5,812 matches
-
popularizate în mitingurile orășenești și convențiile coloniale. Adunările de cătune și târguri erau organizate, fiind înființate comitele, ale căror membri aleși treceau la fiecare casă pentru a expune scopurile Asociației continentale, cerând populației să li se alăture, asmuțind furia și disprețul mulțimii. Importul scădea vertiginous de la 2 milioane lire sterline în 1774 la doar 200 000 în 1775. Importul din Anglia la New York scăzuse de la 437 000 în 1774 la 1228 lire în 1775. Loialistii “tory” îndemnau la suspunere față de rege
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
o comunitate semiînchisă autarhică și mândră de țărani care nutreau credința că sunt de stirpe înaltă și că nu trebuie să se „amestece” cu locuitorii din satele învecinate pe care îi tratau „de sus”, cu superioară îngăduință sau chiar cu dispreț. Este semnificativ faptul că dobridorenii au refuzat programatic să participe la mișcări sociale. (În 1907 au folosit Tabia pentru a apăra liniștea cătunului de „moțățăienii” și „risipicenii” răsculați care amenințau să dea foc conacelor din Dobridor.) O etică sui-generis alcătuită
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Dennery, dar acestea au dispărut odată cu publicarea. Cu toate acestea, șapte ani mai târziu, avea să introducă un evreu simpatic în romanul "Steaua Sudului" (1884). La fel ca majoritatea creațiilor epocii, opera lui Jules Verne marchează uneori condescendență sau chiar dispreț față de "sălbatici" sau "indigeni", cum se poate vedea în romanele "Cinci săptămâni în balon" și "Satul aerian". Jean Chesneaux și Olivier Dumas sunt însă de altă părere: Într-adevăr, acest gen de remarci sunt oczionale, personajele de culoare fiind în
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
serie de conspirații suplimentare împotriva lui. O conspirație care implică pe fratele său-în-lege a fost dejucat la sfârșitul anului 39. La scurt timp după aceea, guvernatorul din Germania, Gnaeus Cornelius Lentulus Gaetulicus, a fost executat pentru conexiuni la o conspirație. Disprețul sau pentru ceea ce trecea drept moralitate română a ieșit la iveală când a decis să deschidă un bordel în propriul palat.Primii clienți au fost senatorii terifiați, care au fost chemați acolo împreună cu soțiile lor să îl serveasca.Dupa cină
Caligula () [Corola-website/Science/298631_a_299960]
-
-si iminentă execuție, Caligula s-a năpustit pe scena îmbrăcat într-o pelerina lungă și începuse să improvizeze un numar de cântec și dans, apoi i-a dat afară pe senatori cu o miscare veselă a mâinii. În semn de dispreț față de Senat, Caligula l-a numit consul pe calul sau favorit, Incitatus. Caligula a înăbușit multe revolte și conspirații în teritoriile de est în timpul domniei sale. Complicele în acțiunile sale a fost prietenul său bun, Irod Agripa, care a devenit guvernator
Caligula () [Corola-website/Science/298631_a_299960]
-
că, după terminarea studiilor, Villon nu a obținut poziția bine retribuită pe care o sperase, l-a făcut să se înhăiteze cu alți novici în cler sortiți șomajului, apucându-se de beții și șotii pe deoparte și nutrind un profund dispreț, invidie și antipatie față de cei cu viitorul asigurat datorită apartenenței la familiile bine plasate, la burghezia pariziană. Locuind într-o chilie a bisericii Saint-Benoît, situată în centrul Cartierului latin Villon a avut ocazia să cunoască personal familiile onorabile ale celorlalți
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
din manuscrisul Stockholm, iar Ionela Manolesco, cele 11 “Ballades du jargon et jobelin” "Legenda villoniană", una dintre cauzele care i-au creiat celebritatea, ni-l prezintă pe Villon ca pe un fel de farsor, șarlatan și proclet deși, cu tot disprețul și zeflemeaua la adresa altor clerici, nu vom găsi în opera sa erezie sau lipsă de respect față de credința catolică și Biserica Catolică. Din stilul său ironic, malițios și adesea obscen (spre exemplu, „Al treilea chiolhan, al Ștergătorilor-de-cur” - "La troisiesme Repeue
