5,600 matches
-
și se pot crea modele noi de calcul - hidraulica poate astfel profita din plin de metodele de modelare numerică dezvoltate de MFN (mecanica fluidelor computerizată). În mod tradițional, hidraulica are trei subdomenii principale: În funcție de condițiile în care se desfășoară, mișcarea fluidelor poate avea diferite aspecte particulare. Clasificarea mișcării fluidelor se face pe baza unor criterii care exprimă de fapt aceste condiții care particularizează mișcarea. Principalele clasificări ale mișcării fluidelor sunt: a) După criteriul variației în timp a marimilor caracteristice ale fluidului
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
hidraulica poate astfel profita din plin de metodele de modelare numerică dezvoltate de MFN (mecanica fluidelor computerizată). În mod tradițional, hidraulica are trei subdomenii principale: În funcție de condițiile în care se desfășoară, mișcarea fluidelor poate avea diferite aspecte particulare. Clasificarea mișcării fluidelor se face pe baza unor criterii care exprimă de fapt aceste condiții care particularizează mișcarea. Principalele clasificări ale mișcării fluidelor sunt: a) După criteriul variației în timp a marimilor caracteristice ale fluidului în mișcare: b) După criteriul variației în spațiu
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
hidraulica are trei subdomenii principale: În funcție de condițiile în care se desfășoară, mișcarea fluidelor poate avea diferite aspecte particulare. Clasificarea mișcării fluidelor se face pe baza unor criterii care exprimă de fapt aceste condiții care particularizează mișcarea. Principalele clasificări ale mișcării fluidelor sunt: a) După criteriul variației în timp a marimilor caracteristice ale fluidului în mișcare: b) După criteriul variației în spațiu a elementelor caracteristice ale mișcării: c) După criteriul limitelor domeniului de mișcare a fluidului: d) După criterii cinematice: e) După
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
fluidelor poate avea diferite aspecte particulare. Clasificarea mișcării fluidelor se face pe baza unor criterii care exprimă de fapt aceste condiții care particularizează mișcarea. Principalele clasificări ale mișcării fluidelor sunt: a) După criteriul variației în timp a marimilor caracteristice ale fluidului în mișcare: b) După criteriul variației în spațiu a elementelor caracteristice ale mișcării: c) După criteriul limitelor domeniului de mișcare a fluidului: d) După criterii cinematice: e) După criteriul fizic: Ecuațiile de bază utilizate în hidraulică sunt ecuațiile generale ale
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
particularizează mișcarea. Principalele clasificări ale mișcării fluidelor sunt: a) După criteriul variației în timp a marimilor caracteristice ale fluidului în mișcare: b) După criteriul variației în spațiu a elementelor caracteristice ale mișcării: c) După criteriul limitelor domeniului de mișcare a fluidului: d) După criterii cinematice: e) După criteriul fizic: Ecuațiile de bază utilizate în hidraulică sunt ecuațiile generale ale mecanicii fluidelor, care exprimă legile de conservare a masei ("ecuația de continuitate"), impulsului ("legea a II-a a lui Newton") și energiei
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
mișcare: b) După criteriul variației în spațiu a elementelor caracteristice ale mișcării: c) După criteriul limitelor domeniului de mișcare a fluidului: d) După criterii cinematice: e) După criteriul fizic: Ecuațiile de bază utilizate în hidraulică sunt ecuațiile generale ale mecanicii fluidelor, care exprimă legile de conservare a masei ("ecuația de continuitate"), impulsului ("legea a II-a a lui Newton") și energiei. Legea de conservare a masei poate fi exprimată matematic printr-o ecuație cu derivate parțiale, numită ecuația de continuitate: unde
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
de conservare a masei ("ecuația de continuitate"), impulsului ("legea a II-a a lui Newton") și energiei. Legea de conservare a masei poate fi exprimată matematic printr-o ecuație cu derivate parțiale, numită ecuația de continuitate: unde v este viteza fluidului, ρ densitatea acestuia, iar formula 2 este operatorul diferențial nabla (în coordonate carteziene tridimensionale, R cu coordonatele ("x", "y", "z"), operatorul nabla se definește ca formula 3, unde (i, j, k) este baza standard în R). Modelul "fluidelor perfecte" ("ideale") se referă
