7,769 matches
-
atinge pista, se aplaudă, iar un băiețel de vreo șase ani zîmbește. Am scăpat. Ce bine! Părinții albinoși rîd, îl mîngîie și nu-l sărută așa cum am face noi, românii. Mașina își arată puterea pe autostradă, prin accelerări de rachete cosmice, apoi, ca un cal strunit cu zăbala, se mulțumește să zburde doar cu o sută zece kilometri la oră. Amicii noștri, ca niște buni suedezi ce sînt, respectă semnele de circulație cu sfințenie, deși sub capota bolidului clocotesc sute de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a minții și a corpului. Nu se poate delimita pieziș între eros și agape. În firea ambiguă a omului „căzut“, ele se întrepătrund euforic, uneori primejdios, alteori în chip salutar. Și totuși, idolatria iubirii, retorica facilă a unei siropoase giugiuleli cosmice nu sunt de natură să lămurească nici termenul, nici trăirea în sine. Din când în când măcar, trebuie să vorbim despre iubire „la rece“, oricât de mult am leza, prin asta, „tribul“ patetic al Emmei Bovary. Din când în când
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și nepătimașă, vei găsi destule argumente să te bucuri. Lucrurile (încă) funcționeazășarpanta lumii (încă) ține. Mai există încă oameni întregi, tradiții vii, întâlniri miraculoase. Trăim într-un sos toxic, dar el conține încă mirodenii subtile, cu efect anesteziant. Marele animal cosmic nu pare încă să ia în serios agitația noastră propagandistică, spaimele noastre apocaliptice. Se poate trăi. Se poate trăi bine. Se poate (încă) trăi frumos. S-ar spune, pe scurt, că lumea stă într-o tolerabilă cumpănă. Relele ei nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mă bucur de frumusețea vieții. Din când în când, îmi dau seama că trăiesc într-o lume fără cer, fără copaci și grădini, fără extaze bucolice, fără ape, pajiști și nori. Am uitat misterul adânc al nopții, radicalitatea amiezei, răcorile cosmice ale amurgului. Nu mai văd păsările, nu mai adulmec mirosul prăfos și umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emoție, miracolul ploii și al stelelor. Nu mai privesc în sus, nu mai am organ pentru parfumuri și adieri. Foșnetul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
deloc neglijabile: mai întâi, el semnalează euforic prezența însăși a sărbătorii. Oamenii se înscriu, benign, în alt ritm al timpului, și o fac altfel decât în fiecare duminică sau la câte o onomastică. Dimensiunea comunitară e sporită, jubilația are prestigiu cosmic. Apoi, cheful e o specie a cordialității, fie ea și pasageră sau superficială. Bucuria împă rtășită, „comesenia“, ospitalitatea, circulația darurilor sunt de natură să provoace modeste, dar semnificative „schimbări la față“. Pentru câteva zile, participăm cu toții - ceea ce ni se întâmplă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
frisonul groazei ca pe o plăcere, așa cum ne pregătim să petrecem o seară agreabilă urmărind, la televizor, un horror. Nu e zi să nu fim intoxicați de „informații“ spectrale privind fie realitatea imediată, fie realitatea continentală sau planetară, fie cea cosmică. De mare succes se bucură, de pildă, „încălzirea globală“. Dârdâim sub nămeți, alunecăm pe gheață, nu ne mai putem desză pezi trotuarele și automobilele, dar citim terorizați despre inflamația generală în care vom sucomba curând. Vom muri de cald, ne
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
penumbre incomode, de tușele banalității sterile. Idolatrizată, ea devine stridentă, rebarbativ păstoasă, vampirică. La fel, în plan religios, divinitatea credinciosului iubitor e un mister cald, o autoritate afectuoasă, un zenit absorbant, în timp ce zeul habotnicului pare mai degrabă un răsfățat satrap cosmic, un soi de căpcăun metafizic, sensibil la ditirambi, mătănii și ofrande hipercalorice.“ Dl Stângă gândește viguros și scrie excelent. Îi mulțumesc pentru dificila întrebare și sunt flatat că mă crede apt să lămuresc lucrurile. Nu sunt. În viteza unui simplu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
acel gingaș dar veșnic viu strat de celule care este cambiul, undeva sub scoarță, nu are nici un motiv să „dea colțul“. Și, Încă, În planul ideatic, planta asigură perenitatea de la „facerea lumii“ și până la sfârșitul ei. E vorba de arborele cosmic sau axa lumii. Care ne Învață și acum, când aspirăm spre tăriile cerului, unuia al devenirii viitoare, să rămânem cu rădăcinile Înfipte În pământ, chiar dacă acesta e un element brut, căci mustește de sevă, iar acele tării doar se hrănesc
