6,426 matches
-
trupul lui Helen din poala mea. Se uită la mâinile ei zbârcite și zice: — Mi-e silă de hainele de-a gata, dar decât nimic... Și uite cum am pornit din nou la drum. Uneori mă gândesc ca nu cumva dom’ sergent, aici de față, să nu fie de fapt Stridie care să se dea drept Helen care a pus stăpânire pe dom’ sergent. Atunci când dorm în același pat cu el - care-o fi -, îmi închipui că e Mona. Sau Gina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dar decât nimic... Și uite cum am pornit din nou la drum. Uneori mă gândesc ca nu cumva dom’ sergent, aici de față, să nu fie de fapt Stridie care să se dea drept Helen care a pus stăpânire pe dom’ sergent. Atunci când dorm în același pat cu el - care-o fi -, îmi închipui că e Mona. Sau Gina. Așa că tanda pe manda. După cum zice Mona Sabbat, cei care mănâncă sau beau prea mult, cei care sunt dependenți de droguri, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
noastră viață este vehiculul a ceva care trebuie să vină pe lume. Un spirit malefic. O teorie. O campanie de marketing. O strategie politică. O doctrină religioasă. Pe când ne îndepărtăm de centrul medical New Continuum într-o mașină de patrulare, dom’ sergent zice: — Au vraja de stăpânire și vraja pentru zbor - bifează vrăjile pe degete. Au o vrajă pentru înviere - dar nu merge decât pe animale. Să nu mă-ntrebi de ce, zice el. Au o vrajă aducătoare de ploaie și una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vrajă aducătoare de ploaie și una aducătoare de soare, zice ea... o vrajă pentru fertilitate, ca să crească recolta... o vrajă prin care poți să comunici cu animalele... Fără să se uite la mine, uitându-se la degetele răsfirate pe volan, dom’ sergent zice: — Nu au o vrajă de dragoste. Deci sunt îndrăgostit de Helen cu adevărat. O femeie în trup de bărbat. Nu mai avem parte de sex sălbatic, însă, după cum ar fi zis Nash, nu așa ajung toate relațiile după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
din ceaslov pe care mi-a dat-o Mona, cea pe marginea căreia era scris numele meu, este chiar descântecul. În josul paginii scrie: „Și eu vreau să salvez lumea, dar nu ca Stridie“. E semnat „Mona“. — Nu au descântecul, zice dom’ sergent, zice Helen, dar au o vrajă de apărare. O vrajă de apărare? Care să-i protejeze de descântec, zice dom’ sergent. — Dar stai tu liniștit, zice, că eu am armă, am insignă și am și penis. Ca să-i găsim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
paginii scrie: „Și eu vreau să salvez lumea, dar nu ca Stridie“. E semnat „Mona“. — Nu au descântecul, zice dom’ sergent, zice Helen, dar au o vrajă de apărare. O vrajă de apărare? Care să-i protejeze de descântec, zice dom’ sergent. — Dar stai tu liniștit, zice, că eu am armă, am insignă și am și penis. Ca să-i găsim pe Mona și pe Stridie nu trebuie decât să căutăm magia, miracolele. Titlurile șocante din tabloide. Tânăra pereche care a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de-a v-ați ascunselea. Închipuiți-vă cum ar fi ca Iisus Cristos să vă urmărească pretutindeni, încercând să vă prindă și să vă mântuiască sufletul. Nu ca un Dumnezeu pasiv și răbdător, ci ca un copoi tenace și agresiv. Dom’ sergent deschide capsa de la tocul armei, cu același gest cu care Helen deschidea capsa poșetei, și scoate pistolul. Zice - sau Helen zice, sau zice cine-o fi: — Ce-ar fi să-i omorâm așa, în stil clasic? Acum asta mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
corectat al treilea bogdan își târăște mama prin stâncă sancho panza îi dă zilnic medicamente lângă un izvor începem să ne jucăm cu zecile de ani din morile de vânt am rămas noi cu amintirile jupuite arse ca trupurile de lângă domul hiroshimei ce mișto i-a dat un cap în gură ăluia de la bucurești până dimineață a încercat să-i învețe pe pârnăiași calculul diferențial când i-au dat drumul și-a lăsat acolo umbra să se joace de-a păianjenul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Rossi își puse cu băgare de seamă prețiosul document de partid înapoi în mapă. În această liniște pioasă, glasul lui Ticu căpătă involuntar ceva din verva mucalită cu care actorul Tănase își rostea cupletele lui umoristice pe vremuri: Fii serios, dom'le!... Că n-o să apuci tu să le spui ăstora nici trei vorbe și-o să zbori pe scări în jos, de n-o să te vezi!... Crezi că se sinchisește Ghiță-Jeg de Togliatti ăla?... El nu joacă decât după armonica lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
