5,537 matches
-
narațiunea vorbită. O cantitatea uriașă de vorbe învăluie sensul, impunând o lectură răbdătoare, o relectură. Atunci când comicul nu mai amuză ci îngrozește, romanul lui Amis și-a atins țelul. Istoria însăși e grotescă. Văzută în revers, ea face aparent pe criminali să pară sfinți, iar victimmele să fie fericite la culme. Evreilor li se redau sănătatea, averea și iubirea familiei. Primul contact cu derularea inversă imaginată de Amis poate să ne facă să râdem, dar râsul se stinge rapid. Flecărind, autorul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
i-o produce faptul că acestea îndrăznesc să aibă altă părere decât a lui. Îl vedem la începutul romanului în rolul unui pictor blajin și bătrân, aproape uitat de lume, dar romanul crește și avem revelația amară a turnătorului, a criminalului. Abia acum înțelegem revenirea obsesivă a poveștilor cu bătrâni care se sinucid, ca unică formă de căință.Ono știe întreg adevărul, fără nicio îndoială. Tragedia lui este că nu-l poate accepta. Ca o consecință directă, din victimă el devine
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și el sortit pierzaniei), dar o ezitare salvatoare încețoșează toate contururile nete. Când descoperim, de pildă, că fiul lui Ono, a fost ucis la Manciuria și cenușa lui a fost adusă în 1946 acasă, mai gândim oare că Ono e criminal de război? Putem spune că n-a suferit destul când știm că și nevasta i-a murit în război? Romanul e o constantă revelație mult așteptată, o succesiune de afirmații laconice care ne fac să cercetăm atent fiecare cuvânt. Istoria
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
afirmații laconice care ne fac să cercetăm atent fiecare cuvânt. Istoria are o oarecare cronologie. Câteva persoane importante se sinucid pentru a-și ispăși naționalismul din vremea războiului: directorul unei companii, un compozitor cunoscut. Se vorbește mult pe străzi de criminali de război, care sunt mai puternici ca oricând. Ono însuși simte nevoia să-și liniștească rudele că n-o să-și ia viața, dar i se răspunde că oricum n-are de ce, n-a fost el așa de important încât să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
profesorii și contemporanii, stârnind animozități. Foarte de tânăr publică Tabulae anatomicae (Documente anatomice), o adevărată introducere în anatomie, realizată pe observații directe privind alcătuirea organismului uman prin disecțiile pe care le face pe cadavre umane. Aceste cadavre erau ale unor criminali sau persoane abandonate. în epocă mai era și o piață a cadavrelor procurate de prin cimitire și vândute în taină anatomiștilor și pictorilor. La 29 de ani, Vesal tipărește capodopera sa De Humani corporis fabrica (Basel, 1543) operă care la
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cost? Unele, în mod deliberat, altele, întâmplător, altele sunt șantajate, manipulate, amenințate prin sistemele traficului de persoane. Unele o fac ocazional, altele, în mod constant. Trăiesc în permanentă insecuritate, sunt expuse bolilor și violențelor; nu de puține ori sunt victimele criminalilor. Care sunt mobilurile practicării sexului contra cost? Cel mai frecvent mobil este sărăcia, absența veniturilor și a perspectivei de a le obține prin muncă. Urmează interesul material pentru studii, lux, călătorii, obținerea locuinței, promovări profesionale și politice, trafic de influență
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
se străduia să-și găsească o vină, să se autopedepsească, și nu reușea. Pe de altă parte, fapta sa a văzut-o ca un eșec, nu întrezărea niciun efect benefic, din contră, lumea îl privea cu ură, ca pe un criminal. Pe sine se vedea tot ca un păduche, dar... un păduche estetic. M-am ucis pe mine, pe babă a ucis-o Diavolul, nu eu. Deși era pregătit să se autodenunțe, el prelungește tensiunea în interogatoriul luat de detectivul Porfiri
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
deloc astăzi. Ne amintim de scandalul stârnit în Franța de reprezentarea postumă a ultimei piese a lui Bernard-Marie Koltès, Roberto Zucco. Koltès se inspiră în ea dintr-un fapt divers care de-abia stârnise comentariile presei, omorurile perverse ale unui criminal fără Dumnezeu, Succo, căruia de-abia dacă-i schimbă numele. Piesa, creată în 1990 în Germania, este apoi interzisă în Franța, cu ocazia primelor reprezentații în 1992, la presiunea spectatorilor indignați. 3.3.2. Criteriile tragediei ideale Regulile de compoziție
