6,089 matches
-
N-am vrut să vă supăr. Îmi pare rău. El nu răspunse în nici un fel, stătu doar acolo, uitându-se la mâinile sale de pe genunchi, cu cămașa transpirată lipită de corp, sub coastele surprinzător de vizibile. Și părul își pierduse destul din formă și stătea lipit pe alocuri de cap și de frunte. O picătură de sudoare i se scurse pe lentila stângă a ochelarilor de soare și căzu. Am așteptat în tăcere. — Îmi pare rău, spuse el într-un sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ca o peliculă de film. Focul se stinsese, rămânând doar o grămadă portocaliu-deschis, așa că mi-am tras sacul de dormit până sub nas. După previziunile lui Scut, mâine avea să fie ultima mea zi de grație. Până poimâine, ludovicianul avea destul timp să găsească drumul de întoarcere din explozia bombei de litere care tulburase fluxurile. Atunci trebuia să mă retrag în spatele personalității lui Mark Richardson, să instalez din nou dictafoanele. Astăzi, Eric Sanderson ieșise la suprafața lacului precum acoperișurile și turlele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de anul ăsta și apeluri reale, întâmplări actuale. Or să-l țină la suprafață, așa cum vrem noi. Sprijinindu-mă de peretele cabinei, m-am ridicat în picioare. Butoiul aluneca și țopăia pe apă înaintea noastră. — Nu pare să-l încetinească destul. Nu, dar n-o să poată continua așa mult timp. O să mai leg unul de el, doar ca să fim siguri. Cum te descurci cu nodurile? — Păi, mă descurc... Am tăcut, arătând peste umărul doctorului, în largul mării. El se întoarse chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
eu am ieșit din cabină pe punte. Acolo era, uriașă și reală și în mijlocul mării: insula. Am scos pachețelul din buzunar și m-am luptat din nou cu coconul de bandă adezivă. În cele din urmă, am reușit să rup destul din ea, să desfac plasticul și să scot vederea. Imaginea se schimbase. În locul insulei stâncoase, brun-roșcate, pe care mi-o aminteam, vederea înfățișa acum o imagine în alb-negru cu o casă mică, terasată. Casa Primului Eric Sanderson. Casa mea, locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de departe, dinspre cîmpuri și răsunînd ca sirena unui vapor. Cufundat În visele-i tulburi, Digby zăcea ore În șir... Atunci poate că și-ar fi adus aminte de tot, dar n-avusese destulă putere să fixeze aceste reminiscențe vagi, destul curaj ca să lege Într-un tablou aceste crîmpeie răzlețe. Își lua fără să crîcnească medicamentele și se cufunda Într-un somn adînc, Întrerupt În răstimpuri de coșmaruri ciudate, În care apărea mereu o femeie... Abia după multă vreme i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o zi mi-am ieșit din fire. Îmi pierd foarte rar cumpătul, dar mi se Întîmplă și mie! I-am dezvăluit totul lui Conway, iar În aceeași seară, și-a luat viața. Vezi dumneata, Digby, echilibrul lui sufletesc nu avusese destul răgaz pentru a se restabili. A urmat un scandal foarte neplăcut pentru mine, dar Johns nu m-a părăsit. El Își dă seama că pentru a fi un bun psihiatru trebuie uneori să Împărtășești slăbiciunea psihică a pacientului - nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
stat cu spatele la un om Înarmat cu o pușcă. — Așteaptă un moment, i se adresă doctorul Forester, Încă nu ți-am spus totul. După ce vei afla adevărul, vei putea să alegi Între metoda lui Conway și metoda lui Stone. Mai e destul loc În „Pavilionul special“. — Dumneata ar trebui să fii acolo, doctore Forester, Îl Înfruntă Digby. — Ești un prost, Îl repezi doctorul. Un prost amorezat... Am obiceiul să-mi țin sub observație pacienții și nu mă Înșel asupra lor. Ce rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu ce stimula inteligența unui comisar. Din cînd În cînd - cîte un bețiv scandalagiu sau cîte o găinărie. Judecătorul felicită poliția districtuală pentru absența infracțiunilor... Îi cunoști personal pe oamenii aceștia? — Pe aceștia nu, dar cunosc bine Anglia, și-i destul ca să mi-i pot Închipui pe toți... Așadar, În orășelul acesta pașnic - unde e pace chiar și-n timp de război - apare, deodată, un criminal inteligent, instruit, ambițios, viclean și lipsit de scrupule. De fapt, nici nu-i criminal În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În fapt, În proporție de aproape sută la sută, este o activitate de rutină, ce nu pretinde decât aptitudini