12,214 matches
-
lupta pentru putere, fie că doresc să o cucerească, fie că depun eforturi să o păstreze, în cazul în care o posedă deja. Agregarea are loc în numele ideologiei, dar nu rareori se realizează în numele puterii. Dată această situație de fapt, filosoful se află într-o condiție ambiguă. El poate să facă apel la puritatea programului politic sau poate să-și pună la dispoziție abilitatea tehnică (pe planul argumentării și al convingerii) grupului de putere și să participe astfel la beneficiile ce
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
nestăpânită a puterii este invocată nu atât pentru un interes de grup, cât mai ales în numele purității ideologice, adică în interesul partidului, întruchiparea istorică a unei idei și pentru realizarea căreia poate cere sacrificarea oricărui alt punct de vedere. Condiția filosofului nu se schimbă, așadar, prea mult, fie că vorbim de raportul său cu partidul sau cu statul. Angajare și mărturie Având prezentă situația complexă și multiplele posibilități în care, datorită unor logici interne și rațiuni efective, se configurează prezența politică
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
se schimbă, așadar, prea mult, fie că vorbim de raportul său cu partidul sau cu statul. Angajare și mărturie Având prezentă situația complexă și multiplele posibilități în care, datorită unor logici interne și rațiuni efective, se configurează prezența politică a filosofului, spre care model se poate îndrepta astăzi atenția noastră pentru a-i găsi o justificare morală și un criteriu comportamental? Cum se justifică și cum ar trebui să se exprime prezența celui care se ocupă de filosofie în cadrul experienței politice
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
justificare morală și un criteriu comportamental? Cum se justifică și cum ar trebui să se exprime prezența celui care se ocupă de filosofie în cadrul experienței politice? În capitolele precedente am conturat un mod de înțelegere a filosofiei și, deci, al filosofului. O astfel de perspectivă aduce cu sine o propunere și pe planul precizării raportului dintre filosof și putere. Este vorba despre o propunere deschisă, problematică, care refuză formulele, și odată cu ele, soluțiile unilaterale. Trebuie să se plece de la conștiința clară
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
prezența celui care se ocupă de filosofie în cadrul experienței politice? În capitolele precedente am conturat un mod de înțelegere a filosofiei și, deci, al filosofului. O astfel de perspectivă aduce cu sine o propunere și pe planul precizării raportului dintre filosof și putere. Este vorba despre o propunere deschisă, problematică, care refuză formulele, și odată cu ele, soluțiile unilaterale. Trebuie să se plece de la conștiința clară că legăturile dintre filosofie și putere nu sunt legături dictate de un câștig ocazional (chiar dacă această
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
celei mai rele dictaturi, cea a spiritului, dictatura ideii. Observând mai îndeaproape raportul dintre filosofie și putere în cadrul speculativ pe care ni l-am propus, putem să identificăm o categorie fundamentală în jurul căreia să articulăm diferitele modalități de prezență ale filosofului, cerute în special de situațiile instabile. Această categorie este categoria angajamentului, considerat nu atât în sens general, cât mai ales în strânsă legătură cu mărturia. Sub profil moral, angajamentul și mărturia pot să pară concepte analoge, pentru ca într-un final
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
un singur concept, în realitate însă, sub aspect teoretic, e clar că se diferențiază în așa fel încât duce la scoaterea din generalitate a noțiunii de angajament. Dacă angajamentul ar fi de așa natură încât, tot sensul ideal pe care filosoful îl consideră, s-ar epuiza în acțiunea politică, ne-am afla în fața acelor poziții de totalitarism spiritual de care am amintit mai devreme. Cu totul altceva este însă situația ce permite angajamentul și mărturia. Acțiunea publică a filosofului trebuie să
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
pe care filosoful îl consideră, s-ar epuiza în acțiunea politică, ne-am afla în fața acelor poziții de totalitarism spiritual de care am amintit mai devreme. Cu totul altceva este însă situația ce permite angajamentul și mărturia. Acțiunea publică a filosofului trebuie să fie întotdeauna o acțiune rodnică pe plan operativ, dar rodnică și ca semn, ca mesaj, ca invitație și trimitere la ceea ce, în fond, justifică acțiunea politică, fără ca totuși să se epuizeze total în ea. Filosoful poate să fie
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Acțiunea publică a filosofului trebuie să fie întotdeauna o acțiune rodnică pe plan operativ, dar rodnică și ca semn, ca mesaj, ca invitație și trimitere la ceea ce, în fond, justifică acțiunea politică, fără ca totuși să se epuizeze total în ea. Filosoful poate să fie și consilier al principelui, doar păstrând distanța care să-i permită să joace totodată un anumit rol de opozant, prin apelul la valori, indicarea limitelor, contestarea unilateralității. O astfel de poziție nu poate avea loc printr-o