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
în București, precedat de o stare de euforie generală. Mulțimile descătușate invadează Comitetul Central iar birourile oficialilor comuniști sunt vandalizate. Țintele preferate sunt portretele dictatorului și lucrările acestuia și ale soției lui, aruncate pe fereastră în semn de izbândă și dispreț. La puțin timp după aceea, în jurul orei 12:50, Televiziunea Română își reia emisia. Mircea Dinescu și Ion Caramitru apar în fruntea unui grup de revoluționari, anunțând exaltați fuga dictatorului. Haosul din București cuprinde întreaga țară. La vestea fugii cuplului dictatorial
Revoluția Română din 1989 () [Corola-website/Science/299587_a_300916]
-
a spectacolului. Prin marșuri, procesiuni religioase, miracole, imnuri patriotice, muncă voluntară și campanii cu caracter obștesc în zonele rurale, ML își făcea cunoscută filosofia, care includea antisemitismul, antiliberalismul, anticomunismul, antiparlamentarismul și se prezenta ca alternativă la celelalte partide, prezentate cu dispreț ca formațiuni politice corupte și clientelare. Până și nunta lui Codreanu a fost regizată ca un act în acest spectacol propagandistic. O altă trăsătură fundamentală a Legiunii a fost cultul morții, considerată ca o alternativă normativă, preferabilă într-o situație
Mișcarea Legionară () [Corola-website/Science/299614_a_300943]
-
l-a determinat să exercite o critică radicală a procesului de industrializare, ca și a efectelor dezumanizante pe care acesta le implică. Spirit utopic, Ruskin nu a ezitat să preconizeze întoarcerea la vârsta breslelor meșteșugărești, încurajând activitatea artizanală, în total dispreț față de realizările tehnologiei. Revolta lui era și una de ordin moral, nu numai economic și estetic, considerând că industrializarea pervertește și opacizează spiritul și distruge ingenuitatea naturii. Cu propriile fonduri, întemeiază un falanster pe modelul breslei medievale, numit "Breasla St
John Ruskin () [Corola-website/Science/299079_a_300408]
-
trecere, poezia eroică și jocurile sportive dominând universul cultural spartan, alături de ceremoniile religioase. În Sparta se împământenise, deci, un model educațional specific „statului cazarmă”, în care supunerea necondiționată față de superiori, disciplina, reținerea în manifestarea sentimentelor, precauția în relațiile cu autoritățile, disprețul criticii și al comportamentului liber deveniseră trăsături caracteristice ale profilului moral al cetățeanului. La polul opus Spartei, cetatea Atena făcea din educație o armă redutabilă pentru formarea unui cetățean complet, cu o construcție fizică și intelectuală armonioasă, capabil să fie
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
lipsuri materiale severe. După ce a lucrat ca funcționar la Librăria Hachette, a început să scrie articole periodice de critică artistică, precum și comentarii politice pentru diverse ziare din Paris și Nordul Franței. Controversat de la bun început, el nu și-a ascuns disprețul față de împăratul Napoleon al III-lea al Franței, care s-a folosit de a doua revoluție franceză ca de un vehicul pentru a accede la putere. Majoritatea romanelor lui Zola sunt parte dintr-un ciclu ce poartă numele "Les Rougon-Macquart
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
