5,692 matches
-
peste tot aprofundându-le trăirea într-un Dumnezeu deschizător de noi drumuri și șanse, de perspectivele unei vieți care să le afirme prezența în lume. Trebuiau să se stabilizeze undeva. Peninsula Arabia este ca un continent. Condițiile stabilității le ofereau extremitățile ei. Aici viața putea deveni sedentară, localizând specificul unei culturi și civilizații. în adevăr, Arabia Fericită se edifică pe coasta de sud-est, în Yemen: sol bogat, climă blândă, turme și cirezi de animale, plante aromate, păduri umbroase, lemn de tămâie
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
creștini olandezi. După jumătatea secolului vor veni și cu programe de sănătate. Tot la 1600, englezii, printre ei având și medici, înființează Compania Indiilor Occidentale. Mai târziu, francezii vor crea și ei Compania Franceză a Indiilor (1664). Două medicini din extremități geografice se întâlnesc. Misionarii creștini, cu vindecători și biblioteci, ajung pe toate continentele. La 1600 iezuiții guvernează Paraguaiul. în America de Nord, Noul Amsterdam, fondat în 1626, devine New- York. Evanghelizatorii înfruntă riscuri, dar unde ajunge Cuvântul lui Christos, ajunge și grija
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
electrică. Acest prim electroscop utilizat în experiențe de electricitate a fost descris de Gilbert astfel: un ac dintr un material oarecare, lung de trei sau patru degete, destul de ușor, așezat pe un pivot, ca o busolă magnetică; dacă apropii de extremitatea lui o bucată de chihlimbar frecată în prealabil, versorium-ul se rotește. Nu a cruțat nici timp, nici bani pentru a studia electrizarea prin frecare la numeroase corpuri din chihlimbar, diamante, safir, opal, ametist, rubin, smarald, cristal de stâncă, sticlă, sulf
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
oarecare distanță, o mașină electrică. Din întâmplare, unul dintre asistenții mei a atins cu vârful scalpelului nervul crural intern al broaștei: imediat mușchii membrelor au fost agitați de convulsii violente. Galvani a stabilit că fenomenul are loc numai dacă între extremitățile nervilor și ale mușchilor există o legătură bună conducătoare de electricitate. Unui asistent al lui Galvani i s-a părut că a observat în același moment cum din conductorul mașinii a țâșnit o scânteie. Eu eram ocupat atunci cu altceva
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
închizînd perpendicular uriașul golf de la vărsarea Dunării, cordon ce se termina la capătul său sudic cu un martor de eroziune continental, viitoarea insulă. În stadiul II, dominat de activitatea brațului sudic al deltei, în secolul V î.e.n., se consolidează la extremitatea sudică a marelui cordon litoral, pe acel martor de eroziune continental aflat între brațul sudic (viitorul braț Sf. Gheorghe) și brațul de mijloc (viitorul Sulina), o mare insulă acoperită cu nisip de formă triunghiulară, cu baza pe mare și vârful
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
respectiv pentru generarea și conducerea excitației electrice, sistemul excito conductor (nodulul sino-atrial, nodul AV, fasciculul His și rețeaua Purkinje; fig. 30). Cardiomiocitele contractile au un diametru de 10-15 μm, o lungime de ~50 μm și multe din ele sunt ramificate. Extremitățile realizează atașarea reciprocă sub forma discurilor intercalare, ce reprezintă substratul sincițialității funcționale. Astfel, cardiomiocitele sunt conectate electric prin joncțiuni comunicante (gap junctions, nexus), ce permit trecerea de ioni și molecule mici de la o celulă la alta și mecanic prin structuri
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
adevărate, care prezintă sfincter precapilar și canale preferențiale, ce sunt lipsite de sfincter precapilar (fig. 54). Aceste canale diferă de anastomozele arteriovenoase (șunturi), care au perete muscular. Anastomoze arterio-venoase, cu efect de scurtcircuitare a patului capilar, sunt prezente în pielea extremităților, tubul digestiv, plămân. In unele țesuturi (mușchi scheletic) nu sunt evidente căile de șunt, dar acest tip de circulație poate fi demonstrată, fiind numită șunt fiziologic. Cu alte cuvinte, sângele poate curge permanent din arteriolă spre venulă în perioadele de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
se afirmă rituri funerare și ale fecundității, alături de statuete feminine (dogu) și pietre falice (sekibo), altoite pe vechea religiozitate paleolitică, șamanică a vânătorilor și pescarilor nordici. Între timp, o extraordinară provincie religioasă ia naștere În mileniul al V-lea În extremitatea occidentală a Eurasiei. Este vorba despre Europa megaliților, primele mari monumente din lume: Încăperi mortuare sub movile, construcții imense sau dolmene, pietre enorme Înfipte În pământ sau menhir. Fenomenul s-a născut din aculturația neolitică a populațiilor epipaleolitice, numeroase din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este, În schimb, poziția lui Hefaistos, rod partenogenetic al Herei, după Hesiod (Teogonia, 927-929), care, din cauza diformității sale și a autorității pe care o avea asupra tehnicilor meșteșugărești și de fierărie, Învăluite de o densă aură magică, se situează la extremitatea ordinii cosmice, unde este plasat și Aresxe "Ares". Născut din Zeusxe "Zeus" și Heraxe "Hera", acesta din urmă nu este atât zeul războiului și al bătăliei, cât expresia furiei și a violenței oarbe. În orice caz, amândoi se integrează din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
