5,866 matches
-
s-au desfățurat competiții încă din 1892, când au fost prezenți 10.000 oameni. În prezent, arena dispune de o capacitate de pește 50.000 persoane. Turnul de unde se fac săriturile este înalt de 60 m. S-a dispus însă demolarea complexului, pentru a construi unul și mai mare, care să facă față standardelor necesare pentru a găzdui în 2011 Campionatele Mondiale Nordice de Ski. Hotelurile de gheață Adesea este considerat greșit cel mai nordic punct al Europei, dar este de
Turismul în Norvegia () [Corola-website/Science/309120_a_310449]
-
un depozit farmaceutic al armatei rusești. La plecarea rușilor, s-a constata că argintăriile icoanelor dispăruseră. Ca urmare a faptului că Ministerul Culturii nu s-a mai ocupat de renovarea bisericii, Primăria orașului Iași a obținut în 1879 autorizația de demolare. În locul altarului, a fost amplasat în 1895 un monument de piatră cu o cruce deasupra, înconjurat de un grilaj de fier. Monumentul a fost mutat mai târziu în curtea Bisericii Bărboi. Hala de pește a fost demolată și ea prin
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
Teoctist Arapașu, succesorii Patriarhului Iustinian, deși făceau parte din tabere ecleziale rivale, au ajuns în fruntea BOR datorită loialității dovedite față de conducerea Partidului Comunist, primul având și o proastă reputație de politruc". Este cunoscută și indiferența Patriarhului Iustin Moisescu față de demolarea bisericilor din Bucuresti, ce începuse la sfârșitul anilor '70, sau față de condamnarea părintelui Calciu-Dumitreasa la zece ani de pușcărie pentru că protestase împotriva acestor distrugeri. "Patriarhul Iustin Moisescu, fost colaborator al Securității, și santajabil în multe privințe, nu a făcut nimic
Iustin Moisescu () [Corola-website/Science/310820_a_312149]
-
Calciu-Dumitreasa la zece ani de pușcărie pentru că protestase împotriva acestor distrugeri. "Patriarhul Iustin Moisescu, fost colaborator al Securității, și santajabil în multe privințe, nu a făcut nimic pentru a împiedica pedepsirea părintelui Calciu și pentru a încerca să salveze de la demolare bisericile din București. Din contra, când un istoric de artă, precum Dinu C. Giurescu, a solicitat sprijinul Patriarhiei pentru salvarea locașurilor de cult, Patriarhul Iustin i-a spus ca seamană cu "fugarii de la radio Europa Liberă".
Iustin Moisescu () [Corola-website/Science/310820_a_312149]
-
donațiile unor credincioși care l-au cunoscut și urmat. Până la Revoluția din decembrie 1989, biserica Mânăstirii de stil vechi cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" din București a fost dărâmată de 4 ori (în anii 1968, 1970, 1974 și 1983). Ultima demolare a avut loc în data de 26 mai 1983, biserica de la Mânăstirea "Adormirea Maicii Domnului” fiind demolată de buldozere până la temelie de către autoritățile civile, iar mormântul episcopului Evloghie Oța din biserică a fost profanat, osemintele sale fiind mutate într-un
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
instituții ale țării. Ultimul palat a fost cumpărat de oraș, apoi de stat, la începutul secoului 19. În 1802, un incendiu a distrus o parte din palate, ceea ce a condus la măsuri radicale de protecție pe insulă, chiar cu prețul demolării unuia din palate și a desființării cimitirului din jurul bisericii. Acesta din urmă a lăsat loc actualei piețe în 1810. În centrul pieței a fost ridicată în 1852 statuia fondatorului orașului, Birger jarl. În secolul 19, cheiurile construite de jurul-împrejurul insulei
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
artiști suedezi, August Strindberg, născut aici în 1849, în familia celui mare mare proprietar de companii maritime din Stockholm. În anii 1860 pe insulă a fost construită linia ferată ce leagă sudul de nordul țării, proiect care a condus la demolarea unui palat și a primului pod de piatră din Stockholm, ce lega insula de orașul vechi. În prima jumătate a secolului 20, cele două războaie mondiale s-au făcut resimțite prin ample lucrări de protecție subterană și prin relocarea arhivelor
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
la Is[uș] Hr[istos] 1727"". Meșterii sunt cunoscuți și din inscripția de la biserica de lemn din Ban, pe care o ridicaseră un an mai devreme. Cele două biserici au fost probabil asemănătoare, la Ban păstrându-se modelul original până la demolarea ei, la miljocul secolului 20.
