5,962 matches
-
70 și '80 constructorii erau interesați de elementele stilistice ale arhitecturii postmoderniste și au adaptat podurile clădirilor pentru noi locuințe în mai multe zone ale Statelor Unite. Aspectul exterior al mansardelor a fost adoptat și pentru realizarea fațadelor a mai multor edificii comerciale. În acel caz nu mai erau mansarde adevărate, ci doar un sistem de mascare a sistemelor de aer condiționat.
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
Biserica de lemn din satul Ciulpăz, comuna Peștișu Mic, Hunedoara, județul Hunedoara a fost ridicată în secolul XVIII. Are hramul „Cuvioasa Paraschiva”. Biserica nu se află pe noua listă a monumentelor istorice. Comuna Pestișu Mic păstrează trei edificii ecleziastice de lemn; din nepăsarea obștilor sătești și a autoritaților abilitate, două dintre acestea, din păcate, s-au prăbușit. Situat pe o culme învecinată, satul Ciulpăz din comuna Pestișu Mic a fost deservit liturgic până în urmă cu peste trei decenii
Biserica de lemn din Ciulpăz () [Corola-website/Science/326656_a_327985]
-
satul Ciulpăz din comuna Pestișu Mic a fost deservit liturgic până în urmă cu peste trei decenii, de o bisericuță de lemn, cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”; dezafectată cultului în anul 1977, aceasta se prezintă astăzi ca o jalnică ruină. Bolta edificiului s-a prabușit în 1996; în anul 2007 a venit rândul turnului clopotniță scund, cu foișor deschis și coif piramidal ușor evazat. Era un lăcaș de plan dreptunghiular, cu absida nedecroșată; forma heptagonală a altarului trădează influențe ale arhitecturii ecleziastice
Biserica de lemn din Ciulpăz () [Corola-website/Science/326656_a_327985]
-
depărtare de centrul comunal Dobra, într-o frumoasă așezare de la poalele nordice ale munților Poiana Ruscă, se găsește satul Roșcani, menționat documentar, ca „Roskan”, în anul 1491. În interiorul unei fortificații străvechi, astăzi dispărută, a fost ridicat, în perioada medievală, un edificiu din zid impunător, martor al bunăstării dar și al decăderii familiei nobiliare românești locale Caba: biserica-monument istoric ”Buna Vestire”. Lăcașul, tip „sală”, este compus dintr-un altar semicircular decroșat, un naos dreptunghiular spațios și un pronaos similar ca formă, precedate
Biserica Buna Vestire din Roșcani () [Corola-website/Science/326658_a_327987]
-
sunt flancați de patru piloni masivi, de dimensiuni inegale. Dacă la înălțarea pereților s-a folosit piatra brută, iar la infrastructura bolții navei cărămida, diferit, foișorul deschis al clopotniței este construit din lemn. La mijlocul secolului al XVIII-lea, odată cu restaurarea edificiului, s-a procedat și la reîmpodobirea interioară a bisericii, astfel că urmele vechiului decor pictural au dispărut. Din cauza degradării, și cea de a doua zugrăvire a fost supusă unei repictări, intervenție sesizabilă astăzi la nivelul pronaosului. Fără a se ține
Biserica Buna Vestire din Roșcani () [Corola-website/Science/326658_a_327987]
-
părți ale unei mici capele de curte, ridicată, probabil, pe locul unui alt lăcaș de cult, mult mai vechi. În a doua jumătate a secolului al XVI-lea au fost construite nava actuală și altarul aferent. Altă intervenție majoră asupra edificiului a avut loc în anul 1766, când urmașii primilor ctitori și-au amenajat, sub pardoseala navei,cripta familială; tot atunci, turla, naosul și altarul au fost acoperite cu țiglă, iar peste vechiul paviment din cărămidă al bisericii au fost așezate
Biserica Buna Vestire din Roșcani () [Corola-website/Science/326658_a_327987]
-
ușor s-a adăugat măsurilor de reabilitare a infrastructurii bisericii. Alte reparații au avut loc în anii 1892 (dată sugerată de aducerea clopotului mic de bronz, turnat la Timișoara, în atelierele lui „Anton Novotny”), 1928, 1967 și 2006-2009. Ctitorii acestui edificiu au fost, cu siguranță, membrii familiei cneziale Caba, atestați, în a doua jumătate a secolului al XV-lea, cu particula de noblețe „Jóföi”(„de Dobra”). Astfel, în anii 1465, 1478 și 1507 este menționat un Ladislau Caba de Dobra. În
