6,141 matches
-
o masă festivă. După discurs, Mihai are un dialog interesant cu profesorul N. Iorga, descris în memoriile acestuia: ,,«Voievodul» îmi cere să-i explic ce înseamnă cuvântul «lingăi», de care m-am servit. «Așteaptă câțiva ani și-i va vedea destul și Măria Ta”, i-a răspuns primul-ministru. 1 noiembrie. ,,Principesa Elena cu ex-regele Greciei, George (fratele ei - n.n.) au fost la liturghie la paraclisul meu”, relatează patriarhul Miron Cristea. După slujbă am vorbit mult <...>. Elena spune că regele Carol al
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
vreo doi kilometri, ne întâlneam destul de des, mai cu seamă duminicile și zilele de sărbătoare. Se îmbrăca frumos, cu haine curate și scumpe, familia ei făcând parte din cele mai înstărite din sat. Chiar locul unde-și avea gospodăria spunea destul. Pe Țarnă ședeau numai oameni cu pământ mult și posesori de animale de rasă. Lor le spunea pe poreclă, familia lui Belei. Viorica mai avea două surori, Lucia (care era de o frumusețe deosebită) și Maria. Pentru mine Viorica conta
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
partea, motivând c-a fost doar o joacă, o glumă. Nu trebuie luată în serios. A pedepsit-o pe Doca tatăl său, că n-a mai trecut pe la noi o bună bucată de vreme. Fiind singură la părinți, cu pământ destul, a făcut până în cele din urmă o partidă neașteptată. S a căsătorit cu Grigore a lui David, care s-a făcut factor poștal, după pensionarea lui Ion Bodașcă. La dugheana lui Iftimie Ciotău (Bordei) Ca să ajungi să cumperi ceva de la
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ca totdeauna, s-a arătat foarte ospitalier și ne-a oferit ce avea mai bun în stână. Când adulții s-au așezat la taifas lângă pirostrii, noi, fetele am ieșit în ocol. Ne ardea de joacă. După ce-am alergat destul și ne-am ascuns pe după stână, am observat că se întorceau ciobanii cu oile, pentru mult, la amiază. Le-am ieșit înainte și ne-am strecurat printre oi. Un berbec mai năzdrăvan nu ne privea cu ochi buni. Ca să mă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cât și în literatura și cultura bucovineană. Vrednici fii ai satului Familia Laurica și Vasile Burciu se înscrie în rândul celor care, prin muncă și vrednicie au ajuns oameni demni și realizați. Vasile, deși înstărit, (părinții Maria și Arcadie posedau destul pământ) a ales alt drum în viață. A urmat Școala primară din Costișa, liceul la Vicovu de Sus și apoi în 1975 și-a unit destinul cu al Lauricăi Nicolaescu, fiică a satului. Ea a urmat Liceul Agricol din Rădăuți
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
se află telecabina. La bordul velierului cu o înfățișare deosebită, se află destui turiști cu aceeași destinație. Odată ajunși la destinație, am coborât de pe vas și ne-am urcat în telecabina care avea să ne ducă pe munte. Deși avem destul spațiu, oxigen nu prea e, fiind foarte cald. Din loc în loc, telecabina are câte o oprire, timp în care este cercetată de o persoană, dar și aerisită. De fapt, este răcorită și aerisită de un ventilator uriaș aflat pe peronul
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
mea. Îmi tot frământam mintea cu ce am de făcut, ca să consider revenirea acasă ca pe un nou început. Voiam ca acest „nou început” să aibă punctul de plecare în Japonia. Shinya ne-a propus să mergem la masă, având destul timp la dispoziție. Ne era foame! Am ales un bar care avea meniul potrivit pentru gusturile noastre. Eu am comandat un ou fiert și un sandviș. După ce am mâncat, a venit și cafeaua. În timp ce sorbeam din ea, mi-a venit
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
altul, un om mai În vârstă. Simeon privi cu recunoștință fața slabă, ochii mobili și nasul Încovoiat, semne de istețime și viclenie. Lasă-l, spuse el. Să-l vadă stăpânul nostru. El să hotă rască ce să facem. Avem timp destul să-l dăm la câini după aceea. Îl legară burduf și-l târâră cât ai clipi din ochi către marginea pădurii, tocmai acolo unde se odihnise el Înainte de a nimeri În toate Întâmplările ciudate ale zilei. Acolo, sub bradul cel
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
