7,252 matches
-
a na?iunii (I.�Ionescu, Pasiunea sociologiei na?iunii, �n volumul Pagini din istoria �nv???m�ntului etic ?i sociologic rom�nesc, Editura Spiru Haret, Ia?i, 1997). S�nt interesante ?i demne de recitit �n acest sens idei din cronicari, din scrierile c?rturarilor. Nicolae Milescu (1636-1708) a fost un adev?raț �uomo universale�, iar prin activitatea să a contribuit la cunoa?terea rom�nilor �n lume ?i la cunoa?terea lumii de c?tre rom�ni. A c?l
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
o și ocupă. Curățind regiunea Atelkuz de ei, Simeon reveni din stânga Dunării și lăsă calea liberă pecenegilor, care se întind între anii 896-915, după încheierea păcii cu principele Kievului, Igor, peste întregul întins al Țărilor Române până în vecinătatea Panoniei. Un cronicar bizantin ni-i arată că locuiesc în această vreme „dincolo de Istru, în locurile de șes de la fluviul Boristene (Niprul) până în Panonia și, fiind nomazi, își duc viața veșnic sub corturi”, atât la sud-est cât și la nord. Constantin Porphyrogenetul scria
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
comanda viteazului lor general Coța, toate oștirile Bizanțului și prefăcuseră, între anii 1199 și 1206, Tracia întreagă, până la Marea Marmara, într-un adevărat cimitir. E adevărat, erau sătui de pradă, aici în sud-estul Europei, aceste „lifte neîmblânzite”, cum le numește cronicarul bizantin, dar în extremitatea de răsărit a vastului lor imperiu, ei începură să guste din paharul amărăciunii. În anul 1208, Mahomed, sultanul Imperiului Corazmian, invadase și ocupase teritoriul dintre râul Ural și Marea Caspică. Este începutul sfârșitului acestui uriaș imperiu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
nu poate fi decât unul din ducii acestei țări, denumite Ilavut, cum bine a identificat G. Strakosch-Grosmann, în lucrarea sa. În sprijinul acestei identificări pledează contextul din cronica aceluiași Rașid-ed-Din și mărturiile lui Rogerius. Dacă urmărim mersul operațiunilor mongole, după cronicarul persan, vedem că în țara ulaghilor, adică a românilor, a intrat Budjek, fiul lui Tului, cu oastea mongolă din aripa extremă stângă. Budjek a mers peste munți, în Cara-Ulagh, și a învins neamurile caraulaghilor. De acolo, peste păduri și munți
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în stânga munții care, după Hașdeu, îi vor purta numele Bucegi, așa cum ne relatează Rașid-ed-Din. „De acolo peste pădurile și munții Babac-tuc, Budjek a trecut în granițele lui Mișelau (Mișleava) și l-a bătut pe dușmanul care s-a opus”. Aici cronicarul persan a confundat numele voievodului român și a scris din greșală, în loc de Seneslau, Mișelau, numele ducelui de Opolia și Raților din țara Haliciului, care fusese învins, la 24 martie 1241, de către Baidac, „Meczlaus Kazimirides Opoliensis dux inito certamine superavit et
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
iar egumenii, călugării, preoții și cântăreții și cei care slujesc Maicii Domnului nu au dat cisla”. Mărturia cronicii lui Laurentie ne este confirmată și de către aceea a Cronicii Novgorodului, sub același an. „În iarna aceea au sosit solii tătarilor, scrie cronicarul, împreună cu Alexandru Nevski, marele cneaz de Vladimir și solii au început să ceară dijmă și tamgă, iar novgorodienii nu li s-au împotrivit, ci au dat daruri pentru împăratul și i-au lăsat să plece în pace”. După cum se poate
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Episcopia ortodoxă de la Vicina. Prin ei, ca și prin cumani, tătarii își exercitau puterile asupra Țărilor Românești, Moldova fiind numită chiar Alania la 1320, în harta lui Giovanni di Carignano, de Genova. Toate aceste oști, conduse de Nogai și cunoscute cronicarului bizantin ca fiind alcătuite sub numele generic de „sciții paristireni”, adică sciții din regiunea Dunării de jos, erau semnalate că prădau în 1284, Mesembria. Prezența lui Nogai se cerea în Balcani, deoarece în 1282 murise Mihail al VIII-lea Paleologul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pus în mișcare oștile bizantine, conduse de însuși împăratul Andronic al II-lea (1282-1328) și de fiul său Andronic al III-lea, care dorea să supună Bulgaria sub suzeranitatea Bizanțului, dar și pe cele mongole, din care nu lipsiră românii. Cronicarul bizantin Ioan Cantacuzin semnalează, în anul 1323, prezența oștilor românești în Tracia, specificând că ele sunt trimise de voievodul din Țara Românească, adică de Ivanco Basarab, cu ajutorul țarului Mihail (1323-1330) pentru ca, în anul 1324, să completeze știrea despre victoria lui
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