Biserica Buna Vestire din Roșcani () [Corola-website/Science/326658_a_327987]
-
astăzi se datorează refacerii sale din anul 1832. La fereastra etajului superior există o figurină numită Bogdan, care acompaniază bătăile ceasului. Biserica evanghelică fortificată din Saschiz face parte din patrimoniul mondial UNESCO. Date privind fondurile din care s-a construit edificiul religios provin începând din anul 1494 până în 1525, acestea menționând subvenții acordate de către "Provincia Sibiului". Există de asemenea și o indulgență papală acordată între anii 1503 și 1507, localitatea având de asemenea și scutiri de livrări de produse pentru armată
Biserica fortificată din Saschiz () [Corola-website/Science/326667_a_327996]
-
între anii 1406 - 1416 de către episcopul Ștefan și în 1466 indulgență acordată de episcopul catolic Johan din Moldova, sufragan al episcopului de Alba Iulia. Biserica a fost bine întreținută ca urmare a acestor indulgențe, ea jucând probabil și rolul unui edificiu de pelerinaj. Fortificațiile au fost ridicate deja în anul 1507, în schimb nu se cunosc informații despre biserică despre care nu se știe dacă a fost reconstruită din temelii sau dacă au fost folosite structurile bisericii mai vechi din secolul
Biserica fortificată din Brădeni () [Corola-website/Science/326701_a_328030]
-
din nou încă 100 de zile. Toate sumele obținute cu aceste ocazii au fost direcționate pentru construirea bisericii noi. Localitatea a primit de asemenea și scutiri de taxe și impozite în anul 1507, sume care au fost investite în construirea edificiului religios. Aceste scutiri se ridicau la suma de 10 guldeni. Având după cum s-a văzut mai sus, o grămadă de privilegii și libertăți, localitatea a beneficiat de o deschidere europeană deosebită, fapt care a făcut ca o mulțime de localnici
Biserica fortificată din Brădeni () [Corola-website/Science/326701_a_328030]
-
Cercetările arheologice întreprinse în anii 1977 și 1984 au sugerat faptul că aspectul actual al lăcașului de cult este rezultatul a cel puțin patru etape constructive distincte. Astfel, în faza originară, corespunzătoare secolelor X - XI, s-ar fi ridicat un edificiu cvadrilob, alungit pe direcția est-vest, cu absidele laterale semicirculare, boltite prin semicalote. Acest nucleu, luminat de patru ferestre, este supraînălțat printr-un turn central în formă de tambur prismatic. Intrarea inițială fusese proiectată pe latura de vest. Ca materiale de
Biserica Arhanghelul Mihail din Gurasada () [Corola-website/Science/326705_a_328034]
-
Greceanu, în viziunea căreia nucleul originar era prevăzut, încă de la început, cu un vestibul dreptunghiular vestic, încadrat de două capele mortuare, destinate mormintelor ctitorilor. Controverse au suscitat și identitatea ctitorilor și destinația inițială a bisericii. O primă ipoteză susține că edificiul ecleziastic ar fi fost ridicat la sfârșitul secolului al XIII-lea de membrii familiei nobiliare maghiare Illyei din neamul Ákos (familie care în 1292 a primit permisunea regelui pentru a aduce primii coloniști valahi pe mosia lui); varianta ca stăpânii
Biserica Arhanghelul Mihail din Gurasada () [Corola-website/Science/326705_a_328034]
-
Ilia. Ca atare, construcția bisericii trebuie atribuită unor cneji locali, rămași anonimi, iar nu seniorilor catolici sau vreunui domnitor sau boier pribeag de la sudul Carpaților, cum presupunea, pe baza unei lespezi funerare din 1618, descoperită în anul 1905 sub pavimentul edificiului, istoricul Nicolae Iorga. Spre aceeași concluzie conduce și o tradiție locală, potrivit căreia, în secolele XV-XVIII, în localitate ar fi existat si o bisericuță din lemn, iobăgească, ridicată în apropierea celeilalte ctitorii ”nemeșești”. Avansându-se apoi ipoteza cvasicontemporaneității pronaosului trinavat