astfel un eșec dureros pentru autorul seriei "Les Rougon-Macquart". Émile Zola nu iubește prea mult muzica. Deși în tinerețe este clarinetist în fanfara din Aix-en-Provence, scriitorul recunoaște mai târiu că nutrește o anumită ură împotriva muzicii precum și « cel mai mare dispreț față de arta șaisprezecimilor și treizecidoimilor ». Ajunge într-atât de departe încât contestă subvențiile acordate Operei din Paris. În mod paradoxal, Émile Zola cultivă o anume admirație pentru Richard Wagner. Scriitorul a fost, fără îndoială, atras de aspectul revoluționar al muzicianului
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
judecat pentru omorârea unui țigan aflat în posesia sa"”. Un călător englez de la începutul secolului al XIX-lea atrăgea atenția că în ciuda faptului că „"țiganii alcătuiesc o parte atât de însemnată a comunității, ei sunt priviți cu cel mai mare dispreț de ceilalți locuitori, care, într-adevăr, se poartă cu ei puțin mai bine decât cu animalele"”. În Transilvania aflată sub dominație maghiară, rromii primesc în anii 1400 statutul de "iobagi ai coroanei", și anume, primesc dreptul de a umbla prin
Sclavie () [Corola-website/Science/299891_a_301220]
-
alianțe, guvernarea fragmentară, întârzieri și neînțelegeri în comunicația diplomatică, cursa înarmărilor, etc. Cauza principală a primului război mondial a fost refuzul imperiilor de a acorda populațiilor lor dreptul la auto-determinare. Bosnia a fost anexată de către imperiul Austro-Ungar în 1908, în disprețul sentimentelor sau dorințelor populației, Austro-Ungaria însăși fiind deja la acel moment un stat multietnic în care numeroase minorități erau dominate de o clică de nemți și unguri. La fel cum românii transilvăneni aflați sub opresiunea austo-ungară priveau cu speranță de
Cauzele Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/299912_a_301241]
-
Nu pot să îți exprim, cât de mult am suferit că nu am putut să scriu în închisoare.» Relația dintre Dostoievski și ceilalți condamnați ai închisorii din Omsk este mai mult decât tensionată. Intelectuali precum el sunt mereu tratați cu dispreț, bruscați și umiliți de « colegii » lor, majoritatea țărani analfabeți. Dintre prizonierii cu origine nobiliară, patru sunt ruși (Dimov, Akimici, Ilyinski, Aristov), iar opt polonezi. Pe Akimici și Aristov, Dostoievski îi consideră prea abrutizați de viața penitenciarului. În schimb, Ilyinski, condamnat
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
oarbe, sfidătoare, de o veșnicie stupidă căreia totul îi e supus și care fatal ți se impune. » La 13 august 1867, Anna și Dostoievski se stabilesc în Geneva. Dostoievski corespondează cu Apollon Maikov, exprimându-și adesea dorul de casă și disprețul față de unii atei aroganți ca Turgheniev, care nu reușesc să descifreze în Hristos « reprezentarea sublimă a omului » și « idealul omenirii în vecii vecilor ». Scriitorul începe să lucreze, din septembrie 1867, la un nou roman, dar procesul de creație este foarte
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
astfel la 4 mai 1939 la Faber and Faber. După cum intuia Paul Léon, în contextul iminentului război, cartea părea irelevantă și de neînțeles cititorului de rând, însă: Reacțiile stârnite în 1939 de "Veghea lui Finnegan" oscilau între perplexitatea neputincioasă și disprețul virulent. "Sunday Times" considera cartea „irelevantă literar”, iar prietenul de odinioară Oliver Gogarty o numea „cea mai colosală luare peste picior din literatură de la "Ossian" de Macpherson încoace”. În ciuda vânzării, până la sfârșitul lunii iunie, a 4000 de volume în America
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
4,000 de copii) din cauza crizei de hârtie din timpul războiului. Ca să-l protejeze de o posibilă aversiune din partea colegilor săi, profesorii au născocit pseudonimul "Yukio Mishima". Povestirea , scrisă de Mishima și publicată în 1946 cu ajutorul lui Yasunari Kawabata, descrie disprețul cu care s-a confruntat când le-a mărturisit membrilor echipei de rugby că făcea parte dintr-o societate literară. Acest traumatism a furnizat material și pentru povestirea din 1954. Mishima a fost chemat să se prezinte la comisia de