alții au lacrimi în ochi. Doar că eu acum pot vedea simultan în toate oglinzile. Chipul reflectat în toate unghiurile posibile din fiecare oglindă este fără îndoială chipul meu, cel dintotdeauna interzis, chipul visătorului visat. Împărăția veșmintelor albe Casa de Dom Ignacio, Abadiania Brazilia. Lumina albă De pe terasa "Casei de Dom Ignacio" se văd formele moi și suave ale Abadianiei; un pământ roșu și uscat, cu arbuști verzi cu trunchiurile și crăcile enervate. Un univers calm, ondulat se deschide în fața ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vedea simultan în toate oglinzile. Chipul reflectat în toate unghiurile posibile din fiecare oglindă este fără îndoială chipul meu, cel dintotdeauna interzis, chipul visătorului visat. Împărăția veșmintelor albe Casa de Dom Ignacio, Abadiania Brazilia. Lumina albă De pe terasa "Casei de Dom Ignacio" se văd formele moi și suave ale Abadianiei; un pământ roșu și uscat, cu arbuști verzi cu trunchiurile și crăcile enervate. Un univers calm, ondulat se deschide în fața ochilor, un spațiu cristalin, desfășurat într-un timp paralel, încetinit, dilatat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
soare. Mă simt ca și cum aș privi din afară printr-o lentilă magică o lume bizară. Sunt în ea și în afara ei în același timp. Totuși, îmi dau seama că ăsta nu poate fi timpul meu. Cum urci către "Casa de Dom Ignacio" de pe drumul roșu și ars de soare dinspre "Cascata Sagrada", așezarea îți pare o locuință în cer, situată la un etaj superior, din cauza caselor și a zidurilor îmbrăcate în alb și în albastru de la jumătate în jos. De altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ce se petrec zilnic la "Casa". Miracol Ar fi interesant de știut dacă entitățile au suscitat imaginația lui Joao sau ele reprezintă doar interpretări ale celor ce au asistat cu uimire la miracolele ce se întâmplă temeinic în "Casa de Dom Ignatio". Miracolul trebuie tradus oamenilor în limbajul lor. Puțini sunt cei care fac obiectul miracolelor sau iau contact direct cu el și îl iau ca atare. Oamenii nu acceptă inefabilul, deși vorbesc adesea despre el, au neapărat nevoie de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
îndoieli și nu se pronunță. Istoric, omul a acceptat sisteme întregi de religii dintre cele mai îngrozitoare și inacceptabile naturii lui, dar omul individual nu poate accepta miracolul decât atunci când el se manifestă colectiv și devine ideologie. În "Casa de Dom Ignacio" oamenii poartă toți straie albe, primesc bilete gratis și prescripții pentru eternitate, se țin de mâini cu toții când se roagă, stau în meditație cu mâinile și picioarele dezlegate pentru a nu bloca fluidele acestui spațiu spiritualizat. Consultațiile și operațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
un miracol. Pentru omul primitiv, miracolul telefonului, al televizorului, al fotografiei este mai incomprehensibil decât o vindecare survenită miraculos în urma unui act ritualic. Totuși, miracolul se diminuează sau se desacralizează prin repetiție, în timp. "Cascata Sagrada" Din curtea Casei de Dom Ignacio se deschide un drum de pământ roșu ce coboară la cascada sacră, unde nu poți merge decât cu permisiunea entităților. Adică trebuie să fii posesorul unui bilețel alb însemnat cu semnătura hieroglifică a lui Joao, urmată de numărul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sau operațiilor spirituale, sunt aceleași frunze de passiflora energizate, însoțite de o rețetă simbolică. Procesul de impregnare al acestor ierburi încapsulate presupune, desigur, o procedură spirituală ce implementează miraculos formula: entități rețete ierburi. La "Casa", fără Joao La "Casa de Dom Ignacio", Joao oficiază doar trei zile pe săptămână, în rest timpul este al tău, să reflectezi la tine însuți, la bolile sau problemele tale, la ceea ce s-a petrecut în cele trei zile de travaliu la "Casa". Poate că acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
