5,759 matches
-
CSLI Publications, p. 239−277. 84 C. Smith, "Jespersen's Move and Change Class and Causative Verbs in English", în: M. A. Jazayery, E. C. Polome și W. Winter (eds.), Linguistic and Litterary Studies in Honor of Archibald A. Hill, 2, Descriptive Linguistics, The Hague, Mouton, p. 101−109. 85 J. M. Anderson, On Case Grammar, Londra, Croom Helm. 86 M. Rappaport Hovav, B. Levin, "Change of State Verbs: Implications for Theories of Argument Projection", Proceedings of the 28th Annual Meeting Berkeley
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
of Argument Projection", Proceedings of the 28th Annual Meeting Berkeley Linguistics Society, p. 269−280. 87 C. Tenny, "Aspect and Affectedness", Proceedings of NELS, 18, GLSA, University of Massachusetts at Amherst. 88 R. Langacker, Foundations of Cognitive Grammar, vol. II: Descriptive Application, Stanford, Stanford University Press. 89 K. Davidse, Categories of Experimental Grammar, teză de doctorat, Leuven. 90 H. Borer, K. Wexler, "The Maturation of Syntax", în: T. Roeper, E. Williams (eds.), Parameter Setting, p. 123−172. 91 H. Borer, K.
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
vol. II, Tübingen, Max Nimer Verlag, p. 22−37. 131 Pentru fiecare verb, am folosit câte o listă de douăzeci de exemple extrase de pe internet, în ordinea aparițiilor pe motorul de căutare Google. 132 R. Forest, "Sémantisme entéléchnique et affinité descriptive: Pour une réanalyse des verbes symétriques et neutres en français", Bulletin de la Société Linguistique de Paris, 83, p. 137−162. 133 M. Labelle, "Change of State and Valency", Journal of Linguistics, 28, p. 375−414. 134 R. Maldonaldo, "Energetic Reflexives
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
of Noun Phrases, Cambridge, Cambridge University Press. 27 R. Aranovich, "The Semantics of auxiliary selection in Old Spanish", Studies in Language, 27, 1, p. 1−37. 28 A. Mendikoetxea, "Construcciones inacusativas y pasivas", în: I. Bosque, V. Demonte (eds.), Gramática descriptiva de la lengua española, vol. II, Madrid, Espasa Calpe, p. 1574−1629. 29 Belletti (1988), între alții, susține că numele "nude" din italiană și din spaniolă au caz partititiv/inerent (apud Mackenzie 2006: 13). 30 A. Alsina, "The Role of Argument
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
t2, moment în care potențial soluția B devine mai bună decât A. În acest caz, întreprinderea ar fi evitat o perioadă de scădere a performanțelor (t2 - t3), cât și o perioadă de criză (t3 - t4). Dacă vrem să sporim capacitatea descriptivă și predictivă a legilor care descriu comportamentul sistemelor sociale, este necesar deci să includem în formularea lor și nivelul de cunoaștere la care se plasează respectivul sistem. Acesta va putea aduce o serie de precizări asupra unor aspecte importante ca
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
atemporale ale individualului" Deși pentru mentalitatea clasică o „știință a individualului” sună monstruos, practica științei a creat asemenea discipline. Și aceasta pentru că interesul pentru cunoaștere nu stă numai în determinarea caracteristicilor generale ale claselor de obiecte, ci și în explorarea descriptivă a unor obiecte individuale care prezintă un interes deosebit pentru om. Datorită tocmai acestui interes special, obiectele în cauză nu pot fi considerate numai ca elemente ale unei clase mai generale, ci totodată și ca obiecte unice, cu proprietăți nedeductibile
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
descrierea lor amănunțită. Pământul este, ca importanță umană, unic. Cunoașterea lui în cele mai mici detalii - descrierea, și nu explicarea sa din perspectiva unor legi generale - reprezintă o sarcină deosebit de importantă. Geografia este tocmai o asemenea disciplină, în care funcția descriptivă a unui obiect unic este esențială. Rezultatul activității geografului este o descriere amănunțită, realizată în cuvinte, în hărți, în numere care înregistrează măsurători. Fără îndoială, geografia este disciplină științifică. Ea întrebuințează mijloace sistematice și controlate de analiză. Produsul ei nu
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o anumită constanță în timp și deci poate fi cercetat în secțiunea prezentului, făcând abstracție de istoria sa trecută și de dinamica sa posibilă în viitor. Ar fi eronat să considerăm că științele obiectivelor individuale ar avea doar o funcție descriptivă. Deși descrierea reprezintă operația cea mai importantă pe care o realizează, ele îndeplinesc totodată și o funcție explicativă. De exemplu, problema nu este de a descrie configurația actuală a continentelor, ci și de a găsi o explicație a ei care
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
individualului au și ele, printre alte funcții, și pe aceea de a elabora teorii, explicații. În măsura în care găsim și aici prezența unor teorii specifice, cred că ar fi justificat să consideram și științele individualului drept științe teoretice, deși în cadrul lor funcția descriptivă este mult mai importantă. De asemenea, din punct de vedere teoretic, științele individualului pornesc și se sprijină pe teoriile elaborate de științele generalului pentru clasele de obiecte din care fac parte și obiectele individuale. Dacă teoriile claselor de obiecte formulează