rece care Îl umilise de atâtea ori pe bărbatul din fața ei. Mai bine moartea! Acum Îți Înțeleg jocul murdar! Nevrednicule, te numești nobil și cavaler! Ai primit din mâinile tatălui meu privilegii, pământuri și titluri. Dar nu ți-a fost destul! Acum vrei să pui mâna și pe fiica lui... Adelheid vorbea precipitat și fără Întrerupere, ca să câștige timp, alunecând cu pași mărunți, aproape imperceptibili, spre fereastră. Mâna ei pipăia cu disperare peretele aspru, dar se ferea să Întoarcă privirea ca să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
când ne așteaptă pe toți o zi primejdioasă... La urma urmei, poate că-i mai bine să nu-i spun nimic deocamdată. De ce să-i distrag atenția de la ceea ce ne așteaptă la Molsheim? După ce ne Întoarcem de acolo, e timp destul să afle adevărul... Să vedem dacă vine Eglord. Dacă apare mâine ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat, am să-l demasc. El nu știe că străinul a scăpat și ne-a povestit totul. și că Bodo trăiește Încă. Iar
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu altă treime. Eu merg Înainte cu restul. Fiți cu băgare de seamă, s-ar putea să fie o cursă! Ajunseră În câteva clipe. Luna răsărise dintr odată dintre norii Întunecați și chiciura de pe ramurile Înghețate și din iarbă strălucea destul ca să se poată vedea. Era un luminiș. În mijlocul lui mai sclipeau câteva resturi de tăciuni aprinși. Deasupra, Într-o crăcană uriașă, se făcuse scrum o pulpă de mistreț, Împrăștiind un miros neplăcut de carne arsă. De jur Împrejur, o priveliște
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fi coborât din ascunziș și ar fi pus mâna pe mine, nu mai scăpam a doua oară. Toată pădurea foia de soldați, o Împânziseră. Îi vedeam de sus cum se ascundeau după copaci, ca și cum ar fi așteptat ceva. Am stat destul acolo sus și tocmai când mă gândeam că, dacă n-am murit de ștreang, am să mor Înghețat, deodată am auzit glasuri, hămăit de câini, larmă de vânătoare. Curând au apărut și vânătorii și l-am recunoscut pe duce, Însoțit
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cursă. Înălțimea Sa nu bănuia nimic, așa că zâmbi și răspunse: „știi, domnule Siegebert, că ai dreptate? O halcă de mistreț friptă În grabă pe cărbuni aprinși și o cană de vin este tocmai ce ni se cuvine acum. Timp avem destul!“ Conrad murmură: „Deci Siegebert e veriga cea mai de sus din lanțul trădării. Cel care stă alături de fratele meu... Siegebert și ca momeală nevastă sa... Ea l-a convins pe Bertold să-i dea soțului ei slujba aceasta Înaltă! Nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a strigat, după ce-a bătut în poartă: "Nea Costică ! Nea Costică !”, până a apărut, curioasă și intrigată de vederea a doi necunoscuți, nevasta lui, o femeie scundă, durdulie. Am intrat în curte, fiindcă prispa casei, văruită în albastru și destul de înaltă, fiind la umbră, parcă ne făcea cu ochiul. Îndemnați de gazde, am adus și bicicletele în curte. În timpul negocierilor, ca să meargă treaba mai bine am adus patru sticle de bere, de la barul de alături. Omul, firesc apărându
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
nevasta încerca să-l atenționeze că cerea prea mulți bani. Eu, neștiind nimic despre cât ar putea valora o căruță, dar fiindcă aflasem ceva de la celălat rotar, mi-am dat cu părerea: auzisem că un milion și opt sute ar fi destul. Ultimul preț al meșterului: patru milioane. George, hotărât zicea că mai mult de trei nu dă, fiindcă nu-i unul dintre ăia plini de bani. Replica m-a făcut să izbucnesc în râs: "Asta văd și eu, că doar ați
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
pentru ceea ce sunteți, cui ar trebui să mulțumiți? Mulțumesc Universului că e atît de mare, de nepătruns, inepuizabil ... Dacă ar fi fost epuizabil, azi am fi fost niște ființe tare încîlcite, frustrate, sufocate, captive în propriile limite. Așa, însă, avem destul loc să ne desfășurăm imaginația, să ne descărcăm nebunia individuală. În una din cărțile mele mai vechi am un poem de mulțumire, stați să îl caut: "După ce am făcut cerul și pămîntul/ după ce am muncit opt ore și jumătate/ într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