Biserica de lemn din Fildu de Sus () [Corola-website/Science/309780_a_311109]
-
aceasta. În 16 martie 1945 statuia de bronz a fost puternic avariată de artileria americană și, la scurt timp după aceea, a fost demolată. Capul statuii originale se păstrează în muzeul Mittelrhein din Koblenz. Forțele de ocupație franceze au intenționat demolarea totală a monumentului, prea încărcat cu simboluri naționaliste, și construcția unui alt monument, dedicat "păcii și unității între popoare". Lipsa banilor a făcut ca proiectul să nu fie împlinit. În 1949 Germania a fost divizată de puterile învingătoare în al
Colțul german () [Corola-website/Science/309904_a_311233]
-
și așa au venit și la mine, cum până la opt zile sĕ o rĕsipesc și sĕ o stric. ...”" Desființarea ei era cerută de un decret imperial din 1787 prin care au fost închise majoritatea așezămintelor monastice din cuprinsul Imperiului Habsburgic. Demolarea bisericii s-a făcut, după cum descrie autorul scrisorii, la sorocul celor opt zile, când "„a venit solgbirău Căceli Jiga și comisarășu Diulai și cu alți nemiși, aducĕnd óameni și sate spre stricare Mănăstirii”". După rugămințile sale de a primi un
Biserica de lemn din Borșa, Cluj () [Corola-website/Science/309944_a_311273]
-
revenirea asupra deciziei de desființare a mănăstirii fie recuperarea celor 500 de florini investiți în defrișarea locului și ridicarea bisericii. Scrisoarea nu a ajuns la destinatar, fiind oprită de guvernul de la Sibiu pe motivul că legea nu putea fi schimbată. Demolarea bisericii mănăstirii nu a condus la dispariția construcției. Conform tradiției păstrate în Stoboru, biserica a fost dăruită credincioșilor din Borșa, unde a fost reconstruită și repictată de același ctitor-zugrav. La cumpăna secolelor 19 și 20 biserica a fost încă o dată
Biserica de lemn din Borșa, Cluj () [Corola-website/Science/309944_a_311273]
-
situat mai jos de nivelul bulevardului. În iarna anului 1891, o furtună dezlănțuită a distrus o parte din acoperiș, dar și un perete al fațadei, reliefând instabilitatea construcției. Expertizele au propus, și consiliul comunal a aprobat la 29 ianuarie 1892 demolarea construcției. Primarul Al. Belik decide, printr-un proces verbal, oragnizarea șantierului în regim propriu pentru reconstrucția cazinoului în aprilie 1892. Concepută monumental, fără perspectiva panoramina si fără far, clădirea ar fi urmat să aibă o sală de teatru cu scenă
Cazinoul din Constanța () [Corola-website/Science/309354_a_310683]
-
în satul Tatarbunar locuiau 78 de familii formate din 365 de persoane. După numai doi ani, în 1818, numărul de locuitori crescuse la 901. Cele mai multe familii aveau în proprietate câte o casă de piatră construită cu materiale ce proveneau din demolarea clădirilor tătarilor. În 1816 a fost demolată și cetatea medievală, scăpând doar vechea baie orientala, transformată în moară de apă. În urmă Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
cazați deținuți minori, bloc care era format din centrul de primire, observare și repartizare minori și Penitenciarul pentru Minori. În locul Penitenciarului pentru Minori a luat ființă în 1997 Penitenciarul de Tineri București ce a funcționat până în anul 1988 când, prin demolarea Penitenciarului Rahova, deținuții de acolo au fost transferați aici începându-se extinderea spațiilor de deținere cu încă un corp de clădire finalizat în anul 1990. În perioada 17 decembrie 1989 - 31 ianuarie 1990 a avut loc o revoltă a deținuților
Penitenciarul cu regim de maximă siguranță București () [Corola-website/Science/309434_a_310763]
-
printr-un portal decorat cu motivul frânghiei. Dimensiunile bisericii erau aproximativ următoarele: lungimea 15-18 m, lățimea 5-6 m iar înălțimea de 3-4 m. Era acoperită cu șindrilă. Biserica a fost demolată la data 20 iunie 1957 după primirea acceptului de demolare din partea autorităților Raionului Jibou. Materialul rezultat în urma demolării a fost vândut contra sumei de 4000 lei unui cetățean din Baica.
Biserica de lemn din Chendrea () [Corola-website/Science/310414_a_311743]
-
bisericii erau aproximativ următoarele: lungimea 15-18 m, lățimea 5-6 m iar înălțimea de 3-4 m. Era acoperită cu șindrilă. Biserica a fost demolată la data 20 iunie 1957 după primirea acceptului de demolare din partea autorităților Raionului Jibou. Materialul rezultat în urma demolării a fost vândut contra sumei de 4000 lei unui cetățean din Baica.
