7,752 matches
-
-și întipărească în memorie chipul meu, întreaga mea făptură pentru viața lui viitoare. Retrag mâna, parcă rușinat că mi-a refuzat carnea... și stau mai departe de vorbă cu el. Mă ascultă. Dar ochii îi fug mereu după ceva din depărtare, ca o caldă aducere aminte... Apoi, se întoarce către sine... După o adulmecare în vânt, s-a întors și cu pas lung și întins ...s-a îndepărtat spre marginea pădurii între ai lui. În timp ce bătrânul povestea, Anuca stătea ghemuită pe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu picioarele-i lungi, ieșea clar în relief... Era râsul!.. Un salt arcuit... și, prădătorul își începu vânătoarea nocturnă. Fără nici cel mai mic zgomot, se prelingea peste pământ... ca liniștea codrului. Uneori adulmecă scurt, ascultă un fâșâit venit din depărtări, și, răbdător așteaptă până se dumirește. Freamătul de noapte al pădurii nu începuse încă, în afară de chemarea unei bufnițe din vârful unui fag. Anton îi aruncă o privire și îi zâmbi sprâncenatei cu ochi roșietici. Râsul alunecă ușor pe marginea povârnișului
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ascunși prin prăpăstii. Cu șuier ascuțit, vântul izbea zăpada în trunchiurile fagilor uriași. Doar șoapta zăpezii se auzea... încolo, o liniște deplină stăpânea în padurea întunecată. Niciun sunet nu se înălța deasupra pământului... nici bufnițele nu mai pufăiau, doar, din depărtare, de pe crestele lui Mârzac venea ca un zvon în surdină, pe pale de vânt, urletul lupilor. Jderul colinda prin pădure șovăind. Se strecura împotriva vântului, pe lângă desișuri și opreliști de uscături; pe coastă cercetă vizuinile printre rădăcini, dar fără speranța
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un nor gros de ceață. Pe fundul adânc al văii Elanului, râul susurându-și apele, tălmăcind parcă taina unei alte lumi... o lume din adâncuri milenare, pe când uriașii Elani hălăduiau pe aceste locuri. Un strat alb, gros, întinde punți peste depărtări. Iepuri speriați își croiesc pârtii de ieșire prin zăpezi și se depărtează țopăind greoi. Vieri sălbatici se pitesc în văgăuni strâmte împădurite, apoi aleargă buimaci în susul povârnișului. Păsări răpitoare; huhurezi, bufnițe... stau îmbufnate în vârfuri de copaci înalți și-și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
drum, în urmă răsărea un nour alb de pene în două cu colb. Copiii cățărați pe garduri, râdeau cu spaime în ochi, iar babele prin dosul porților își făceau cruce... Tudor, când își desprinse privirea de pe norul de praf, din depărtare, și deschise pumnul, în palmă ținea un firicel de floarea „nu-mă-uita“. - Bine, bine, dom‟șorule... om mai vorbi noi! crișcă printre măsele Lisandru, și se grăbi să intre în crâșmă. „Sî duci să-și înece în rachiu rușânea..!“ șopteau gurile
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și zarvă, pentru că acolo cânta mierla neagră ca tăciunele, uguiau turturica și porumbelul sălbatec, și ciocăneau ghionoaiele. Jos, pe pământ, prin frunzarul uscat, foșnăiau porcii mistreți. Râmau și răscoleau nepăsători pământul și, când găseau jir ori bureți tineri, grohăiau. În depărtare, în inima codrului, se aude un urlet de fiară... „Oare-i lup..?!“ îi șopti rar un gând, fetei. O creangă se frânse, sub copita murgului, cu zgomot surd... și din nou se așternu liniștea, o liniște dureroasă, apăsătoare.. Răsare luna
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
răsucește docil și liniștit se supune... Și, cu coada stufoasă între picioare, trecu pe lângă ei, sigur pe el, pășind atât de nestingherit, ca și cum pentru el n-ar exista primejdii, și se strecură ușor printre trunchiuri doborâte, parcă în întâmpinarea unei depărtări pe care n-o vede decât el. Luna crește înaltă pe cer, limpede și rece. Pădurea se trezea.. O bufniță pufnea tihnit... poate mulțumită ... Ea este pasărea înțelepciunii. Apoi, luna intră încet în conul de umbră, până când se țesu peste
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Fusese mai mult decât baftă, fusese forța destinului. Iar Aidan credea în destin. Nieve tastă cu înfrigurare un pomelnic de întrebări pentru Lorelei, de la firma Finaluri Fericite. Spațiul fusese închiriat, o moșie privată cu castel și biserică, la vreo oră depărtare de Galway. Nu mai fusese folosită pentru o nuntă până acum, dar Lorelei îl cunoștea pe proprietar și reușise să pună mâna pe acest loc pentru nunta Stapleton-Clarke. Ceea ce însemna, după cum o informase și pe Nieve într-un e-mail, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dezvoltat inițial de chinezi. —Ești sigură? John era sceptic, pentru că îi luase atâta timp să dea răspunsul ăsta. —Categoric. Când se anunță răspunsul, a fost felicitată, pentru că masa lor fusese singura care nimerise răspunsul corect; era acum la un punct depărtare de Masa 9. Nu lăsa să pierdem tot ce-am realizat până acum, spuse John când Anna începu runda de filme. Gândește-te bine. Se descurcară bine și la această rundă, și la cele care urmară, astfel încât la sfârșit erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