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-l face mai scuzabil decât dacă ar fi un subiect inventat. Dar ne menținem părerea că nu toate adevărurile sunt bune pentru teatru, și că acesta este cazul unora ca aceste crime enorme în care Judecătorii ordonă arderea proceselor odată cu criminalii. Există adevăruri monstruoase, care, fie trebuie suprimate pentru binele societății, fie că, neputându-le ține ascunse, trebuie să ne mulțumim a le observa ca pe niște lucruri stranii. În asemenea situații mai ales Poetul are dreptul să prefere verosimilul adevărului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
doar printr-o ceremonie barbară și abominabilă. Toată lumea se adună la un loc și este adusă o iapă albă. Apoi, cel care va fi ridicat la rangul nu atât de rege, cât de animal, nu atât de suveran, cât de criminal, se apropie de animal În fața tuturor și cu o imprudență pe măsura indecenței Își arată natura sa animalică. Imediat după, iapa este ucisă și fiartă În bucăți și, În aceeași apă, se pregătește baia acestuia. Atunci, el mănâncă din carne
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
volum de versuri, intitulat Mănăstiri bucureștene, ilustrat cu șaizeci de heliogravuri proprii, iar în primăvara lui 1944 i se editează volumul Războiul nevăzut. Vieața de îndumnezeire a sfântului părintelui nostru Paisie cel Mare. Cel puțin o vreme neinclus în „loturile criminalilor de război”, S. va fi până la naționalizare director al Societății Textila Română, ulterior câștigându-și existența ca zilier, contabil, inspector de credite, vânzător la Aprozar. În 1957 era șef al relațiilor externe la Uniunea Compozitorilor, mai târziu statistician la Institutul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
propus lui Iorga să coopereze cu el. Era oare vorba despre o tactică? Răspunsul lui Iorga sigur nu avea în spate nici un fel de tactică: "Nu pot să am nimic de-a face cu oameni care se comportă ca niște criminali și nu-mi pasă dacă ei mă urăsc sau mă prețuiesc". Încheia, sfătuindu-l pe Codreanu să desființeze Garda de Fier și să fondeze în schimb o ligă anticomunistă 60. Codreanu a desființat Garda de Fier la 21 februarie 1938
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Jurnalul ei (însemnarea poartă datarea simplă de decembrie 1938), "Tata este dezgustat de uciderea lui Codreanu și a celorlalți legionari". Iorga i-a spus următoarele lui Călinescu: "Nu sînt tulburat din cauză că au fost împușcați, ci din cauză că statul a devenit un criminal!" Le-a spus alor lui că regele și Călinescu aranjaseră aceste asasinate. Ceilalți membri ai cabinetului nu știau nimic despre aceasta, iar Iorga se gîndea serios să demisioneze. În timpul unei vizite a lui Călinescu la reședința lui Iorga, care (conform
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
internați în lagărele de concentrare naziste. Ca și alții, după ce România a reușit întoarcerea armelor la 23 August 1944, Traian Boeru a fost scos de la naftalină ca să joace rolul lipsit de glorie al aliaților români ai naziștilor. După război, nefiind criminali de război (fără voia lor), legionarilor le-a fost ușor să se dea la fund. Horia Sima și alți cîțiva au plecat în Spania (unde Franco și-a adus aminte de Moța și de Marin și le-a acordat azil
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mai 1938 66 "Neamul românesc", 18, 19, 21, 23, 26 și 27 mai 1938 67 Iorga primea o cantitate considerabilă de scrisori încărcate de ură. Autorul le-a citit în arhiva familiei Iorga. Într-una dintre scrisori, Iorga este numit "criminal cinic". În alta se spune că, "întrucît nu mai este român", Iorga ar trebui "să pleci din țara noastră, care te-a copleșit cu onoruri". Într-o altă scrisoare, lui Iorga i se promitea că va fi găsit oriunde în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a unei Europe ce Înaintează spre „culmi Însorite”, cum zicea Churchill, a fost omis și În Est, și În Vest până În anii ’60, după care a fost invocat numai cu privire la exterminarea evreilor de către germani. Cu câteva excepții controversate, dosarul altor criminali - și cel al victimelor lor - a rămas Închis. Istoria și memoria celui de-al doilea război mondial se limitau de regulă la obișnuitul repertoriu de convenții morale: Bine versus Rău, antifasciști contra fasciști, partizani Împotriva colaboraționiștilor și așa mai departe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
livreze la oraș. Monedele europene erau, majoritatea, devalorizate; chiar dacă n-ar fi fost, banii lichizi nu-i atrăgeau pe țărani: nu aveau ce să cumpere cu ei. Mâncarea a apărut astfel pe piața neagră, la prețuri pe care numai bogătașii, criminalii și ocupanții și le puteau permite. Între timp, oamenii sufereau de foame și se Îmbolnăveau. În Grecia anului 1945, o treime din populația orașului Pireu suferea de conjunctivită granuloasă, provocată de deficiența acută de vitamine. În timpul epidemiei de dizenterie din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