tătarul, puteau primi în interiorul lor în același an, 1334, în anturajul principelui de Halici, Gheorghe Trojadenovic, ginerele lui Ghedymin pe Boris Cracula și Alexandru Moldaowicz, ambii moldoveni. Primul poartă titlul de palatin al Liovului, oraș, care, denumit Leucopolihni, era, după cronicarul bizantin Laonicos Chalcocondil, reședința domnească a Bogdaniei Negre, adică a Moldovei, iar cel de al doilea, venit de la Baia, probabil ca delegat, doar pentru orientare și tratative, deși Alexandru Moldaowicz în traducere corectă ar face Alexandru al lui Molda, adică
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cruciadă a celor dintâi asupra celor din urmă, ci în lupte de apărare pe meleagurile Ungariei și Transilvaniei, mai ales în Țara Bârsei și în jurul Brașovului, și probabil și în Maramureș, invadate de mongoli și românii de dincoace. Dacă însemnările cronicarilor saxoni diferă în ce privește data noii invazii, unele punând-o în anul 1335 și altele în anul 1336; în schimb toate, în unanimitate, vorbesc de rămânerea mongolilor în Transilvania șapte ani, timp în care au prădat satele românești și saxone și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în comerțul european pe drumurile comerciale ce uneau Liovul cu Marea Neagră și Vicina dominată încă, de tanigaua tătărască. Despre o victorie decisivă a trupelor românești și secuiești nu găsim mențiuni nicăieri în izvoarele maghiare și saxone. Dacă ar fi fost, cronicarii nu ar fi neglijat să o înregistreze. Mai sigur e că tătarii s-au retras la începutul anului 1340, căci în 11 februarie a acestui an, vestea pătrunderii lor în Polonia a turburat din nou pe regele și întregul regat
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în incursiunile lor de pradă în țările vecine, Ludovic a căutat să aibă o nouă întâlnire cu Alexandru Basarab. Ea a avut loc, probabil, lângă Brașov, unde regele a venit în iunie 1344. Nu este exclus ca informațiile folosite de cronicarul Ioan de Küküllo să fi contopit ambele convorbiri cu Alexandru Basarab. Conjunctura internațională era favorabilă românilor din Țara Românească să rupă dependența lor de Hoarda de Aur și, pe temeiul victoriei de la Posada, fără să renunțe la independența izvorâtă din
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Volga, cunoscută în izvoare sub denumirea de Ethil. B. P. Hașdeu crede, după cronica lui Mateo Villanni, că e vorba de Bug, iar B. Homan afirmă că trebuie să fie undeva pe Nistru. Dacă ne gândim la cele spuse de cronicarul florentin că expediția a durat, după plecarea regelui, 15 zile și socotind că, obișnuit, până la Volga se făceau 90 de zile, iar la Don, Nipru și Bug din ce în ce mai puțin, conchidem la a rămâne, în cele din urmă, la părerea lui
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
text, din ținutul Soroca, a trebuit să treacă printre stâncile de la Orhei, de pe Răut. Acolo va fi înnoptat. Apoi, printre regiunile deluroase și păduroase din codrii Orheiului s-a îndreptat spre Carpați, trecând mai multe râuri, pe care, în mintea cronicarului, se numeau toate „Siret” (de 74 de ori). Tot atunci se va fi oprit și în târgul Siret, unde își avea reședința Sas, voievodul Moldovei, dintre anii 1354 și 1359. În această campanie cu rezultate așa de fructuoase pentru Coroana
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
aducă la ascultare pe Petru și Bogdan, ori să ocupe Moldova și Valahia Minoră a fost încredințată lui Balc și Drag, fiii lui Sas voievodul și nepoții lui Dragoș din Bedeu, ctitorul mănăstirii Peri (azi în U.R.S.S.) Din relatarea cronicarului Ioan de Küküllo vedem că Bogdan „a fost combătut mai adeseori de oastea regelui”. Ultima campanie trebuie să fi avut loc în toamna anului 1364. Dar toate au fost parate cu bravură. În cele din urmă, voievozii Moldovei, Petru și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de către maramureșenii deposedați de domnie în 1359. B. P. Hașdeu e de părere că ocorniti mai înseamnă în limba veche rusă și a duce undeva, iar D. Onciul a scris că viteazul cneaz mai trăia, în 1401, în Podolia. Totuși, cronicarul polon Strykowski vine să întărească ipoteza că Jurg a fost otrăvit, afirmând că a fost îngropat la Vaslui, unde el a văzut în 1575 și mormântul. Pentru a-l răzbuna, oștile lituane au năvălit în Moldova, în decembrie același an
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
să-l dea nu i se cade, pre cela ce au năzuit la dânsul, ca să nu-și piarză credința”. Dar, pentru a nu supăra pe Cazimir, promite că-l va expulza din țară. „Iar din țară îl va goni” - continuă cronicarul, după care mai adaogă: „Și după aceea s-au dus Mihai la tătari și multă pagubă au făcut leșilor”. Evenimentele s-au petrecut în timpul verii anului 1448, probabil prin luna august, când Petru al II-lea se temea de o