intelectuale de mâna a doua. Cercetătorii susțin doctorate, teze, deși un bac plus doi ani de postliceală le-ar fi prea destul pentru a putea manevra aparatele. „Ca să Înțelegi codul genetic, obișnuia să spună Desplechin, directorul departamentului de biologie din CNRS, ca să descoperi principiul sintezei proteinelor, pentru asta, da, trebuia să transpiri puțin. Observați de altfel că primul care a prins firul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nimeni; era cu adevărat fascinant. Janine divorță În 1958, la puțin timp după ce-l expediase pe Bruno la bunici. Fu un divorț prin bună Înțelegere, vina fiind Împărțită egal. Generos, Serge Îi cedă acțiunile lui de la clinica din Cannes; era destul ca să-i asigure un venit confortabil. După ce se mutară Într-o vilă din Sainte-Maxime, Marc nu-și schimbă defel obiceiurile de singuratic. Janine Îl Îmboldea să se ocupe de cariera lui cinematografică; el Încuviința, dar nu făcea nimic, se mulțumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de elevi. După plecarea lui Bruno, Își făcu o cafea, răsfoi fișele celor dintr-a șasea. Îi bănuia pe Pelé și pe Brasseur, dar nu avea nici o dovadă. Dacă reușea să-i Încolțească, era hotărât să meargă până la eliminare; era destul să fie câteva elemente violente și brutale ca să-i incite și pe ceilalți la cruzime. Majoritatea băieților, mai ales când sunt grupați În găști, tind să-i supună pe cei mai slabi la umilințe și schingiuiri. În special la Începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fu În latex, se blegi de tot. — Îmi pare rău, făcu el, zău, Îmi pare rău. — Nu-i nimic, zise ea cu blândețe, vino să te culci. Hotărât lucru, SIDA fusese o binecuvântare pentru bărbații din generația lui. Adesea, era destul să vadă prezervativul, că sexul li se Înmuia instantaneu. „Niciodată n-am reușit să mă obișnuiesc...” După această mini-ceremonie, cu virilitatea În principiu salvată, puteau să se culce din nou, să se ghemuiască la pieptul femeii, să doarmă În pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
bună, serioasă, cu un an mai mică decât colegii ei. Avea o expresie inteligentă și blândă, deloc zeflemitoare; voia să Învețe, era evident. Asemenea fete trăiesc adesea printre brute și asasini, trebuie doar să fii puțin drăguț cu ele, e destul. Am Început să sper din nou. În cele două săptămâni care-au urmat, i-am vorbit, am scos-o la tablă. Îmi răspundea la priviri, nu părea să considere bizară purtarea mea. Trebuia să mă grăbesc, era deja Începutul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pentru el o garsonieră pe strada Visconti, a transformat restul În camere de Închiriat. Apartamentele vechi au fost separate, camerele de serviciu au fost uneori unite; s-au instalat chicinete și dușuri. La sfârșit, David obținuse vreo douăzeci de garsoniere, destul ca să-i asigure un venit confortabil. Încă nu renunțase să-și facă un nume În muzica rock și Își spunea că poate are o șansă la Paris; avea Însă deja douăzeci și șase de ani. Înainte de a face turul studiourilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu o umbră viorie sub priviri. Eram atât de obișnuit cu dorințele domniei sale încît, în ce mă privește, nu aveam nici o îndoială: trebuia să fiu un ins deosebit. Aspectul glorios al vieții tata îl privea cu indiferență. După dumnealui era destul să fiu un om capabil și mai ales corect. El însuși așa era și nu regreta, deși asemenea însușiri mai curînd i-au adus necazuri. Sărac, făcuse cu anevoie studii înalte dar în cele din urmă a ajuns ce își
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lumea pe care nici Dumnezeu n-o poate schimba! Și cine-i nătărăul ăsta al meu, spune și mata, domnu’ pictor? Moise? Isus Hristos? I-un catîr puturos la care, cît a dormit de-a curmezișul patului, nu i-am croit destul urechile. Acum încape doar pe lung și bietul tat su nu-i poate face nimic. - Dar dacă lumea asta nu se schimbă s-ar putea, Aizic, ca voi să pieriți. - Domnu’ pictor, acuma ați vorbit drept. - Ei, are ori nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cît propriei incapacități. Acordarea de drepturi a fost un reglaj utopic din care nimeni n-a tras nici un folos. Într-o societate sănătoasă dreptul la existență se cîștigă. Gîndită în abstract, perfecționarea socială s-a dovedit o cangrenă. Odinioară era destul să zic precupețului că am mai multă încredere în alegerea lui decît într-a mea că, măgulit, el îmi oferea cea mai bună varză de pe tarabă. La aprozar salariatul de azi îmi trîntește în sacoșă doar gunoaie. „De la fiecare după
