul 2022. Viitorul președinte va fi dat de un partid islamist ,,moderat" numit Fraternitatea Musulmană. Realitate sau ficțiune, se întreabă deloc retoric Mirel Bănică? E posibil să avem în Europa viitorului apropiat un președinte islamist? Este convingătoare ideea deplasării centrului de greutate al Europei spre Mediterana ,,prin integrarea rapidă a trei țări musulmane: Algeria, Tunisia și Maroc?"78. Nu simțim fiori citind în romanul lui Michel Houellebecq că musulmanii au pretenții ,,doar" asupra a două domenii: învățământul
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
M.Ap.N-ului. La ele aveau acces doar un număr limitat de persoane. Ei bine, cadavrele au fost sustrase în mare taină și asupra lor a continuat să planeze bănuiala de terorism. Cum erau însă acești teroriști? Pentru a răspunde convingător, Valentin Raiha procedează prin excluziune: din moment ce nu făceau parte din rândul forțelor armate obișnuite, ce alte elemente ale Sistemului Național de Apărare angajau ele? Conform interpretării în variantă Raiha, acestea ar fi fost reprezentate de Secția Militară "din fostul CC
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
M-am înșelat. Românii au ales președinte un neamț lutheran, întorcând spectaculos un avans de zece procente pe care-l avea candidatul PSD Victor Ponta în primul tur. Cum se explică misterul? Răspunsurile oferite sunt mai mult sau mai puțin convingătoare. Cel mai frecvent răspuns subiect, invocat de media românească, a fost acela că Victor Ponta și PSD-ul au organizat prost alegerile din diaspora. Prin urmare, faptul a provocat o reacție crescândă de frustrare și nemulțumire. Ea s-a transmis
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
de referință, în enciclopedii, istorii și dicționare literare etc. Mă întreb: câți rezistă, efectiv, la acest examen dur, dar concludent? S-a publicat în actele colocviului de la Roma (3-5 decembrie 1984), Il Momento Eminescu (Casa Editrice Eminescu, 1987), un studiu, convingător, pe texte, despre Comparatisme et Reception: le cas d'Eminescu en France de G. Barthouil. Autorul dovedește că recepția lui Eminescu în Franța este total inexistentă. Nici cu alți poeți români nu stăm deloc mai bine... A nu explora în
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
reproduse și comentate de cele mai influente reviste literare și culturale: Contemporanul, Flacăra, Viața românească - pune În atenția scriitorilor câteva legi, hotărâri și sarcini. În atari situații artistul avea, Îndeobște, două obligații: să se autoeduce rapid și, apoi, să educe convingător cititorul, masele largi muncitoare. Bunăoară, apar numeroase opinii și comentarii ale scriitorilor și artiștilor referitoare la Legea privind introducerea pedepsei cu moartea, la Legea pentru editarea și difuzarea cărții ori pe marginea Hotărârii ședinței plenare a CC al PMR asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Vlad al lui Badea Todirișcă, nici pe «Maria, mezina lui Ion Haramă - ce și-a scuturat plămânii În năframă», și ceilalți oropsiți de mizerie și boli. Iar orânduirea cea nouă vine și ea cu semne vizibile, concrete, cu atât mai convingătoare («În țăruș, traverse, stâlpi, piloni, pentru noi - se’ntoarce pădurea astăzi Înapoi»). Țăranii din Prisaca o vor slăvi pe drept cuvânt pentru că ea le-a adus bucate și lumină, atârnată În globuri electrice pe stâlpi și revărsată În cărți. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În două episoade, după obiceiul din vreme, totalizând mai bine de o pagină de gazetă format mare, demonstrează lipsa de calitate, manierismul și debilitatea epică a majorității nuvelelor de până atunci. Deși pornită de unul singur, ofensiva părea sigură, demonstrația convingătoare și erau de așteptat Întăriri; dar nu se Întâmplă așa; conduși de Scânteia, contraopinenții sunt atât de mulți și atât de puternici Încât nu numai că se infirmă argumentația aceluia, dar se demonstrează că, dimpotrivă, lipsă de calitate, opacitate, manierism
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