Biserica Arhanghelul Mihail din Gurasada () [Corola-website/Science/326705_a_328034]
-
tradiție locală, potrivit căreia, în secolele XV-XVIII, în localitate ar fi existat si o bisericuță din lemn, iobăgească, ridicată în apropierea celeilalte ctitorii ”nemeșești”. Avansându-se apoi ipoteza cvasicontemporaneității pronaosului trinavat cu patrulobul inițial, biserica a fost inclusă în categoria edificiilor monahale răsăritene, făcându-se trimitere la scrisoarea papei Inocențiu III (1198-1216) din 16 aprilie 1204, ca timp al funcționării sale. Într-adevăr, edificiul ar fi putut adăposti, pentru o scurtă perioadă de timp, un grup restrâns de monahi, practică întâlnită
Biserica Arhanghelul Mihail din Gurasada () [Corola-website/Science/326705_a_328034]
-
nemeșești”. Avansându-se apoi ipoteza cvasicontemporaneității pronaosului trinavat cu patrulobul inițial, biserica a fost inclusă în categoria edificiilor monahale răsăritene, făcându-se trimitere la scrisoarea papei Inocențiu III (1198-1216) din 16 aprilie 1204, ca timp al funcționării sale. Într-adevăr, edificiul ar fi putut adăposti, pentru o scurtă perioadă de timp, un grup restrâns de monahi, practică întâlnită și în cazul bisericilor de la Densuș, Ribița, Strei sau Crișan. Decorul pictural din secolele XIV-XV, ascuns sub stratul mural actual, ar putea, pe
Biserica Arhanghelul Mihail din Gurasada () [Corola-website/Science/326705_a_328034]
-
ctitorie din bârne, construită, potrivit pisaniei păstrate pe o bârnă de stejar, la începutul secolului al XVIII-lea: "Cu ajutorul și cu mila Domnului nostru Iisus Hristos s-au făcut această biserică în anul Domnului 1723 și meșterul Mihoc”. De la acel edificiu, omis de toate conscripțiile și izvoarele cartografice ale timpului, a preluat atât ușile împărătești, cât și importanta zestre de icoane mobile, executate pe lemn și pe sticlă.' Edificiul înfățișează planul dreptunghiular, cu absida nedecroșată, poligonală cu trei laturi. Deasupra pronaosului
Biserica de lemn din Cernișoara-Florese () [Corola-website/Science/326717_a_328046]
-
făcut această biserică în anul Domnului 1723 și meșterul Mihoc”. De la acel edificiu, omis de toate conscripțiile și izvoarele cartografice ale timpului, a preluat atât ușile împărătești, cât și importanta zestre de icoane mobile, executate pe lemn și pe sticlă.' Edificiul înfățișează planul dreptunghiular, cu absida nedecroșată, poligonală cu trei laturi. Deasupra pronaosului a fost înălțată o clopotniță scundă, prevăzută cu un coif piramidal, învelită, în întregime, în tablă; la acoperișul propriu-zis s-a folosit țigla. O singură ușă apuseană asigură
Biserica de lemn din Cernișoara-Florese () [Corola-website/Science/326717_a_328046]
-
din secolul al XV-lea, biserica nu a fost terminată niciodată, iar bolțile care urmau să acopere zidurile au rămas la stadiul de proiect. Ca urmare, localnicii în loc să lucreze la ridicarea bisericii, au întărit zidurile fortificației. Din structura inițială a edificiului de cult se păstrează azi doar zidurile exterioare și zidul din spre nord. Cu toate că structura este impresionantă, din cauza planului neobișnuit precum și nivelul ridicat al corului care avea prevăzut pe dedesupt un tunel ce iese către turnul-poartă, indiciile despre finalitatea construcției
Cetatea din Slimnic () [Corola-website/Science/326723_a_328052]
-
puternice familii nobiliare românești din Țara Hațegului: Cândeștii. De cealaltă parte a pârâului, pe un mic tăpșan, a fost ridicat un lăcaș de cult ciudat, cu aspect de fortăreață: biserica-monument istoric a schitului actual Suseni-Colț (HD-II-m-A-03460). Așa cum se prezintă astăzi, edificiul este rezultatul unei ample restaurări (reconstrucții), care a avut meritul de a reda biserii înfățișarea de odinioară. Construit din piatră brută, legată cu mortar amestecat cu cărămidă pisată, lăcașul, parte a unui complex monahal dispărut mai amplu, a fost ridicat