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ciudate ale noii ere, cu condiția să fie vorba despre radioul acela cât dulapul, foarte popular. Mobila se cumpără în rate. Fiecare locatar poate să‑și amenajeze singur propria poezie, de aceea arhitectul a lăsat pe pereți și pe tavan destul loc pentru tablouri și statui; depinde numai de oameni și de gradul lor de maturitate cum vor sa‑și plaseze poezia - sus, jos sau pe lateral. Hans intră și e întâmpinat numaidecât de o simplitate pură. Aceasta este complet neatinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și animalic, așa cum a citit el într‑un roman polițist. A citit și Hans câte ceva, dar nu ce trebuie, ci ceea ce se găsește într‑o casă de muncitori a căror cultură s‑a format în mișcarea muncitorească. Dar a citit destul ca să știe să deosebească susul de jos. Lumea cărților era singura cale de scăpare, iar într‑o casă de muncitori cultivați există întotdeauna asemenea căi. Dar nu și altă lume în afară de cea proprie. Părinții lui au fost muncitori cu conștiință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
căror semnificație am uitat-o. Eram tot În Joy’s și tot pe banii mei. Aceiași. Cașiș pentru ultima oară. Dar el nu știa asta. Venise treaz și combătea puternic: - Chestia cu autocolantele poate fi ceva bun. Dar nu-i destul. Cât o s-o putem susține? Vreau să zic: fără să ne plictisim. Își plimba degetul arătător pe masă, urmărindu-i cu privirea itinerariul ocolit. Cașiș e un sfios. Așa cred. - Ar trebui ca asta să fie numai una dintre acțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
la vila-i rustică Întregul C.a. De fapt, mă invitase pe mine, pe Leac și pe Sorin, Însă noi am cerut voie să ne aducem și prietenii. - Cu atât mai bine, a spus Tibi, binevoitorul nostru prieten. E loc destul. Loc era, Într-adevăr: vreo șapte-opt dormitoare, două băi, anexă În curte, probabil fosta casă a slugilor, cu două camere și ea, cu baie, cu tot dichisul. Un fost conac, ce mai! Bucătăria era uriașă, livingul la fel, cu șemineu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
despre gazda mea (prevenitor față de cei care m-ar fi putut acuza că stau cu mătușa), nici nu puneam bani deoparte ca să-mi cumpăr ceva al meu. De fapt, nu prea aveam de unde pune deoparte. Cheltuiam prea mult, nu câștigam destul. Cotizam la C.a. vreo două milioane pe lună, eram mână largă la ieșirile În oraș. Cât a fost plecată Clara, m-am lipit din nou de Vasile Leac, ceva mai liber acum, după plecarea Andreei prin Europa. Am Încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
amorezului dezamăgit. Așa că, pentru a mă stimula cât de cât, problemele mele rămânând În continuare aceleași, mă lipisem-Împrietenisem cu noua mea rivală, Andreea. Nu era rău, ea fiind foarte legată de Leac, În care, din nou, Îmi pusesem multe speranțe. Destul Însă despre complicațiile mele erotice. Așadar, eram Într-o după-amiază de Început de august, Împreună cu cei doi. Într-un fel de acțiune C.a. și pe cale să asistăm la o alta. Umblam prin Miclaca, pe lângă blocuri cu interfon, sunam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
zis c-am vorbit? Ăsta chiar ne crede recuperatori profesioniști, crede c-am preluat contractul și că Adelin n-a apucat să-l anuleze. Îmi place, Îmi vine să Încerc un accent de ucrainean. Renunț: - Adelin zice c-a așteptat destul. Zice să-i dai banii. Nici asta cu zice nu-i rea. Simon says, ca Jeremy Irons. Îl aud și pe Leac râzând În spatele meu, mă umflu În pene, Încep să mă hlizesc și eu. Idiotule! Ți-a scăpat puștiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
te asigur. Sunt zece ani. Îl știu bine. Amenințat în permanență, nu numai de noi, de el însuși. Merită ajutat să nu se prăbușească de tot, nici din cauza unora, nici a altora. Să-l lăsăm în luptă cu sine, e destul, cred eu. Dar nu sunt înțeles, nu mi se aprobă proiectele. Unchiașul gâfâie, încălzit. Avea, în răstimpuri, asemenea stări tulburi. Deținuta aștepta, crispată, la gândul că s-ar apropia. Camera se umplu, însă, deodată, de țipete. — Nu, nu e o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]