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
garanție a libertății personale și o condiție necesară acelei detașări de care am amintit. Față de această solitudine va fi exprimată mereu o nostalgie. Poziția pe care o propunem nu se realizează însă nici printr-o identificare și implicare completă a filosofului cu exercițiul puterii, ci printr-o intervenție precisă, nicidecum superficială, în unele situații concrete care cer înțelegeri și lămuriri specifice, fără ca totuși să rămână subordonat lor. Nu este greu să-i profilăm trăsăturile unei astfel de poziții, să-i definim
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
ne expunem riscurilor imprevizibilului, dar și creativității dinamice. Evenimentele istorice ca și situațiile politice concrete și imediate însoțite de o radicalizare acută a intereselor și sentimentelor, constituie uneori condiții neprielnice medierii, intervenției echilibrate și acțiunii precise, care să garanteze libertatea filosofului, necesară, așa cum am văzut, menținerii unei detașări. Totuși, rolul filosofului este esențial pentru a umaniza acțiunea, pentru a lărgi orizontul, pentru a menține deschise perspective ce îndepărtează unilateralitatea, pasiunile, violențele sau unele logici impetuoase ale puterii. Trăim într-un tip
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
ca și situațiile politice concrete și imediate însoțite de o radicalizare acută a intereselor și sentimentelor, constituie uneori condiții neprielnice medierii, intervenției echilibrate și acțiunii precise, care să garanteze libertatea filosofului, necesară, așa cum am văzut, menținerii unei detașări. Totuși, rolul filosofului este esențial pentru a umaniza acțiunea, pentru a lărgi orizontul, pentru a menține deschise perspective ce îndepărtează unilateralitatea, pasiunile, violențele sau unele logici impetuoase ale puterii. Trăim într-un tip de privare (in dürftiger Zeit) și această lipsă, această ariditate
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
orizontul, pentru a menține deschise perspective ce îndepărtează unilateralitatea, pasiunile, violențele sau unele logici impetuoase ale puterii. Trăim într-un tip de privare (in dürftiger Zeit) și această lipsă, această ariditate, are repercusiuni asupra dinamicii acțiunii politice implicând și inițiativa filosofului, capacitatea sa de a elabora noi forme de raportare la putere, de a forma noi teorii care să garanteze o conexiune mai punctuală, mai capabilă să prevadă și să disciplineze circumstanțele. Și tocmai din această cauză prezența sapiențială a filosofului
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
filosofului, capacitatea sa de a elabora noi forme de raportare la putere, de a forma noi teorii care să garanteze o conexiune mai punctuală, mai capabilă să prevadă și să disciplineze circumstanțele. Și tocmai din această cauză prezența sapiențială a filosofului este cu atât mai necesară. Filosoful nu mai are pe plan programatic garanția susținerii omului politic, prezența sa rămâne, totuși, una care nu abandonează acest domeniu, configurându-se ca un apel ce merge dincolo de orizontul în care au loc incertitudinile
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
noi forme de raportare la putere, de a forma noi teorii care să garanteze o conexiune mai punctuală, mai capabilă să prevadă și să disciplineze circumstanțele. Și tocmai din această cauză prezența sapiențială a filosofului este cu atât mai necesară. Filosoful nu mai are pe plan programatic garanția susținerii omului politic, prezența sa rămâne, totuși, una care nu abandonează acest domeniu, configurându-se ca un apel ce merge dincolo de orizontul în care au loc incertitudinile alegerilor sau ale conflictelor. Figura sa
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
cu numele de «nouveaux philosophes». Bernard-Henry Lévy este o figură reprezentativă a acestui grup de gânditori tineri. El se definește pe sine, făcând o evidentă referință la terminologia gramsciană, un «intelectual anorganic». Misiunea intelectualului, și cu atât mai mult a filosofului, nu este aceea de a fi profet al cetății viitoare, ci aceea de a salva capacitatea disensiunii, energia morală și spațiul politic al protestului. Pronunțarea cuvântului «eu» este astăzi, conform lui Lévy, un act de dizidență; ca să-l pronunți trebuie
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
la descoperirea propriei identități, fără de care se cade în forme mai mult sau mai puțin subtile de prostituare, aceasta fiind o ispită frecventă în istoria intelectualilor. Intelectualul organic are origini îndepărtate pe care le putem găsi la Platon, intelectual aristocrat, filosoful puterii. Lumea clasică a trăit intens această tematică identificând în ea, așa cum s-a putut vedea în paginile precedente, cei doi poli ai filosofului-rege (filosoful Republicii) și ai filosofului care bea cucută, condamnat la moarte (Socrate, filosoful lui Fedon). Intelectualul