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pământ, chiar dacă acesta e un element brut, căci mustește de sevă, iar acele tării doar se hrănesc cu seve, nu le produc. Și, cum la sfârșitul lumii - zice mitologia, nu numai aceea românească - aneantizarea lumii va Începe cu Înghițirea arborelui cosmic, axa lumii, În hăul apelor, poate primordiale pentru altă lume, nu e musai să facem o repetiție, retezând arborele neamului nostru, crezând că coroana Îi va putea fi hrănită cu Coca-Cola, hamburgheri și rock. Rădăcina va odrăsli, căci așa e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu mai poate fi schimbat, celălalt prezentul, care e cum e sau cum putem să-l facem. Am trăit milenii - câte? Bine că nici nu putem ști - sub ramurile bradului; acela țintește cerul - la propriu - și-l susține ca arbore cosmic. Cerul, adică devenirea viitoare. Dacă putem, hai mai bine să ne cățărăm În el. Ram cu ram, Într’o devenire numai a noastră, ceea ce Înseamnă un câștig chiar și pentru lume, căci e Întreținerea unei polarizări, adică a negentropiei, Viața
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Într’o devenire numai a noastră, ceea ce Înseamnă un câștig chiar și pentru lume, căci e Întreținerea unei polarizări, adică a negentropiei, Viața. Dacă arborele poate fi tăiat cu o secure, cum e aceea care ar putea reteza ideaticul arbore cosmic? El n’are a se teme decât de una tot ideatică: uitarea tradiției. „Sâmbătă cu prieteni“, 19 septembrie 1998, ora 17,06 35. Dimensiuni Inginerul spune „a dimensiona“ În loc de a proiecta, mai precis În loc de a materializa o idee, evident măsurând
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de condiții de o diversitate prodigioasă: apă și uscat, stâncă și nisip, pământ și sloi de gheață, văgăună și pisc, căldură și frig, umezeală și uscăciune, lumină și Întuneric. La care a răspuns - ca o condiție esențială - și rezultanta evoluției cosmice, născută din neviu, viața biologică; care-și mărește diversitatea, menită a valorifica orice particularitate a neviului. Neviu care-i asigură și esența, adică energia. Dar nu din planetă, lipsită de energie compatibilă biologic, ci din exterior, din Soare. Și avem
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
anorganic și oxidat În lumea neviului, dar organic și reducător În aceea a viului. Principalul ei rost? Al acestui veritabil sânge al planetei care ca și acela din vinele noastre, circulă? Oricât de incredibil, Între magma de sub noi și spațiul cosmic, ea Închide un vast circuit. E un cărăuș, care cară Înspre bios și de la el orice, ca și sângele În noi. În primul rând substanță, iar aceasta pentru că apa e un solvent aproape universal. Ea aduce plantei sărurile precum animalului
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o poate căra apa. Lumea evoluează spre entropizare, degradare. Doar că nu se lasă schimbată cu una cu două și se “repară” din mers, alimentându-se cu opusul entropiei, negentropia, o idee... Pe care Pământul o capătă din negentropicul spațiu cosmic. În straturile superioare ale atmosferei, vaporii de apă desublimează devenind solid: o etapă de negentropizare. Dar nu oricum ci sub formă de cristale, ácele de gheață, altă negentropizare. După care urmează asocierea ácelor În ramificatul, ordonatul, stelatul fulg de nea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
așa, după cum nici nu va rămâne pururea cum Îl știm. Pe atunci, aerul i-a dat Însă și corpul. El, iar nu apa care i-a fost doar leagăn, a fost sediul reacțiilor care din metan, amoniac și, bineînțeles „focul“ cosmic, radiația pe care astăzi n’o mai putem răbda, ultravioletă, gamma, X, bașca imensele fulgere ce-l brăzdau, au format substanțele prebiotice, inclusiv primordiile „benzii de magnetofon“ care e ADN-ul. Apa doar le a dizolvat și a Îngăduit structurarea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
29 kg... Dovedindu-se Îndestul de „consistent“ pentru a permite păsării, ba chiar și reptilelor mezozoice să zboare. Și, din păcate, și avioanelor care au bombardat Jugoslavia. Și tot destul de consistent pentru a ne apăra de ploaia neostoită de bombe cosmice, meteoriții, pe care frecarea cu el Îi face „stele căzătoare“, iar nu obiecte contondente... À propos: Într’un an, Terra primește 20-30 de mii de tone de astfel de material cosmic. Dar aerul e destul de diafan cât să devină purtătorul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pentru a ne apăra de ploaia neostoită de bombe cosmice, meteoriții, pe care frecarea cu el Îi face „stele căzătoare“, iar nu obiecte contondente... À propos: Într’un an, Terra primește 20-30 de mii de tone de astfel de material cosmic. Dar aerul e destul de diafan cât să devină purtătorul mesajelor subtile ale vieții, cum ar fi feromonii. O moleculă de bombicol, un soi de alcool, dar și parfum natural al femelei fluturelui de mătase, poate pune pe jar un mascul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și eu În această emisiune, rezervându-vă privilegiul de a mi da dreptate ori, dimpotrivă a mă dezavua. Cucerirea romană, de acum 19 secole, a adus acestui pământ numai necazuri. Unul, de loc de neglijat, a fost dezacordarea de ritmurile cosmice, strict observate și respectate până atunci, adică suprapunerea peste calendarul local, care Începea cu atât de desul pomenit de mine solstițiu de iarnă, al celui oficial, valabil pentru un Întreg imperiu, dar care Începea la o dată anapoda, care nu semnifica