regim-marionetă (Republica de la Salò a lui Mussolini) și o rezistență partizană mică, dar temerară, sprijinită de armatele aliate care Înaintau. Dar și aici, ceea ce părea un conflict Între majoritatea italienilor (cu vederi de dreapta) și o bandă izolată de teroriști criminali Înțeleși cu o putere străină a fost, de fapt, un autentic război civil, cu numeroși italieni implicați În ambele tabere Între 1943 și 1945. Fasciștii de la Salò erau, Într-adevăr, colaboratorii atipici ai unei forțe de ocupație brutale, dar susținerea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
simplu, o prea mare vizibilitate și popularitate În comunitatea locală. În procesul de transformare socială și politică inițiat de sovietici, epurarea, exproprierea, expulzarea, aresturile și execuțiile menite să elimine adversarii politici au fost etape cruciale. Dar ele au pedepsit deopotrivă criminali de război și fasciști autentici. Astfel, printre persecuțiile care vizau Biserica Catolică din Croația, Tito l-a acuzat și pe rău famatul cardinal Alois Stepinac din Zagreb, apologet al oribilelor crime săvârșite de regimul ustaș din Croația, care a scăpat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lor au fost făcute cadou suporterilor nonmaghiari ai noului regim. Era o mișcare politică atent calculată, dar În multe cazuri victimele nu erau acuzate degeaba. Iugoslavia era un caz deosebit de Încâlcit. În Ungaria, Curțile Populare au judecat la Început adevărați criminali de război - Îndeosebi activiștii din regimurile progermane ale lui Döme Sztójay și Ferenc Szálasi din 1944. Procentul fasciștilor și al colaboraționiștilor condamnați În Ungaria nu l-a depășit pe cel din Belgia sau Olanda postbelică - deși nu Încape Îndoială că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
13.600 găsiți vinovați, 43 condamnați la moarte și numai 30 executați. Circa 70.000 de funcționari publici au fost demiși. Cele patru puteri aliate au stabilit În toamna anului 1946 ca, În continuare, Austria să-și vadă singură de criminali și de „denazificare”. Sistemul educativ, deosebit de corupt, a fost denazificat cum se cuvenea: au fost concediate 2.493 de cadre din Învățământul primar și 477 din cel secundar, Însă numai 27 din Învățământul superior - În ciuda simpatiilor evident pronaziste ale multor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Taylor, unul dintre procurorii americani de la Nürnberg și procuror-șef la procesele ulterioare: „Prea mulți oameni credeau că au fost lezați pe nedrept de liderii celui de-al Treilea Reich și voiau o judecată În acest scop”. De la Început, procesele criminalilor de război germani au Îmbinat justiția și pedagogia. Procesul de la Nürnberg era transmis de două ori pe zi la radio, iar dovezile adunate aveau să fie expuse În școli, cinematografe și centre de reeducare din Întreaga țară. și totuși, efectul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dăm seama În ce măsură au contribuit procesele la reeducarea politică și morală a populației germane. Mulți le priveau cu ostilitate, ca pe o mostră de „dreptate a Învingătorului” - și exact asta și erau. În același timp, erau procesele reale ale unor criminali cât se poate de adevărați, pentru un comportament criminal ce putea fi dovedit și, ca atare, au creat un precedent vital pentru jurisprudența internațională În deceniile următoare. Procesele și investigațiile Întreprinse din 1945 până În 1948 (când Comisia pentru Crime de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Întâmplase. Aceste dovezi au consfințit faptul că și acele crime comise de indivizi În scopuri ideologice sau sub umbrela statului erau tot responsabilitatea indivizilor și cădeau sub incidența legii. „Executarea ordinelor” nu era un argument valid. Pedepsirea de către Aliați a criminalilor de război germani prezenta totuși două neajunsuri inevitabile. Prezența judecătorilor și a procurorilor sovietici a fost interpretată de numeroși comentatori germani și est-europeni ca o dovadă de ipocrizie. Stilul Armatei Roșii și metodele sovietice În teritoriile „eliberate” nu erau un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Îi vedea restul lumii. Nu realizau ce făptuiseră, ei și liderii lor, fiind mai preocupați de neajunsurile personale (penuria de alimente, de locuințe etc.) decât de calvarul victimelor din Întreaga Europă. Ba chiar pozau ei Înșiși În victime, considerând procesele criminalilor și celelalte confruntări cu ororile naziste o răfuială a aliaților victorioși cu un regim defunct 3. Cu câteva excepții notabile, autoritățile politice și religioase din Germania postbelică și liderii firești ai țării (din profesiile liberale, justiție, administrația publică) erau cei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]