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
valori universale, componente ale culturii contemporane. Analiza lor nu poate fi însă decât istorică, prin evidențierea condițiilor concrete care le-a prezidat constituirea. În acest sens putem afirma că există obiecte a căror cercetare nu poate fi decât istorică. Funcția descriptivă a științei ridică probleme specifice atunci când este luată în considerație dimensiunea timp. Prezentul există și poate fi înregistrat. Problema descrierii unui obiect prezent se reduce la elaborarea unor tehnici de descriere sistematică a sa. Trecutul și viitorul au însă, din
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
viitorul au însă, din acest punct de vedere, statute diferite. Trecutul reprezintă ceea ce a existat la un moment dat și nu mai există în prezent. El nu poate fi pur și simplu înregistrat, ci trebuie reconstituit. Istoria, în măsura în care are sarcini descriptive, are dificila misiune de a reconstitui trecutul pornind de la diferitele „urme” pe care le-a lăsat acesta. Reconstrucția presupune o metodologie relativ diferită de cea necesară descrierii obiectelor prezente. În acest sens, în toate disciplinele istorice sunt dezvoltate metode comune
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dintre cele trei momente distincte ale timpului, atât prin natura lor, cât și prin metodele distincte de investigare pe care le implică, generează discipline științifice diferite. Acest lucru este în mod special evident dacă ne gândim la metodologia realizării funcției descriptive. Pentru ilustrarea acestor diferențe să analizăm distincția reconstrucția mentală a realității trecute și predicția realității viitoare. În cea mai mare parte a cazurilor, reconstrucția trecutului este o operație predominant empirică. Pornind de la urmele lăsate de realitățile trecute, se încearcă să
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cu cele pe care și le asumă. Istoriei îi sunt asociate două mari tipuri de funcții: funcții de cunoaștere și funcții practice, ideologice. Funcțiile de cunoaștere. Ca în cazul oricărei discipline științifice, și de la istorie se așteaptă informații atât empirice, descriptive, cât și teoretice. Ea trebuie să furnizeze cunoștințe. Ce anume se așteaptă de la istorie, din acest punct de vedere, este în funcție de presupozițiile fundamentale legate de esența realității umane și de desfășurarea ei în timp. Următoarele genuri de cunoștințe sunt de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
istorică, niciodată constituită, ci formându-se indefinit. În fapt, ceea ce este fundamental este trăirea. Dincolo de fapte există mereu un ansamblu psihic ca totalitate singulară la care trebuie să pătrundem pentru a înțelege semnificația actului uman. De aceea, psihologia (o psihologie descriptivă) trebuie pusă la fundamentul științelor umane. Sarcina acestor științe este deci de a sesiza în actele exterioare intențiile și valorile implicate. Comprehensiunea, ca singură metodă adecvată acestei sarcini, este definită ca „procesul prin care noi cunoaștem viața psihică cu ajutorul semnelor
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
II, tom XXVIII. Xenopol, A.D. (1908), La theorie de l’historie, Ernest Leroux, Paris. Capitolul 16 PATRU MODELE DE DECIZIEtc "Capitolul 16 PATRU MODELE DE DECIZIE" În teoria actuală a deciziei există o indistincție cronică între perspectiva normativă și cea descriptivă. Abordarea normativă încearcă să formuleze strategii, reguli, norme pentru o decizie „rațională”, corectă. Din punct de vedere practic, o asemenea abordare este de prim interes. Datorită rolului deciziilor în viața umană, întrebarea cea mai importantă nu este „cum se iau
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
asemenea abordare este de prim interes. Datorită rolului deciziilor în viața umană, întrebarea cea mai importantă nu este „cum se iau în mod real deciziile”, ci „cum ar trebui procedat pentru a se ajunge la decizii cât mai bune”. Abordarea descriptivă are ca obiectiv elaborarea unui model al funcționării reale a raționalității, indiferent de faptul dacă aceasta este de natură să asigure sau nu elaborarea celor mai bune decizii. Dacă pentru acțiune perspectiva normativă este vitală, pentru științele social-umane, care încearcă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
reale a raționalității, indiferent de faptul dacă aceasta este de natură să asigure sau nu elaborarea celor mai bune decizii. Dacă pentru acțiune perspectiva normativă este vitală, pentru științele social-umane, care încearcă să descrie și să explice comportamentul real, perspectiva descriptivă este crucială. Presupoziția tacită care stă la baza acestei indistincții este că ambele perspective se fundează pe același model de raționalitate. Din acest motiv, modelele normative sunt de regulă considerate a fi totodată și descriptive, fiind utilizate în explicarea și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