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
intelectualilor. Intelectualul organic are origini îndepărtate pe care le putem găsi la Platon, intelectual aristocrat, filosoful puterii. Lumea clasică a trăit intens această tematică identificând în ea, așa cum s-a putut vedea în paginile precedente, cei doi poli ai filosofului-rege (filosoful Republicii) și ai filosofului care bea cucută, condamnat la moarte (Socrate, filosoful lui Fedon). Intelectualul anorganic al lui Lévy nu se recunoaște în realitate, în niciuna din cele două figuri, mesajul său fiind mai puțin bătător la ochi, mai modest
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
origini îndepărtate pe care le putem găsi la Platon, intelectual aristocrat, filosoful puterii. Lumea clasică a trăit intens această tematică identificând în ea, așa cum s-a putut vedea în paginile precedente, cei doi poli ai filosofului-rege (filosoful Republicii) și ai filosofului care bea cucută, condamnat la moarte (Socrate, filosoful lui Fedon). Intelectualul anorganic al lui Lévy nu se recunoaște în realitate, în niciuna din cele două figuri, mesajul său fiind mai puțin bătător la ochi, mai modest, dar nicidecum mai puțin
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Platon, intelectual aristocrat, filosoful puterii. Lumea clasică a trăit intens această tematică identificând în ea, așa cum s-a putut vedea în paginile precedente, cei doi poli ai filosofului-rege (filosoful Republicii) și ai filosofului care bea cucută, condamnat la moarte (Socrate, filosoful lui Fedon). Intelectualul anorganic al lui Lévy nu se recunoaște în realitate, în niciuna din cele două figuri, mesajul său fiind mai puțin bătător la ochi, mai modest, dar nicidecum mai puțin angajant în formarea morală. Intelectualul este prin natura
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
un opozant, unul care nu se poate identifica cu puterea, care este întotdeauna un garant în fața ei, apără mentalitatea critică, se face un tribun al plebei lumii ideilor, și nicidecum un guvernator. Propunerea noastră de a configura acțiunea politică a filosofului și a delinea impactul acesteia asupra puterii prin adoptarea expresiei «angajament și mărturie» nu este departe de imaginea «intelectualului anorganic» despre care vorbea Lévy. Sigur, în perspectiva tânărului filosof francez există o referință mai directă la evenimentele imediate, o reacție
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
nicidecum un guvernator. Propunerea noastră de a configura acțiunea politică a filosofului și a delinea impactul acesteia asupra puterii prin adoptarea expresiei «angajament și mărturie» nu este departe de imaginea «intelectualului anorganic» despre care vorbea Lévy. Sigur, în perspectiva tânărului filosof francez există o referință mai directă la evenimentele imediate, o reacție mai radicală, o dezbatere mai aproape de cultura militantă; în expresia «angajament și mărturie» vocea tribunului și dezbaterea cotidiană se unesc, se interiorizează, se traduc într-o categorie a vieții
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
exercițiul puterii culturale care, sub anumite aclamații ale libertății și egalității, le sacrifică pe ambele ideologiei, transformând astfel consensul în conformism. Angajarea anti-ideologică Dacă am vrea să sintetizăm rezultatul cercetării făcute și am intenționa să-l focalizăm pe raportul dintre filosof și putere, am putea folosi expresia inspirată cu care Jean Lacroix își intitula articolul său: Le personnalisme comme anti-ideologie. Bineînțeles că în locul termenului personalism trebuie să folosim cuvântul filosofia: Filosofia ca anti-ideologie. Articolul lui Lacroix introduce o variantă nouă în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
formalizare) a ridicat nivelul de trai, dar a indus omului «angoasa de altă dată, cea a pierderii propriului nume». Expunând teza lui Horkheimer și Adorno despre iluminism, ne vine în minte, datorită unei anumite analogii, perspectiva de eliberare susținută de filosofii tineri francezi. Este diferit aparatul cultural și ținta politică, însă discursul este surprinzător de asemănător: de la pretenția de a clarifica totul rațional, o pretenție ce ia naștere în contextul luptei pentru eliberarea de autorități și de mituri, se naște în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
noilor forme de sclavie. Rămâne problema posibilității de a face o paralelă între consecințele pe care Horkheimer și Adorno le atribuie iluminismului și nazismului (și mai târziu iluminismului și societății consumiste, tipică marilor democrații burgheze decadente) și deducția că «noii filosofi» se mișcă între iluminism și marxism pe de o parte și lagărele de concentrare staliniste pe de altă parte. Marxismul este în mod cert legat de iluminism, este ultima sa consecință. Istorismul idealist transcendental este veriga ce realizează medierea și
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]