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
acela din colibă, stâlpul lumii trebuia să fie musai un arbore. Dar unul care, pentru că susținea cerul, sălașul zeilor adică, trebuia el Însuși sanctificat. Și, cum „câte bordeie atâtea obiceie“, fiecare popor a venerat, În calitate de stâlp al cerului, de arbore cosmic, o specie anume: indienii smochinul ( Ficus carica), mai precis „ficusul pagodelor“ care, Într’adevăr, prin rădăcinile sale adventive izvodite de ramuri, care-i devin astfel un fel de tulpini tot mai Îndepărtate de locul odrăslirii seminței, se tot Întinde, acoperind
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
m’a și chemat la microfon și, desigur În direct - „numai“ 20 de minute. Dar iată reconstituirea răspunsului la Întrebarea: e ceva real În zodii? Multă vreme n’am crezut În așa ceva decât ca o influențare a omului de ciclurile cosmice; dar, de când am putut „pune În ecuație“ asta, declar că e vorba de ceva cât se poate de real. Zodiacul e de fapt o Înșiruire a pozițiilor succesive pe care le ocupă Pământul pe orbita sa În jurul Soarelui. Dar să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
solstiții. Firesc s’o facem și noi, căci pe două treimi suntem apă, ba uneori chiar mai mult. Relația om-cosmos - parcă cineva spunea că omul e un microcosm - e una pur ecologică: organism-mediu. Așa vorbind, omul se acordează cu ciclurile cosmice, În fond cu revoluția Terrei, prin Însăși diversitatea, heterogenitatea sa prodigioasă. Heterogenitate În care omul a Încercat, de timpuriu, să facă ordine, prin zodiacul babilonean, poate intuind realitatea legată de drumul Pământului pe orbită, chiar dacă Își imagina că Soarele dă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
liberi. Terra a ajuns un fel de femeie. Ce s’a Întâmplat cu hidrogenul rămas fără „obiectul muncii“ din metan, amoniac și apă, odată carbonul, azotul și oxigenul evadați, și devenit astfel liber? A devenit liber de tot, În spațiul cosmic, căci doar atracția gravitațională a unei planete mari ca Jupiter putea păstra acest gaz atât de ușor, nu și insignifianta Terra. Semne că uscarea și oxidarea planetei continuă sunt destule. Unul e că fixarea biotică a azotului atmosferic, performată Într
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Semne că uscarea și oxidarea planetei continuă sunt destule. Unul e că fixarea biotică a azotului atmosferic, performată Într’o mulțime de plante În special leguminoase, e Însoțită de descompunerea apei cu punerea În libertate a unui hidrogen menit spațiului cosmic... Iar cealaltă cale de descompunere a apei, fotosinteza, Încântă pretutindeni, În plină explozie de frunze și flori. Flori care se cuvin - dar cu măsură totuși - oferite ființei care materializează/prefigurează viitorul; și al mediului dar, În acord cu acesta, și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ceva din grăsimea vânată cu trudă pentru a căpăta lumină, ceea ce eu, pisica, o ființă eminamente nocturnă, n’aș face-o nici În ruptul capului. Și nu pentru că văd noaptea ca... mine, ci pentru că am nevoie de acordul cu ciclurile cosmice, Între care unul e alternanța zi-noapte, implicit cu restul biosferei. Astfel mă mențin ca o redutabilă negentropică și-mi păstrez naturalețea, adică șansa de a găsi oricând un biped care să mă iubească; că acela mă caută de fapt ca
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se găsesc fie câțiva Întârziați fie câțiva sosiți mai devreme, deci tot atâtea abateri de la punctualitate... Bașca că, cu toții umblați „chiauni“ vreo câteva zile. Dar mă gândesc dacă nu cumva din subconștientul vostru a apărut ideea unei reacordări cu ritmurile cosmice. Evident, ea s’a materializat imperfect, căci trebuie să Împace „capra cu varza“. Adică nevoia - conștientă - de coordonare, căci trăiți Într’o societate iar nu fiecare de capul lui, cu nevoia păstrării unității cu restul biosferei, o nevoie pe care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]