în legături afective și că ea hotăra când și unde se vedea cu bărbații ei. Chiar și Robert, ultimul irlandez cu care fusese, nu se apropiase de ea nici fizic, nici emoțional. Locuia la Donegal, la peste două sute de kilometri depărtare, așa că își petrecea tot atât de puțin timp cu el cât o făcea acum cu iubiții de pe continent. Dar în ultimele luni începuse să-și aducă aminte cum era să fii apropiat de cineva. Și, cu toate că experiențele ei dăduseră greș, începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
am zâmbit larg și am ridicat din umeri: — ’Nțeles. Kreuzberg, Dealul Crucii, este situat la sud de oraș, În Victoria Park, lângă aeroportul Tempelhof. Este locul În care se strâng artiștii berlinezi ca să-și vândă picturile. La doar o stradă depărtare de parc, Chamissoplatz este o piață Înconjurată de clădiri Înalte, gri, cu aspect de fortărețe. Pensiunea Tillessen era la nr. 17, dar obloanele trase, pe care erau lipite afișe de-ale partidului și erau desene cu KPD, Îi dădeau aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pe lângă portbagajul imens. O siluetă Îmbrăcată În costum maro s-a ghemuit lângă roata din spate a mașinii, În aproape aceeași poziție ca și mine, dar cu fața În direcție opusă. Nu se afla la mai mult de doi metri depărtare. Am pășit Încetișor Înainte, ridicând revolverul pentru a-l aduce la același nivel, la distanță de un braț cu ceafa lui. Aruncă arma, i-am spus, sau o să-ți fac un tunel prin capul ăsta blestemat, așa să-mi ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
așternuse pe spatele cailor. Copiii lui Fetea și a Nataliței se lipeau, înfrigurați, unul de altul, îmbodoliți în cojoace mari, cât de un stat de om, fermecați de frumusețea tainică a iernii și, așteptând, cu nerăbdare, darurile bunicii Marușca. Din depărtare, se auzeau glasuri cristaline de copii: Oi pierdute-a adunat Să le-adape la izvoară Ca de sete să nu moară... A curs apă și mult sânge Cerul a-nceput a plânge Soarele s-antunecat Luna-n sânge s-a schimbat
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
e acesta chiar Mexicul? Și nu de aceea mă simt apropiat de mexicani? despre curaj Cineva mi-a povestit că vulcanul Popocatepetl, când sunt zile frumoase, cu o transparență a aerului rar întîlnită altundeva decât în Mexic, se vede de la depărtări și mai mari. Mulți își anunță atunci vecinii și prietenii: "se vede!" Nu e nevoie să-și spună ce anume. Toți înțeleg. Nietzsche îi sfida pe filozofi chemîndu-i să-și ridice casele pe Vezuviu. Mexicanii fac chiar mai mult cu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ale civilizației dinaintea lui Cortes. Și cele mai greu accesibile. Dacă la Cairo e de ajuns să iei tramvaiul ca să întîlnești la marginea orașului cele trei celebre piramide, în Mexic ruine fascinante se găsesc la sute și mii de kilometri depărtare de capitală, în plină junglă, retrase de febra marilor orașe. Fără îndoială, am fost norocoși. Îndeobște, orice străin cât de cât interesat de cultură și sosit în Mexic face un drum la Teotihuacan, urcă pe Piramida Soarelui, eventual și pe
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și mergeam mai departe, murmurând către arborii sfrijiți de pe marginea străzii, către vreun chioșc rotund de ziare, către cerul albastru, de pictură surrealistă: "Singurătatea ca o ploaie-mi pare/Din nori, ea suie către înserare Și-n dimineți pierdute-n depărtare/ Suie la cer, statornicu-i lăcaș, / Și-abia din cer coboară pe oraș..." Recitam patetic, gesticulând, privindu-i în față pe cei care treceau în sens opus. îmi plăceau ruinele, casele pe jumătate dărâmate, pătrundeam în câte o cameră fără acoperiș
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
