27,244 matches
-
la structura sonetului italian (după exemplul din T18), etc.110 Scrisoarea: Corneille către Colbert În ciuda unei incontestabile diversități generice, forma epistolară prezintă un anumit număr de constante compoziționale. Putem ezita între 5 sau 3 mari unități: intrarea în contact cu destinatarul scrisorii, prezentarea și dezvoltarea obiectului discursului, în fine, întreruperea finală a contactului sau concluzia. Împreună cu cele două limite inițială și finală, în funcție de cum se dedublează sau nu în unități peri-textuale sau în zone de frontiere de deschidere sau închidere, avem
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
2> și perorației <4>: pregătirea <2> receptării schimbului, menajînd fața celuilalt (de la familiar la cel mai solemn) și introducerea temei. La acestea se adăugă recapitularea și încheierea convingerii, introducînd eventual, odată cu <4>, mai mult patetism și pregătind viitoarele interacțiuni cu destinatarul (în special răspunsul acestuia). Această cerere adresată de către Corneille lui Colbert în 1678 este un frumos exemplu de artă epistolară (și de dependență a oamenilor de litere): T79 <1-DESCHIDERE> Către Colbert. Monseniore, <2-EXORDIU> În nenorocirea care mă apasă de patru
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
sens, lucru care reprezintă însăși esența faptului de a comunica: a atinge un sens împărtășit de ambele părți. Această afirmație este valabilă în contextul intercultural pentru că adevărata comunicare presupune a ajunge la un acord, prin faptul că mesajul emis de către destinatar primește același sens în momentul receptării lui de către interlocutor. Specific comunicării interculturale este faptul ca protagoniștii ei nu au aceleași referințe culturale sau nu utilizează aceeași limbă. Astfel, când acest proces de cunoaștere prin comunicare este îngreunat apar deseori disensiuni
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
felicitări. Acolo femeile nu își rezolvă doar obligațiile pe care le au, ci caută și exprimarea unor sentimente. Femeile sunt dispuse să dedice destul timp citind diferite felicitări, până găsesc una care să exprime exact ceea ce simt ele pentru viitorul destinatar. Magazinele cu felicitări ar trebui deci să fie tărâmuri unde domnește viața emoțională. Acum câțiva ani, Hallmark a angajat un designer cu multă experiență în amenajarea spațiilor comerciale, pentru a schimba aspectul punctelor lor de desfacere. Doamna respectivă a creat
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
natură sau nivel -, a înscrierii lor în enunț ca indici ai subiectului enunțării"5. În sens larg, lingvistica enunțării are drept scop descrierea "relațiilor care se țes între enunț și diferitele elemente ale cadrului enunțiativ, precum: protagoniștii discursului (emițător și destinatar (i)); situația de comunicare; circumstanțele spațio-temporale; condițiile generale ale producerii / receptării mesajului: natura canalului, contextul socio-istoric, constrângerile universului discursului etc."6 Din perspectiva analizei discursului (înțeles ca rezultat al unui act de comunicare determinat din punct de vedere socio-economic), au
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
enunțul, ca obiect lingvistic rezultat din acest act. Orice enunț, înainte de a fi acel fragment de limbă naturală pe care lingvistul se străduiește să îl analizeze, este într-adevăr produsul unui eveniment unic, iar enunțarea lui presupune un locutor, un destinatar, un moment și un loc anume. Noțiunea de "act individual de întrebuințare" ridică totuși probleme, deoarece ea asociază enunțarea și producerea unui enunț de către un individ, asociere care, în cazul a numeroase fenomene, nu vine de la sine. Astfel ne putem
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de enunțare, problemele de terminologie se dovedesc rapid redutabile. Fără îndoială, din dorința de simplificare, în învățământul gimnazial, nu sistemul de coordonate lingvistice abstracte este numit "situație de enunțare", ci dispozitivul de comunicare concret în care se asociază locutorul, alocutarul (=destinatarul), momentul și locul enunțării. O asemenea întrebuințare este evident echivocă. Să presupunem că, într-o seară, un jurnalist realizează un reportaj sportiv în camera sa de hotel pentru un cotidian național. Care este "situația de enunțare" a articolului? Putem considera
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
lingvistice obișnuite, în cazul cărora se vorbește de "semnificant" și de "semnificat". Ar fi fals să pretindem că deicticele nu au un semnificat, o valoare semantică stabilă în toate utilizările lor. Astfel, ""eu" îl desemnează pe destinatorul (iar "tu" pe destinatarul) mesajului din care face parte", după cum explică Jakobson (Eseuri de lingvistică generală). Însă "semnificatul" nu este cel al substantivelor obișnuite; în timp ce referentul deicticului nu poate fi identificat decât dacă este raportat la mediul spațio-temporal al ocurenței sale, semne precum fereastră
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