Biserica de lemn din Chendrea () [Corola-website/Science/310414_a_311743]
-
și locuitorii satelor riverane râului Prut inclusiv și pogăneștenii puteau ajunge pe malul Prutului numai cu pașaportul și prin porțile unde erau postați grăniceri. La 1992 locuitorii satului Pogănești au fost primii în regiune care au început, fără voia nimănui, demolarea acestui gard, care dea lungul moșiei Pogănești a fost lichidat complet către 1994. După aceasta, inițiativa de demolare a gardului au preluat-o vecinii din Sărata-Răzeși și Tochile-Răducani raionul Leova și vecinii din satul Cioara. Astfel locuitorii satelor și-au
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
prin porțile unde erau postați grăniceri. La 1992 locuitorii satului Pogănești au fost primii în regiune care au început, fără voia nimănui, demolarea acestui gard, care dea lungul moșiei Pogănești a fost lichidat complet către 1994. După aceasta, inițiativa de demolare a gardului au preluat-o vecinii din Sărata-Răzeși și Tochile-Răducani raionul Leova și vecinii din satul Cioara. Astfel locuitorii satelor și-au căpătat dreptul de viacuri de a se plimba, munci sau a se odihni pe malul Prutului. Din punct
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
Riga, monumentul a rămas practic neatins atât în timpul ocupației germane a Letoniei, dintre 1940 și 1945, cât și a celei sovietice, care a fost un pic mai lungă, 1945 - 1991. Deși au existat mai multe intenții clare ale sovieticilor de demolare a monumentului, totuși acesta a scăpat neatins datorită mai multor factori. Un element esențial ar fi fost apărarea monumentului, chiar în fața lui Stalin, de către faimoasă sculptoriță sovietică Vera Muhina (1889 - 1953), care fusese nu numai o fostă studentă a lui
Monumentul Libertății din Riga () [Corola-website/Science/306065_a_307394]
-
cultură (teatre, cinematografe ș.a.), mari magazine; în cazul cartierelor de la periferie, numite „muncitorești”, acestora li se adăugau fabricile, în majoritate specializate pe articole de industrie grea. Totuși Bucureștiul se remarcă ca abordare urbanistică prin interesul pentru racordarea noului la vechi: demolările sunt rare, se caută armonizarea noilor construcții cu cele antebelice (dimpotrivă, imobilele interbelice sunt intenționat flancate de construcțiile noi), se continuă planul de sistematizare din 1906. Stilul arhitectural al acestei perioade este tributar celui realist-socialist practicat în Uniunea Sovietică mai
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
limba româna Nicolae Andrei, fratele ministrului de externe din acel timp, Ștefan Andrei. În martie 1977, la ora 21:22, profesorii liceului aveau consiliu în sala de festivități când a început cutremurul. Clădirea a fost grav avariată. Specialiștii au propus demolarea clădirii susținând că nu prezintă siguranța necesară. Localul a fost salvat prin intervenția lui Nicolae Ceaușescu, care a hotărât să fie păstrată și consolidată. În 1997, colegiul reia vechiul nume de Carol I. Bustul lui Bălcescu, din holul mare al
Colegiul Național Carol I din Craiova () [Corola-website/Science/304748_a_306077]
-
află Turnul IFA care reprezintă coșul de dispersie al gazelor de la fosta Întreprinderea de Fibre Artificiale, unitate industrială închisă în 1990. Turnul IFA este cel mai înalt edificiu din Suceava, având peste 200 de metri înălțime. În 2007 a început demolarea clădirilor ce au aparținut fostei IFA, în vederea construirii complexului Iulius Mall. Singura construcție păstrată din ansamblul IFA a fost turnul, asupra căruia s-au efectuat o serie de lucrări de renovare, prin care s-a urmărit integrarea lui în complexul
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
perioadă preot de parohie. Din data de 10 iunie 1932, deține funcția de arhiepiscop de Kostroma și Galych. În noiembrie 1932 i s-a acordat dreptul de a purta crucea pe klobuk. Și-a sprijinit material preoții din eparhie, după demolarea prin explozie a Catedralei din Feodorov. I-a adunat în jurul său pe clericii care trecuseră prin închisorile bolșevice și-și păstraseră neatinsă credința ortodoxă. În noaptea de 4 decembrie 1936 IPS Nikodim este arestat și condamnat la cinci ani de
Nikodim Krotkov () [Corola-website/Science/305682_a_307011]
-
cu hramul “Schimbarea la față”. Mitropolitul Ioan Mețianu a refuzat cu încăpățânare să construiască catedrala în amplasamentul de pe strada Morii, propus și acceptat inclusiv de administrația locală condusă de primarul Josef Drotleff. În cele din urmă, autoritățile locale au acceptat demolarea vechii biserici grecești și construirea catedralei pe locul ei. Terenul pe care s-a construit catedrala s-a format prin unirea a cinci loturi de teren cu numerele 35, 37, 39, 41 și 43 din strada Măcelarilor (azi Mitropoliei) și
Catedrala Mitropolitană din Sibiu () [Corola-website/Science/305723_a_307052]
-
religios roman încredințat tot iezuiților, Pontificio Istituto Biblico. Pius XI a dat un impuls puternic inițiativei predecesorului său și în 27 decembrie 1924, la centenarul reconstituirii „Companiei lui Isus”, a fost pusă piatra de temelie a noului complex. Lucrările de demolare a vechilor clădiri care ocupau aria de construcție au consimțit aducerea la lumină a câtorva resturi dintr-un vechi templu a lui Serafiu. Proiectul, încredințat lui Giulio Barluzzi (Roma 1878 - 1953), prevedea realizarea unui mare edificiu care să domine piața
Universitatea Pontificală Gregoriană () [Corola-website/Science/305737_a_307066]