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
marin "Nereus". "Galateea" este curtată de uriașul ciclop "Polyphemos", care încearcă să o seducă. Ea îl respinge deoarece este îndrăgostită de frumosul păstor "Akis". Când însă află că "Polyphemos" este fiul zeului "Poseidon", "Galateea" - de teamă- încearcă să-și ascundă disprețul sub vălul bunăvoinței. Scena se desfășoară pe mare. Carul-scoică tras de delfini este înconjurat de tritoni și nereide. În car, în poziție trumfală, stă "Galateea". Cu măestria sa, Rafael știe să releve din scena prezentată întreaga expresie conținută în ea
Rafael () [Corola-website/Science/297794_a_299123]
-
Devine cea mai fotografiată femeie din lume, cu o notorietate pe care uneori o resimțea ca un infern, urmărită continuu de admiratori și de "paparazzi". În mijlocul acestui haos reușește să facă poate cel mai bun film al ei, "Le mépris" ("Disprețul"), în regia lui Jean Luc Godard. În 1966 se căsătorește cu bogatul om de afaceri german Gunter Sachs, petrece o aventuroasă lună de miere în insulele Tahiti, dar nici această căsnicie (a treia!) nu durează mult. Peliculele de la începutul anilor
Brigitte Bardot () [Corola-website/Science/297805_a_299134]
-
război civil peste care s-a adăugat și o importantă intervenție militară străină: Lenin a devenit revoluționar nu citindu-l pe Marx, ci făcând lectura autorilor tradiției revoluționare rusești, aceste scrieri cunoscându-le înainte de a-l fi citit pe Marx. Disprețul lui Lenin pentru liberalism și democrați (fie ei și socialiști) ca și înalta apreciere a acestuia pentru metodele dictatoriale își au originea mai mult în tradiția revoluționară rusă decât în scrierile si filozofia lui Marx. Marxism-Leninismul este astfel leninist pentru că
Comunism () [Corola-website/Science/297923_a_299252]
-
este pus pe treptele muzeului, la nivelul ochiului, nu pe un soclu, nu în interior, ci extrem de tangibil și, într-un fel, foarte disponibil, iar aici discursul poate fi destul de neclar. Pe de-o parte, poate fi interpretat ca un dispreț al latinității (fără piedestal, nu este ridicat deasupra mulțimii, este coborât și lăsat în voia ei - ceea ce se și întâmplă când turiști și localnici deopotrivă își fac poze amuzante cu statuia; este descentrat de pe axul fațadei, pus în partea în
Lupi în spațiul public () [Corola-website/Science/296162_a_297491]
-
a doua a polemicii despre Toni Erdmann purtată cu Andrei Gorzo și Veronica Lazăr[1]</strong></a>. </em> Despre „arta burgheză” și perspectiva politică Gorzo și Lazăr mă somează, vag paternalist, să îmi clarific poziția față de un presupus „obiect al disprețului” și față de „arta burgheză”, „mai bine” decât în primul text despre Toni Erdmann, unde aș fi făcut o „interpretare greșită, căci viciată de prezumțiozitate”. O să intru mai târziu în analiza scurtă a acestei retorici agresive, deocamdată încerc să clarific niște
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (II) () [Corola-website/Science/296166_a_297495]
-
diverse, de producție, și la diversele dinamici de putere din procesele de producție, trebuie să diferențieze în primul rând în funcție de conținutul / mesajul / potențialul de influență politică al actului artistic analizat. Această analiză nu are de ce să opereze cu categorii precum „disprețul” pentru opere lipsite de mesaj revoluționar: după cum ne-au arătat Leni Riefenstahl și atâția alții, putem avea enorm de învățat chiar de la cele mai reacționare demersuri artistice - la nivelul soluțiilor formale, sau al transpunerii artistice a discursului politic și tehnicilor
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (II) () [Corola-website/Science/296166_a_297495]