construiește o dublă dramatizare: cea a istoriei povestite (prin dialoguri, prin varietatea punctelor de vedere, registrelor...), însă și cea a enunțării. În spatele procesului de narare percepem constant prezența unui narator care își pune în scenă narațiunea implicând în ea naratarul (= destinatarul povestirii): nu pe cititorii reali ai Fabulelor, desigur, ci pe figurile care îi construiesc scenografia. Dativul etic este una dintre multiplele mărci ale implicării naratarului care convertește fabula într-un fel de conversație. "Excesul" sintactic pe care îl presupune folosirea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
indici care să permită perceperea disocierii enunțiative. În cazul fragmentului nostru din Candid, principalul semnal este prezența sintagmei "cea mai bună lume" într-un context care o face complet deplasată. Însă, în măsura în care ironia constituie o strategie de descifrare indirectă impusă destinatarului, ea nu se poate folosi de semnale prea evidente, care ar face-o să cadă în explicit. Acest lucru explică de ce uneori nu putem determina cu precizie dacă un text este sau nu ironic. Fenomenul are o ilustrare celebră în
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
povestesc o serie de întâlniri fictive (prezentate însă drept reale) între narator, aparent persoană ignorantă în materie de teologie, și un iezuit, adversarul janseniștilor, care are rolul de a rezuma doctrina cazuiștilor. Având în vedere că aceste scrisori au ca destinatar publicul monden, cuvintele pe care naratorul le adresează iezuitului de-a lungul întâlnirilor vizează de fapt doi destinatari, plasați la niveluri distincte: alocutarul imediat, iezuitul, și cititorii scrisorilor. Recurgând la ironie, locutorul poate să producă enunțuri interpretabile pe două planuri
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
teologie, și un iezuit, adversarul janseniștilor, care are rolul de a rezuma doctrina cazuiștilor. Având în vedere că aceste scrisori au ca destinatar publicul monden, cuvintele pe care naratorul le adresează iezuitului de-a lungul întâlnirilor vizează de fapt doi destinatari, plasați la niveluri distincte: alocutarul imediat, iezuitul, și cititorii scrisorilor. Recurgând la ironie, locutorul poate să producă enunțuri interpretabile pe două planuri în același timp: preotul iezuit le interpretează ca fiind serioase, la nivelul structurii de suprafață, în timp ce cititorii pamfletului
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
semnificatul a ceea ce citează, ci folosește și anumite expresii din discursul citat. În lipsa mărcilor de distanțare explicită, este foarte greu să se determine cu certitudine ceea ce îi revine raportorului și ceea ce îi revine locutorului inițial. Totuși, se prea poate ca destinatarul să identifice un anumit element ca aparținând spuselor locutorului citat, mai ales dacă există o marcă tipografică. Să luăm, de exemplu, această frază din Proust: Deci la Balbec, și fără să-mi spună că [Morel] avea să-i vorbească de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și situația pe care o prezintă în versul următor: vor muri cu toții. Cu alte cuvinte, contrar așteptărilor, nu subiectul din frază, ci predicatul va avea consecințe supărătoare. Conținutul implicit, ideea pe care Păgânii o aveau la sosire, trebuie reconstituit de către destinatar plecând de la cunoașterea valorii lui mar și a contextului. Aici din nefericire are o interpretare "păgubitoare" (Păgânii sunt victime ale procesului); în alte contexte, ar putea fi interpretat ca "inoperant" și s-ar traduce atunci prin degeaba. Însă, spre deosebire de păgubitorul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
într-un roman care face, în mod sistematic, trimitere la compasiunea cititorului și în care până și naratorul își compătimește personajul; această scrisoare: ca element inclus în scrisoarea Piciului, determinantul acest are valoare deictică (el desemnează întocmai scrisoarea pe care destinatarul, fratele Piciului, trebuie să o țină în mână, adică obiectul material care conține ocurența lui acest). Cititorul identifică referentul romanului datorită contextului. b) Determinanții din textul lui Flaubert: determinanții nehotărâți: "un apartament", "un baldachin din velur roșu", "un proletar". Enunțătorul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
1968, p. 34. 35 "Cuvântul teatral este întotdeauna dialogic: enunțul teatral nu este atribuibil unui subiect unic; este absolut imposibil să existe în teatru un cuvânt care să aibă un singur enunțător; se poate întâmpla să aibă eventual doar un destinatar (un singur receptor), spectatorul. Rezultă deci că teatrul transmite întotdeauna un cuvânt. Cuvânt periculos, ce-și transmite întotdeauna contradicția inerentă sau, cel puțin, întrebarea pe care o poartă în el: niciodată sigur de logica sa interioară, însă întotdeauna proiectându-se
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
natură politică, cel mult se referea la un popor real dar nu politic, la binele comun, la o comunitate legată de vechi libertăți batjocorite de arbitrariul regal. Pentru atîta însă americanii revoluționari nu au simțit nevoia să desemneze poporul drept destinatar al suveranității. Acest fapt va reveni mai curînd statelor membre ale Confederației în 1781 și apoi ale Uniunii din 1787. Altminteri, regimul militar limitase fără greutate veleitățile naționale, în vreme ce prejudecata aristocratică a Părinților fondatori ai Constituției "o adunare de semizei