etrusc din epoca protoistorică Înregistrează existența unei reprezentări teriomorfice sau, În orice caz, non-antropomorfice a divinității. Capace de urne cinerare, asemenea celui de la Pontecagnano (secolul al IX-lea Î.Hr.), pe care se observă reprezentarea, probabil, a perechii infernale, cu extremitățile și chipurile alungite, surprinsă În actul unei Îmbrățișări de natură hierogamică, sau asemenea celui de la Bisenzio (secolul al VIII-lea Î.Hr.), pe care se poate citi celebrarea unui dans războinic În jurul unei ființe gigantice cu trăsături monstruoase (mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Astvat-eretaxe "Astvat-ereta" (cf. infra, subcapitolul 2.4) (Yașt 19); muntele Hukairya, „al activității bune” (În limba pahlavi, Hukar), vârful H³ra, numit În limba pahlavi Åag³d ș dașdșg „piscul legii” (Gnoli, 1989a, pp. 40 sq.), pe care se sprijină una dintre extremitățile podului Åinvant; Taurul unul-creat (În avestică, Gav a¶v½-d³taxe "Gav ae>vo>-da>ta"; În limba pahlavi Gaw ș ¶w-d³d), primul animal viu ucis de Ahrimanxe "Ahriman" (Yașt 7; Marele Bundahișn Ia, 12; VI, 1 sqq.); Gay½-maretanxe "Gayo>-maretan", „viață
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
în primă instanță, câteva familii de cuvinte create pe radicalul *perși născute în nemijlocită legătură cu marele semantism al deplasării maritime. Iată, mai întâi, grupul care dezvoltă un semantism al limitei. Substantivul peras (hom.: peirar, posthom.: peiras) înseamnă „capăt“, „limită“, „extremitate“; verbele denominative sunt peratoo, „a limita“, la pasiv (peratoomai) însemnând, desigur, „a lua sfârșit“, „a se termina“, și peraino, „a împlini, a duce la capăt“ (la pasiv „a fi împlinit, limitat“). În cele ce urmează ne vom opri pe larg
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
1”>Ibid., p. 43.</ref>, apare ca limita ultimă, despărțitoare a ființei de neființă. Aceeași imagine, suportând modificări doar la nivelul unor detalii de imaginație, este prezentă și la Hesiod<ref id=”2”>Theog. 738 și 809.</ref> „Sursele și extremitățile tuturor elementelor“ (panton pegai kai peirata) - deci ale pământului, Tartarului, mării și cerului - converg într-un unic punct, dincolo de care se deschide „prăpastia imensă“ (chasma mega), imaginea poetică a vidului sau a neființei, care nu poate fi străbătută nicicum, de vreme ce
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
înțelegem determinarea lui peras ca sfârșit - care stăruie în toate nuanțele termenului și în toate contextele în care acesta este prezent - indiferent de faptul că este vorba de sfârșit ca opus începutului, de sfârșit ca împlinire, de sfârșit în spațiu (extremitate), de sfârșit în timp sau de sfârșit ca punctul suprem la care poate ajunge o activitate (culme, perfecțiune). Acestea sunt cele patru linii semantice ale radicalului *perpe care le reținem pentru analiza noastră. Este și limita aici (peras), și parcursul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
întrucît întreprinderile franceze erau ocupate de muncitori, el deplîngea excesele: "Ajunge! Destul!"116 Dacă răzvrătirea a putut fi potolită în Franța, în Spania ea a dus la război civil. Iorga a manifestat întotdeauna neîncredere față de temperamentul și maturitatea celor din extremitatea sudică a continentului european. A fost de acord cu Salazar în Portugalia și a salutat venirea la putere a generalului Metaxas în Grecia. Atunci cînd a fost proclamată Republica Spaniolă, Iorga a lansat un avertisment: o republică are nevoie de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
angajamente ideologice violente: „Ce adâncă tânjire după o nouă ordine umană a existat În era interbelică și ce eșec mizerabil În a-i da viață!” (Arthur Koestler). Dezamăgiți de Europa, unii au fugit: mai Întâi spre celelalte democrații liberale de la extremitatea vestică a continentului, apoi - dacă au apucat să scape la timp - În Americi. Alții, ca Stefan Zweig sau Walter Benjamin, și-au luat viața. Pe punctul de a aluneca pentru totdeauna În abis, Europa părea fără speranță. Ceea ce se pierduse