specie literară din concurs; tot sub semnul efemerului stau și nuveliștii premiați cu „mențiune”: Ana Gherasim, Zizi Munteanu, Niger Caius, Al. Gârneață, Vasile Fulgeanu, M. Adam, George Nestor, Vera Hudici, George Dan, Gh. Roman. Și pentru ca demonstrația să fie mai convingătoare, În frunte cu Scânteia 12, o serie de comentarii, cum ar fi cel din Flacăra 73 sau Viața Românească demonstrează ancorarea prozei În realitate, forța epic-luptătoare a tinerilor nuveliști, majoritatea cenacliști provenind din rândul oamenilor muncii. Să aflăm și noi
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
personajele slab realizate ale cărții. Ce ar fi trebuit să realizeze Camilar? Să redea În mod concret activitatea organizației de partid, să redea În mod concret activitatea lui Ion Butnaru ca secretar al organizației, să dovedească În mod concret și convingător că forța conducătoare a țărănimii muncitoare pe drumul socialismului, al vieții fericite este partidul. Este vizibil faptul că Eusebiu Camilar nu a Înțeles În ce constă măreția Pământului desțelenit a lui Șolohov, În ce constă Înalta sa valoare artistică. (Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
noua fază poeții «nu mai scriu despre viață, ci cântă Însăși Viața, că ei au părăsit generalitățile făcând loc faptelor (ceea ce nu se poate spune și despre articolele unora dintre criticii noștri, care sunt mult prea generale pentru a fi convingătoare)». (Ă). Trebuie să amintim aici și de discuția organizată de Viața românească În jurul poeziei publicate În această revistă, discuție care a dezbătut unele probleme interesante, a căror rezolvare a fost cu totul insuficientă și uneori de-a dreptul derutantă. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
slujește interesele trusturilor imperialiste din America, Anglia. Dr. N. Blatt, directorul revistei, a dovedit prin activitatea sa că nu este demn să educe pe tinerii care vor forma cadrele noastre științifice de mâine”. Și, pentru ca problema să fie și mai convingătoare, Contemporanul 80 publică, după trei săptămâni, În traducerea Terezei Macovescu, o contribuție a unui englez comunist, Maurice Cornforth, despre Bătălia ideilor În știință. Dar până atunci, și după aceea, au fost, În presă, numeroase comentarii aprobatoare, cum este cel al
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a luptei Împotriva manifestărilor proletcultiste, a fost deschisă de recenta plenară a Uniunii Scriitorilor din R.P.R. privitoare la problemele poeziei. Plenara a constatat că nu Întotdeauna chipul acestui om reiese cu claritate din operele artistice, că nu e Întotdeauna mobilizator, convingător, exemplu viu pentru toți oamenii muncii, ci că, adeseori, imaginea lui este realizată schematic, bogatul lui conținut sufletesc este sărăcit de calități esențiale pe care le are În realitate. (Ă). Ce este și cum a apărut proletcultismul? În urma primei revoluții
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
muncă (Ă)”13 CONTESTAREA POEZIEI EULUI Dacă schemantismul era boala copilăriei literaturii noi, dacă proletcultismul - prin toate manifestările sale - lipsea noua creație de profunzime și Înscriere pe coordonata tradițional-progresistă, dacă formalismul era o tristă moștenire burgheză care nu putea reda convingător preaplinul realității de tip nou, iată că tot În acest an o altă tendință primejdioasă pare că pândește poezia: cultul eului liric, În defavoarea eului colectiv (recte masele), Îndepărtarea poetului de la grijile și sarcinile colective și apropierea de intimismul tipic burghez
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
dezvoltă noua conștiință a omului nou, socialist. Literatura noastră nouă cuprinde numeroase opere Înfățișând procesul de formare și dezvoltare a omului Înaintat al epocii noastre. În concluzie, estetica marxist-leninistă ne Învață că În artă, generalul ajunge să comunice În mod convingător adevărul vieții, numai când se prezintă sub forma particularului, când Îndeplinește și condiția particularului, a specificului. (Ă). Se impune Însă o cercetare metodică a diferitelor forme de manifestare a schematismului. În primul rând să examinăm câteva producții literare sub aspectul
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]