încuiate amândouă, despărțite de întinderi de pă-mînt bătătorit. întîlneam câteodată bicicliști cu băștile înfundate până la sprâncene și care pedalau egal și continuu. Cum ieșeam din localități, de-o parte și de cealaltă se-ntindea iar câmpia, cu dealuri albăstrui în depărtare, cu silozuri și castele de apă din loc în loc. Depășeam căruțe trase de cai murdari, pline cu bidoane și sticle goale. Pe capră, țiganul dormea sub pălărie, cu hățurile atîrnîndu-i într-o mână arsă de soare și moale. în zona
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
luptei mele cu îngerul. Valiza e făcută. Așternuturile sânt strânse de pe pat și legate într-un cearșaf. Am aerisit camera pentru prima dată, căci ninsoarea a stat și aerul e atât de strălucitor, încît parcă aș respira munții albaștri din depărtare și soarele din cetina brazilor. Am lăsat afară din valiză doar teancul de hârtii pe a cărui ultimă filă scriu câteva ultime rânduri. Voi pleca de aici șchiopătând dintr-un șold, însă viu. Voi sui în mașină și voi urma
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pata groasă de culoare stoarsă pe paletă, iar el își încinge pensula, în lățime ne-a cerut s-o facem atât cât cuprinde deschizătura brațelor sale, Drept, cu picioarele ușor desfăcute, concentrat la mișcările mâinii, eu, poate la un metru depărtare de el, pe lavița de lemn, scriind la masă pe un caiet gol cu linii, caiet în care, Mai stoarce-mi roșu! îmi cere nerăbdător și eu, atent la fiecare dorință de-a lui, apăs tubul roșu, conducându-i apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
capătul din dreapta, și de la rama improvizată trece încet cu palma peste pânză, nehotărât se oprește puțin deasupra capului personajului din dreapta care întors numai pe jumătate spre scena din centrul tabloului, arată undeva în urma lui spre drumul ce se pierde în depărtare, route 66, Aici e tânărul gol, frumos ca o statuie greacă, arătând spre route 66, parcă! Poartă firește ochelari de soare, și eu îi confirm lui Theo intuiția, Aproape acolo, doar puțin mai jos, Theo coboară încet cu mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
femeile cu burta la gură, mai ales atunci când copilul lor nu-i și al tău, De când a născut însă ceva s-a schimbat la ea, vreau s-o cunosc mai bine, E totuși soția mea! Să bem! afară noapte, în depărtare acolo unde cerul se-ntunecă se văd stelele, luminile satului împrăștiate pe dealuri, Încă n-am făcut dragoste, vorbește Boris golindu-și paharul de vodcă, nu mă puteam culca cu o femeie însărcinată, dar acum simt c-o doresc! Boris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mormânt drag, varul stins de focul arzător așteaptă, ar fi numai bun pentru terminarea pronaosului, dar, în loc să se bucure, ochii mei întristați cuprind cu jale întreaga întindere, cariera veche cu intrarea înfundată de tavanul de pietre căzut, satul risipit în depărtare pe dealuri, crucea de lemn vopsit a Mântuitorului, te ispitesc cu geniu, i-a spus rusul acela, Boris, lui Theo, cu bună-știință s-a lăsat ispitit, și nu ne duce pre noi în ispită, ci ne mântuiește de cel, Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mai mult de patru metri în lățime și lungime, iar în înălțime dacă îmi ridic brațul îi ating cu ușurință tavanul, prin intrarea îngustă se strecoară după mine și soarele, a trecut printre crestele celor două vârfuri de munte din depărtare și luminează acum prin cadrul ușii strâmte de piatră o parte a adăpostului, acum văd și patul grosolan de crengi curățite de ramuri, pe deasupra un strat de iarbă uscată, în mijlocul încăperii, în cerc, câteva pietre arse îmi întăresc convingerea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
noastră! Nici n-ar trebui să-ți permit să-i rostești numele cu buzele tale spurcate! Ai auzit vreodată de iubire?! Știi tu ce înseamnă ca ființa pe care o iubești să vină pentru tine nu de la mii de kilometri depărtare, ci să traverseze secole numai ca să te întâlnească?! Habar n-ai! Da, întinde-te gol-goluț în iarbă, imaginează-ți că lângă tine se află trupul fierbinte al Anei, care călătorește de câteva secole ca să, Nu te mai ascult, acum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mă plimb printre mesele goale, resturile ospățului ceresc, la masa lungă din centru figurile înnegurate ale celor din urmă zei, ei, nemuritorii, cei ce vor rămâne până la sfârșit, o stea și luna, în doi, nu se privesc unul pe altul, depărtarea dintre ei n-are măsură omenească, ei stau acolo la masă, ultimii oaspeți, pentru mine, făcând sforțări dumnezeiești să nu se ridice de la masa praznicului lor, Copleșitoare pentru mine această lecție! Și parcă toate luminile s-au aprins dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]