Biserica cnezilor Cândea din Suseni () [Corola-website/Science/326722_a_328051]
-
a dispoziției iconografice, în cadrul căreia un loc important îl ocupă scenele unui amplu „Imn acatist”. Zestrea de frescă a lăcașului, încadrabilă în atmosfera artei constantinopolitane a epocii Paleologilor, a fost realizată cândva între anii 1377 și 1450. Destinația inițială a edificiului a suscitat vii controverse în rândul specialiștilor. Astfel, Vasile Drăguț a presupus că biserica servise drept lăcaș de închinăciune ostașilor însărcinați cu paza cetății. Diferit, Radu Popa îi subliniase rolul de paraclis al curții cneziale alăturate, identificată la câteva sute
Biserica cnezilor Cândea din Suseni () [Corola-website/Science/326722_a_328051]
-
parțial, rolul unor chilii; altele, greșit identificate cu ruinele unei vechi curți nobiliare - o demonstrează rezultatele cercetării arheologice din anul 1981 -, fuseseră ridicate în apropiere. Așadar, posibilitatea funcționării unei mănăstiri ar trebui luată neapărat în calcul, dacă nu de la începuturile edificiului, măcar prin secolele XVI-XVII, atunci când familia Kendeffy, odată ieșită din Ortodoxie, ar fi putut ceda călugărilor spre locuire fosta curte nobiliară, demodată ori devenită inutilă. Strâns legată de destinele Cândeștilor, aflați în plin proces de maghiarizare, istoria mănăstirii cu greu
Biserica cnezilor Cândea din Suseni () [Corola-website/Science/326722_a_328051]
-
și zidul de incintă, figurează pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Curtea cnezială a familiei Cândea (cneaz al Țării Hațegului înaintea administrației maghiare din Ardeal), a fost construită în secolul al XIV-lea pe ruinele unor vechi edificii romane. Monumentul se află în centrul localității, fiind format dintr-un ansamblu de construcții care cuprinde o clădire rezidențială, capela de curte, grajd, anexe, moara și biserica. Materialele descoperite pun în evidență o evoluție din preistorie, perioada romană și Evul
Curtea nobiliară a Cândeștilor din Râu de Mori () [Corola-website/Science/326793_a_328122]
-
proastă a monumentului, rupt în mai multe fragmente. Resturile obeliscului au fost reacoperite. A rămas ascuns mai bine de un secol și jumătate, până în 1748. Atunci, sub papa Benedict al XIV-lea, a fost readus din nou la lumină, în fața edificiului cu numărul 3 din Piazza del Parlamento, acolo găsindu-se o placă comemorativă. Reinstalarea lui s-a făcut curând, sub pontificatul lui Pius al VI-lea, între 1787 și 1792, în Piazza Montecitorio, în fața palatului cu același nume, sediu al
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
urmele bazei sale originare lângă actuala sacristie. Uitate pe timp îndelungat în evului mediu, obeliscurile antice au revenit în atenția papei Sixtus al V-lea (Quintus). El a hotărât să le restaureze pe unele și să le reașeze în fața principalelor edificii religioase romane. Pentu cel de la Vatican, inginerul Domenico Fontana a conceput o mașină de lemn pentru culcarea monolitului, pentru a-l transporta cieca 300 de metri și pentru a-l ridica din nou. Acela a funcționat numai patru luni și
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
era poziționată lângă biserică. Biserica are trei nave și o clopotniță și a fost construită la începutul secolului al XIV-lea de către fiul lui Nikolaus, Gregor. Sanctuarul în stil gotic internațional a fost reconstruit în anul 1400. Forma actuală a edificiului religios se datorează unor intervenții în structura sa, care a avut loc la începutul secolului al XX-lea. O dată cu refacerea sanctuarului nava centrală, fiind acoperită cu un tavan, se deschide în patru arcade în arc frânt către colaterale și în
Biserica fortificată din Mălâncrav () [Corola-website/Science/326806_a_328135]