să explice comportamentul real, perspectiva descriptivă este crucială. Presupoziția tacită care stă la baza acestei indistincții este că ambele perspective se fundează pe același model de raționalitate. Din acest motiv, modelele normative sunt de regulă considerate a fi totodată și descriptive, fiind utilizate în explicarea și predicția comportamentului decizional real. În fapt, o asemenea presupoziție, după cum voi încerca să argumentez, nu este corectă. Cunoștințele acumulate în prezent tind să indice faptul că există mai multe moduri distincte de raționalitate, în funcție de condițiile
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
să ne întrebăm dacă un asemenea model, dincolo de dezirabilitatea sa, este și realist. Este el utilizabil neproblematic în condițiile reale ale deciziei? Oferă o descriere realistă a comportamentului decizional? La aceste întrebări, răspunsul pare să fie mai mult negativ. Puterea descriptivă a modelului analitic este destul de redusă. În ultimul timp s-a acumulat o literatură bogată care ajunge invariabil la concluzia că acest model, chiar în cele mai sofisticate variante ale sale, nu reușește să ofere o descriere satisfăcătoare a comportamentului
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de fundal. A le verifica prestația diferențiat devine o precauție metodologică obligatorie. Și, dacă această dublă evaluare duce la rezultate surprinzătoare În raport cu performanțele sale și liniile de evoluție pe care traiectoria lor științifică s-au plasat, atunci portretul inițial - faza descriptivă - poate căpăta, firesc, forma unui sincer elogiu. Cu atât mai mult cu cât izbânzi semnificative pot fi contabilizate În etape de dinainte de 1989. Acestea sunt mobilul, cadrul și intențiile acestui text-răspuns despre sociologia românească postbelică și sociologii ei. A releva
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Coleman a mai vechii idei weberiene a raționalității individuale o angajează, ne referim, pe scurt, doar la o singură fațetă a ei: În ce măsură teoria este una normativă (ar fi În interesul lor ca oamenii să aleagă varianta optim-rațională) sau una descriptivă (așa și procedează ei În mod obișnuit). Cu remarca importantă că, dacă În viziunea TAR costurile și beneficiile sunt și sociale, și psihologice (deși mai greu de cuantificat), răspunsul - anticipat deja În prezumpția anunțată - este că teoria acoperă o realitate
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Astfel, În evoluția modelului cultural implicit, acesta ne poate apărea În mai multe ipostaze: model de cercetare a culturii; model de raportare la o cultură; model de a pătrunde Într-o cultură; model de evaluare a unei culturi; model cultural descriptiv al unei societăți; model de existență (mod de existență) a comunității ca model de timp sau ca model habitus; expresia unui nou tip de raționalitate istorică. Modelul cultural explicit ne conduce la Înțelegerea acestuia ca: model de evoluție a culturii
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de echipe de cercetare ale Institutului de Etnografie din Moscova (cf. S. Sokolovski). În comunism, acest interes (adeseori exclusiv) pentru istoria, folclorul sau ,,cultura materială” a propriei țări s-a concretizat În numeroase cataloage, atlase, sau colecții muzeale; abordarea empirică, descriptivă nu a favorizat Însă și dezvoltări teoretice, dat fiind ,,controlul partidului asupra interpretării” (S. Sokolovski). La nivel universitar, predarea etnologiei este mai timpurie (de exemplu, la Universitatea din Ljubljana În 1940) decât În cazul antropologiei socioculturale (introdusă la Universitatea din
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
în genere. Luăm cunoștință de masa actelor religioase (intelectuale, simbolice, rituale, tehnice), de modurile cum a putut fi gîndită distanța dintre absolut și lume. Avem șansa de a ne privi propria credință simultan din perspectiva angajării interioare și de la nivelul descriptiv al empiriei și al logicii religioase. Această întîlnire poate stîrni întrebări, corespondențe, probleme, poate determina reflexia creatoare. în exercițiul său de autobiografie spirituală, Berdiaev observă, de pildă, ce importanță purificatoare pot avea pentru conștiința religioasă științele pozitive, care te confruntă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
care a devenit parte la un contract de achiziție publică. Documentație de atribuire - documentația ce cuprinde toate informațiile legate de obiectul contractului de achiziție publică și de procedura de atribuire a acestuia, inclusiv caietul de sarcini, sau după caz, documentația descriptivă. Drept special sau exclusiv - dreptul care rezultă din orice formă de autorizare acordată, conform prevederilor legale sau ca urmare a emiterii unor acte administrative, de o autoritate competentă și care are ca efect rezervarea desfășurării de activități în domeniul anumitor
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]