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
oferind cititorului o imagine a vieții mai vie decât viața, mai autentică și mai proaspătă parcă. În acest scop, epistolierul utilizează diverse formule introductive de mare haz37, în funcție de mesajul pe care vrea să-l transmită, de gustul și de personalitatea destinatarului. Altminteri, referințele livrești și anecdota, pasajele memorialistice și relatarea unor aspecte din viața de zi cu zi compun, în linii mari, materia epistolarului lui Ion D. Sîrbu. Scrisorile acestea conțin însă și un jurnal de creație, autorul oferind numeroase chei
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
acest supliciu privilegiul evaziunii în ficțiune, oferindu-și luxul libertății interioare, al lucidității, scriind pentru sertar și trimițând în eter "scrisori către bunul Dumnezeu". Citind aceste scrisori, avem totodată impresia că, asemeni personajelor din jurnal, cu care se întreține diaristul, destinatarii epistolelor se transformă cu toții, imperceptibil, în "ficțiuni ale singurătății", parteneri de dialog imaginar, dând autorului exilat la Craiova-Isarlâk șansa supraviețuirii, prin cuvânt, în literatură. Cred că Ion D. Sîrbu nu a ratat șansa aceasta. Bibliografie Opera lui Ion D. Sîrbu
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
științifice între Ecole des Hautes Etudes (EHESS) din Paris și Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", președintele EHESS, pe atunci antropologul Marc Augé, trimițând o scrisoare în acest sens rectorului universității ieșene. La această scrisoare, ajunsă de altfel cu mare întârziere la destinatar, rectorul Viorel Barbu, se face referință în raport. Îi propusesem rectorului invitarea la Paris a profesorului Adrian Neculau, o invitație căreia acesta nu-i putuse da curs decât în 1990, fiindu-i refuzat și lui pașaportul după înscenarea din noiembrie
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de la 1864), contractul de concesiune. Și actele juridice civile unilaterale pot fi revocabile. Testamentul, de exemplu, este esențialmente revocabil (art. 922 din Codul civil de la 1864290) sau oferta de a contracta poate fi retractată, câtă vreme nu a ajuns la destinatar. V.2.3. Principiul relativității efectelor actului juridic civil Principiul relativității efectelor actului juridic civil este consacrat prin art. 973 din Codul civil de la 1864 potrivit căruia "convențiile nu au efect decât între părțile contractante". Din redactarea acestui articol rezultă
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
de voința autorului actului. De exemplu, legatul cuprins într-un testament valabil devine caduc, dacă legatarul predecedează testatorului, dacă legatarul renunță la succesiune sau dacă, bunul ce formează obiectul legatului cu titlul particular, piere 321. Tot astfel, neacceptarea ofertei de către destinatarul acesteia, determină caducitatea ofertei respective. De asemenea, dacă ulterior încheierii valabile a unui contract de închiriere, lucrul ce formează obiectul material al acestuia piere, independent de voința locatorului, contractul devine caduc. Între nulitate și caducitate pot fi reținute mai multe
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
implică în mod necesar că se plasează pe o poziție de subordonare. Yast subliniază puterea creatoare a riturilor și a liturghiei, prezentându-1 pe Ahură Măzdă în funcția sa sacerdotală 49. Oferindu-i un sacrificiu, Ahurâ Măzdâ înzecește forța magico-religioasă a destinatarului. Ceea ce reiese din imnuri este mai ales importanța excepțională a sacrificiului, concepție, desigur, indo-iraniană, dar care se dezvoltă mai ales în Brahmana, și care va deveni tot mai centrală în mazdeism. Ca și la alți indo-europeni, focul ritual joacă rolul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
faveur des jeunes filles pauvres" [ibidem, p.136]. Aceste activități mai mult simulează bunele intenții. Maupassant observa cu ironie că din cele trei mii de franci pe care doamnele pariziene le-au adunat pentru orfani, doar două sute douăzeci vor reveni destinatarilor este tot ce a rămas după recepția în cinstea acestui eveniment: "Leș dames patronnesses avaient recueilli plus de trois mille francs. Îl resta, tous frais payés, deux cent vingt francs pour leș orphelins du sixième arrondissement" [Maupassant, Bel-Ami, p.207
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
-i poți trimite mamei, bunicii ori dirigintei mai puțin experimentate în utilizarea gadgeturilor, o ilustrată din care să afle că "Sexi brăileanca e o c...ă". Două rânduri din Ovidiu, de pildă, bine alese, i-ar face pe expeditori și destinatari să afle sau să-și reamintească de existența și pribegia poetului latin la Pontul Euxin. La Iași, când vom avea cărți poștale realizate profesionist, însoțite de mini-citate din spusa de duh a cărturarilor legați de "dulcele târg", vor duce cu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]