platforma de filmare, tu îți cauți rolul tău. Îl joci așa cum crezi tu de cuviință sau cum vezi la ceilalți. E alegerea ta. Și rolul e numai al tău. Apus de soare în Abadiania. Semnele anotimpului De pe terasa "Casei de Dom Ignacio" poți urmări miracolul apusului. Printre straturile de nori, soarele strecoară arteziene de lumină. La limita orizontului, lumina devine roșiatică; soarele cade lent ca un balon. De sub vălul subțire de nori i se reliefează globul perfect, ca o eclipsă. Pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Noua Zeelandă. Apa fluidizată din camerele de curenți pare să-i fi dezinfectat și închis rapid rana, căci după 24 de ore o regăsim în holul "Casei", rugându-se și, probabil, aducând mulțumiri entităților, în fața triunghiului "cunoașterii", simbol al "Casei de Dom Ignacio". El stă agățat pe peretele de răsărit al holului și circumscrie un spațiu sacru de concentrare, meditație și rugăciune. Un bărbat, cândva vindecat de Joao, revine la "Casa" cu o altă problemă și speranța de a mai potența o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
era Împiedicată de temelia impunătoare a turnului clopotniței, pe care Giotto Îl ridica. — Se pare că orașul vostru capătă proporții uriașe, messer Alighieri, odată cu Înfumurarea voastră, a florentinilor. Dar și la Siena, concetățenii mei au așezat fundația celui mai mare dom al creștinătății. De pe acoperișul lui o să vă dăm cu tifla, vouă, florentinilor, și În jos, până la papa de la Roma, zise Cecco, făcându-i din degete semnul cu pricina. Dante nu izbuti să Își Înfrâneze un zâmbet. Parcă Îl vedea: Cecco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu spună orașul aceleiași pedepse ca la Sodoma. Dar șeful gărzilor vine de la Siena, și i-a recunoscut. Or fi ei padovani, dar, cu siguranță, nu sunt negustori. Omul meu și-i amintește prea bine: conduceau muncitorii pe șantierul de la domul cel nou, În orașul lui. Sunt doi meșteri constructori. — La fel ca prima victimă? În timp ce reflecta, Dante Își plecă ochii asupra datei din josul paginii și tresări. — Dar s-a Întâmplat acum mai bine de o săptămână! De ce ai așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În cât, străbătând pe rând diferitele forme, ochiul să se poată bucura de Întreaga creativitate omenească. Da, și eu cred că sediul cel mai potrivit e În fața Palatului comunal. — I s-a cerut și lui Arnolfo di Cambio, pe șantierul domului, replică messer Duccio. Părea surprins de vederile largi ale poetului. — Marele Arnolfo? Ați procedat bine apelând la lumina sa. — Vezi... faptul e că nu mi se pare oportun să deschidem intrarea spre piață. Mai curând spre În spate, eventual. — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu ceața mată care de cîteva zile a încremenit pe firul apei. Ce cloacă jegoasă mai e și cuibușorul ăsta, își zice Dendé pășind înăuntru zgribulit de frig, careva iar și-a făcut nevoile în fața ușii, nu mai există maniere dom’ Roja, zice Gulie, și toți își opresc privirile asupra figurii mirate a lui Tîrnăcop care bîiguie, n-am fost eu, afară e o droaie de cîini vagabonzi, de data asta trebuie să mă credeți pe cuvînt. Bine că nu pute
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în jurul vostru, n-ați avut o senzație de neputință și ură, sau poate de disperare? Despre ce vorbește? nu înțelege Dendé, e limpede ca lumina zilei că pînă în acel moment critic totul a mers bine. Cu excepția unui mic detaliu dom’ Roja, intervine Tîrnăcop. Era cu totul altceva dacă ați fi fost alături de noi în loc să vă ascundeți în dugheana asta, dar e bine și așa, a fost mai înțelept să stați la cutie pînă s-au mai liniștit apele. Cînd pierzi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pămînt și fără vlagă. Nimic ieșit din comun, își dă cu părerea Dendé, neliniști de revoluționar, e limpede că ar fi fost loc și de mai bine, însă mai mult nu s-a putut. Cu toate astea, sînteți deja erou, dom’ Roja, nu oricine ar fi avut mațe s-o șteargă așa pe cont propriu, zice Tîrnăcop calm, altceva nici nu mai contează, fac pariu că de aici înainte trebușoara o să se dreagă de la sine. Comandantul a fost întotdeauna un bleg
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de rahat, își zice Roja, oprindu-se din alergat. Trece la pas pe lîngă un chioșc de ziare, Adevărul, Jurnalul Național, România liberă, Evenimentul zilei, rebusuri, integrame, țigănușul care vinde îi face cu ochiul, Playboy, Hustler, Penthouse, vă dau ceva dom’ șef? Casa mea, Unica, Maxim, Spații verzi? îl întreabă insistent, dar fără succes. O grămadă de mizerii e tot ce-a mai rămas din România, începe să se gîndească, trăgîndu-și sufletul își dă seama că se află deja pe Calea Griviței
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]