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
multe - pupinbăsismul. Totuși, nu înțeleg: în ce constă progresul? Vă veți întreba, probabil, de unde și până unde titlul acestui editorial. Știu și eu? La urma urmelor, l-a întrebat cineva pe Urmuz de ce a pus drept morală a fabulei sale Cronicari versul absurd „Pelicanul sau babița”? (Jurnalul Național, 11 februarie 2005) Off-shore Se comentează mult pe seama rebelei șuvițe de păr a dlui Băsescu. Eu unul cred că nu șuvița e problema acestui președinte, ci capul, adică, mă rog, obrazul peste care
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
fără a fi sclavi ai literei care ucide, dar supuși cu smerenie Duhului Sfânt care îi dă viață. Din primele capitule generale, din 1217 și 1219, rezultă că au fost trimiși franciscani misionari în mai multe zone ale lumii, iar cronicarul Giordano da Giano a relatat că frații au ajuns în Ungaria, vecină cu Valahia și cu Moldova. Papa Grigore al IX-lea (1227-1241) a înființat Episcopia Cumanilor (sau a Milcovului) în 1227, distrusă însă, de către tătari, chiar în perioada pontificatului
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
1970, p. 7. 4 Eugen Schileru, " Cronica plastica : Adam Baltatu ", Informatia Bucurestiului, 16 noiembrie 1967. 5 Nicolae Tonitza, " Expozitia Baltatu, Baesu, Onofrei ", Izbânda, 8 octombrie 1919. 6 Nicolae Tonitza prezintă expoziția "Bălțatu Popp" în ziarul Avântul, 4 noiembrie 1920. Artistul cronicar apreciază calitățile lui Bălțatu, "setea de culoare [...] o sumă de calități literare de care e copleșită, într-o largă măsură, opera sa picturală." Subliniază însă, cu un ascuțit spirit critic: "suficiența tehnică [care] este subordonarea emoției estetice la capriciul năbădăios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
m-ar mira, însă, ca de-acum înainte să o facă. În Islam există o tradiție îndelungată a martirajului, adică a acelei convingeri că cel care moare în numele credinței (al lui Allah) are locul asigurat în Rai. Iată, de exemplu, cronicarii otomani îi numeau "martiri" pe toți soldații turci care mureau în lupta cu "ghiaurii", aceștia având asigurat, doar prin acest fapt, locul în paradis. Această convingere este și mai puternică la minoritățile religioase, iar sunniții din Irak de care aparținea
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
ei începe încă din secolul al XVIII-lea. În orice caz, cultura veche, medievală, scrierile vechi sunt în limba bielorusă. Ba chiar, după istoricii bieloruși, prin secolele XIV-XV limba oficială în vechiul Ducat al Lituaniei era bielorusa. În orice caz, cronicarii și scriitori lor vechi care apar în manualele de istoria limbii și literaturii (de exemplu Scorino) au scris în limba bielorusă. În prezent însă, așa cum am spus, dominația limbii și culturii ruse este incontestabilă. Scriitorii lor de azi se exprimă
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
-i împăca pe boierii noștri, aflați în luptă permanentă unii cu alții sau pe voievozi și boieri, care se gândeau doar la cum să-și sucească gâtul unii altora. Și unii, și alții "făceau mestecături la Istanbul" cum sugestiv scria cronicarul pentru ca stăpânii străini să vină și să le omoare dușmanul de același sânge cu ei. Așadar, se cereau "declarații" de sprijin pentru ei și de condamnare a celorlalte "partide". Deci, nimic nou sub soare, veți zice. Așa s-ar părea
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
nivel global, Al-Qaida este mai puternică decât oricând în ultimii ani". În cifre seci, din martie 2003 până în prezent, în Irak au murit 3.762 de americani și s-au cheltuit 450 de miliarde de dolari, sumă de care, vorba cronicarului nostru, "se sparie gândul". Cu alte cuvinte, efectele au fost complet opuse celor așteptate de americani. Nu există o definiție mai bună a eșecului. Poate că sunt și unele câștiguri mă gândesc la petrol -, pe care noi nu le știm
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
fel de François Villon, surprind malurile și podurile bătrânului Bahlui, e Alexandru Tacu-Zeletin (,,Flaut tenebra” Editură Moldova, 1996), tatăl lui Malin (poet foarte tânăr, decedat În condiții obscure) și al Alinei. Animator cultural fermecător și romantic, poet al conjuncturilor relevante, cronicar al Iașilor boemei superioare, dar și al Bârladului lui Cezar Ivănescu, acesta e Alexandru Tacu-Zeletin. Poezia lui e un album cu imagini de epocă, Îmbălsămate În vinuri rafinate (de Cotnari, de Bohotin, de Huși...). Scriitura alertă, fantezista, parodica, topârceniană. Mai
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]