avut ocazia să-i cunosc îndeaproape: Dan Alexandru Condeescu, Traian T. Coșovei, Cornelia Maria Savu, Constantin Stan, Sorin Preda, Ion Stratan, Mariana Marin, Augustin Frățilă. Și ajung, din păcate, și la colegi din tinerețea cenaclistă, personalități care n-au avut destul timp să-și exprime pe deplin marele potențial intelectual și literar: Cristian Popescu, Andrei Bodiu, Andrei Damian. A.B.Cum era pe vremea cenaclului Universitas? Era frumos pentru că eram tineri, aveam teoretic toate virtualitățile la îndemînă, refuzam cei mai mulți dintre noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Iar dintre noii veniți, câteva nume (firește, cu retușurile și rezervele necesare), vor rezista. Ei nu coincid totdeauna cu opțiunile criticii din epocă, e drept; dar asta nu e o noutate. Accentele se vor distribui altfel, ca și laurii. E destul să amintesc de victoria (postumă) a lui Radu Petrescu, sau de aceea, uluitoare, a lui I.D. Sârbu (un scriitor oropsit și puțin cunoscut și editat odinioară, dar a cărui "stea" e în vertiginoasă și incandescentă creștere...). A.B.Îmi permit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
dar nu-i interesa costul tractorului și reparațiile. La acea dată În Illinois și Iowa peste 50% din fermieri lucrau cu caii. În SUA boii nu sunt folosiți la muncă. Cum am spus, totul se făcea prudent. Un tractor costa destul. Cu atât mai grea era problema pentru noi românii. În ceea ce privește SUA, un studiu extrem de important a fost făcut de P. Johnson de la facultatea de agronomie din Illionis, timp de 2 ani, În 1599 de ferme, cu și fără tractor. Acest
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
unde la 29 Decembrie 1899 a fost măcelărit un grup de Sioux de către detașamentul de cavalerie nr. 7. Lupta indienilor pentru pășune și pentru vânat le-a adus pierderi inutile. Au pierit Însă și mulți europeni. De fapt, pământ era destul pentru toată lumea. Au fost colonizați milioane de oameni și Împroprietăriți. De ce oare nu au devenit și pieile roșii buni fermieri? Pentru că agricultura cere aptitudini speciale de ordin fizic și psihic. Cere răbdare imensă, pasiune deosebită. Indienii au avut pasiunea vânatului
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Din Îndepărtatele păduri ale Canadei, valurile oceanului aduc și azvârl aici material lemnos de toate calibrele. Era un trunchi de conifer căruia i-am putut număra peste trei sute de ani, mai departe n-am putut. Lemn bun de foc e destul. Facem pe plajă un foc mare și În jurul lui așezați În stil indian coacem porumb, cartofi sau facem un fel de gogoși mici dintr-o pastă zaharată pe care le coacem În vârfuri de țepușe. Putem frige și pește. Plaja
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Shri Mataji este Cea care ția dat Realizarea Sinelui! Shri Mataji este Cea care ne-a dat tuturor Realizarea Sinelui! Shri Mataji este Cea care a conceput Sahaja Yoga și a răspândit-o în întreaga lume! Ești mulțumit acum? Este destul pentru tine? - Măi, ce-ai întors-o din condei! - Întorsneîntors, nu crezi că ți-am dat un răspuns corect?Ba da! Ce să mai zic? Dar... de unde a apărut Doamna Aceasta? Aș vrea să știu - te rog, acceptă-mi curiozitatea
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
al lui, că așa se călĂtorea în vre‑ mea aia, toți pe o singură invitație. Și acolo era o nebu‑ nie curată ! Devenise greu în ’88-’89 să mai ții ședințe de orice fel chiar la Izvoru Mureșului. Pentru că era destul să strângi lumea la un loc și scânteia exploda. Lumea venea în taberele astea pentru muzică, sex, sport și nu știu ce, și nu pentru politica Partidului. Totuși, nu trebuie să uităm că acestea erau taberele UASCR, erau tabere pentru îndoctrinare. Șefii
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
istoria modernă. A.M.P. : Da, era ceva îngrozitor ! Și verii Ăștia ai mei care acum sunt în Kazahstan. Și toată Basarabia care a fost reprimată din tot felul de motive. Eu am văzut ce au publicat unii istorici basarabeni. Era destul să te toarne un vecin că ai vorbit cu un soldat român în timpul ocu‑ pației temporare din război și erai ridicat. LĂsăm deo‑ parte că ai avut legături mai avansate cu românii, cum a avut familia mea. Dar ce s-
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
poate că exista așa ceva la această secție de la RĂducăneni, în care se aflau pacienți internați pentru activități antisociale. Trebuie înțeles că Securitatea era mult mai subtilă. Securitatea cumpăra oamenii, umbla cu promisiuni, le dădea voie să meargă în străinătate. E destul să citești aminti‑ rile lui Adrian Marino sau dosarul lui de la Securitate ca să vezi cu ce se ocupa Securitatea în anii ’80. Ei erau obsedați de imaginea lui Ceaușescu în Occident sau, de exemplu, să îl aducă pe Mircea Eliade
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]