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comunicațiile, administrația. Din fericire, aveau resursele necesare. Spre Est, lucrurile stăteau mult mai rău. În concluzie, Hitler a contribuit la divizarea continentului la fel de mult ca Stalin. Istoria Europei Centrale (teritoriile Imperiilor German și Habsburgic, nordul fostului Imperiu Otoman și chiar extremitatea apuseană a teritoriului țarilor ruși) a fost dintotdeauna distinctă, ca amploare, de cea a statelor-națiune din Vest. Dar nu neapărat și ca substanță. Înainte de 1939, ungurii, românii, cehii, polonezii, croații și balticii se uitau poate cu invidie peste gard, la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cultură politică tradițional pluralistă, un sector industrial și urban dezvoltat, o economie capitalistă prosperă Înainte de război și o politică social-democrată prooccidentală după aceea -, Cehoslovacia era după 1945 și aliatul principal al Uniunii Sovietice În regiune, În ciuda faptului că Își pierduse extremitatea estică, Rutenia subcarpatică, În urma „ajustărilor” teritoriale sovietice. Din același motiv, dintre estși sud-est-europeni, Beneš a fost singurul prim-ministru În exil care și-a adus guvernul acasă, unde l-a reconfigurat În aprilie 1945 pentru a include șapte comuniști și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a-mpărțit broșuri pe Aleea Stalin În care era scris că poporul și-a pierdut, pentru mult timp, Încrederea În guvern. N-ar fi mai simplu atunci ca guvernul să dizolve poporul și să aleagă altul? Muncitorii disponibilizați și furioși de la extremitatea occidentală, industrializată, a Imperiului Sovietic nu făceau reclamă bună comunismului, dar nici nu reprezentau un pericol pentru puterea sovietică - nu Întâmplător ambele revolte, din Plzeò și Berlin, au avut loc după moartea lui Stalin. În timpul lui Stalin, amenințarea reală venea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din patru trăia În sărăcie - și nici celelalte nu o duceau mai bine. Mai puțin de jumătate din locuințe aveau toaleta În interior și numai una din opt se putea lăuda cu o cadă. În regiunile cele mai defavorizate din extremitatea sud-estică a Italiei, sărăcia era endemică: În satul Cuto din Marchesato di Crotone, cei 9.000 de locuitori se aprovizionau cu apă de la o singură fântână publică. Mezzogiorno era un caz extrem. Dar În Germania de Vest a anului 1950
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Apulia, În sud-estul Italiei, câștiga cel mult jumătate din salariul omologului său lombard. Considerând că venitul mediu italian per capita În acel an era 100, cifra pentru Piemont, În nord-vestul prosper al Italiei, era 174; cea a Calabriei, la extremitatea sudică, doar 52. Războiul exacerbase diviziunea istorică din Italia: În vreme ce Nordul, Începând din septembrie 1943, trăise doi ani de stăpânire germană și rezistență politică, urmate de ocupația militară de către Aliați a orașelor radicalizate, sudul Italiei a fost scos prompt din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din sudul catolic, atribuiau ascensiunea lui Hitler influențelor laicizante ale Vestului și susțineau că Germania ar trebui să adopte o cale de mijloc Între cele trei rele ale modernității - nazismul, comunismul și „americanismul”. Iar importanța crescândă a Republicii Federale la extremitatea estică a alianței amintea nelămurit rolul autoatribuit al Germaniei naziste ca pavăză a Europei În fața hoardelor asiatice din URSS. Mai mult, americanizarea Germaniei de Vest și omniprezența ocupanților străini contrastau cu Germania aseptică din imaginarul popular, alimentat la Începutul anilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru mulți dovada clară că regimul prezent era de un cinism nerușinat. Dacă șeful guvernului nu era jenat de faptul că Îl slujise pe Hitler timp de doisprezece ani, cine putea lua În serios căința sau liberalismul vest-germanilor, când la extremitățile spectrului politic apăreau organizații neonaziste? Într-un moment de resurgență neonazistă, Günther Grass i-a adresat lui Kiesinger o scrisoare deschisă: „Cum vor putea tinerii din țara noastră să găsească argumente Împotriva partidului care a sucombat acum două decenii și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Prima Linea și Autonomia Operaia; Avanguardia Operaia, Nuclei Armati Proletari și Nuclei Armati Rivoluzionari; Formazione Comuniste Combattenti, Unione Comunisti Combattenti, Potere Proletario Armato și multe altele. Dacă această listă trădează dorința disperată a câtorva mii de foști studenți, situați la extremitățile obscure ale mișcării muncitorești, de a-și exagera importanța socială și revoluționară, impactul efortului lor de a se impune În atenția publică nu trebuie subestimat. Curcio, Mara Cagol (partenera lui) și prietenii lor trăiau, poate, un basm cu bandiți revoluționari
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
furioase ce denunțau „hegemonia”, al căror fals conținut politic masca eviscerarea cronică a formei muzicale 14. Dacă politica și muzica generației punk erau contrafăcute, cinismul lor, În schimb, era cât se poate de real și cinstit dobândit. Ei constituiau doar extremitatea Înverșunată și lipsită de talent a unui Întreg spectru de revolte: față de trecut, față de autoritate, față de personalități și evenimente de interes public. În variantele sale mai inteligente, disprețul pentru gravitatea tradiției se inspira din valul de satiră politică declanșat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]