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
unde v este viteza fluidului, ρ densitatea acestuia, iar formula 2 este operatorul diferențial nabla (în coordonate carteziene tridimensionale, R cu coordonatele ("x", "y", "z"), operatorul nabla se definește ca formula 3, unde (i, j, k) este baza standard în R). Modelul "fluidelor perfecte" ("ideale") se referă la fluide incompresibile și lipsite de vâscozitate. Noțiunea de "fluid perfect" este o noțiune abstractă, creată cu scopul de a ușura studiul mișcării fluidelor reale. În natură nu există fluide perfecte, dar în multe situații fluidele
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
densitatea acestuia, iar formula 2 este operatorul diferențial nabla (în coordonate carteziene tridimensionale, R cu coordonatele ("x", "y", "z"), operatorul nabla se definește ca formula 3, unde (i, j, k) este baza standard în R). Modelul "fluidelor perfecte" ("ideale") se referă la fluide incompresibile și lipsite de vâscozitate. Noțiunea de "fluid perfect" este o noțiune abstractă, creată cu scopul de a ușura studiul mișcării fluidelor reale. În natură nu există fluide perfecte, dar în multe situații fluidele reale în mișcare au o comportare
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
în coordonate carteziene tridimensionale, R cu coordonatele ("x", "y", "z"), operatorul nabla se definește ca formula 3, unde (i, j, k) este baza standard în R). Modelul "fluidelor perfecte" ("ideale") se referă la fluide incompresibile și lipsite de vâscozitate. Noțiunea de "fluid perfect" este o noțiune abstractă, creată cu scopul de a ușura studiul mișcării fluidelor reale. În natură nu există fluide perfecte, dar în multe situații fluidele reale în mișcare au o comportare foarte apropiată de cea a fluidelor perfecte și
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
ca formula 3, unde (i, j, k) este baza standard în R). Modelul "fluidelor perfecte" ("ideale") se referă la fluide incompresibile și lipsite de vâscozitate. Noțiunea de "fluid perfect" este o noțiune abstractă, creată cu scopul de a ușura studiul mișcării fluidelor reale. În natură nu există fluide perfecte, dar în multe situații fluidele reale în mișcare au o comportare foarte apropiată de cea a fluidelor perfecte și, în aceste situații, în limitele unor aproximații admise, se pot utiliza ecuațiile de mișcare
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
este baza standard în R). Modelul "fluidelor perfecte" ("ideale") se referă la fluide incompresibile și lipsite de vâscozitate. Noțiunea de "fluid perfect" este o noțiune abstractă, creată cu scopul de a ușura studiul mișcării fluidelor reale. În natură nu există fluide perfecte, dar în multe situații fluidele reale în mișcare au o comportare foarte apropiată de cea a fluidelor perfecte și, în aceste situații, în limitele unor aproximații admise, se pot utiliza ecuațiile de mișcare ale fluidelor ideale în locul celor ale
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
fluidelor perfecte" ("ideale") se referă la fluide incompresibile și lipsite de vâscozitate. Noțiunea de "fluid perfect" este o noțiune abstractă, creată cu scopul de a ușura studiul mișcării fluidelor reale. În natură nu există fluide perfecte, dar în multe situații fluidele reale în mișcare au o comportare foarte apropiată de cea a fluidelor perfecte și, în aceste situații, în limitele unor aproximații admise, se pot utiliza ecuațiile de mișcare ale fluidelor ideale în locul celor ale fluidelor reale (care sunt mult mai
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
Noțiunea de "fluid perfect" este o noțiune abstractă, creată cu scopul de a ușura studiul mișcării fluidelor reale. În natură nu există fluide perfecte, dar în multe situații fluidele reale în mișcare au o comportare foarte apropiată de cea a fluidelor perfecte și, în aceste situații, în limitele unor aproximații admise, se pot utiliza ecuațiile de mișcare ale fluidelor ideale în locul celor ale fluidelor reale (care sunt mult mai complicate). Legea de conservare a impulsului („cantității de mișcare”) este concretizată, în
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
În natură nu există fluide perfecte, dar în multe situații fluidele reale în mișcare au o comportare foarte apropiată de cea a fluidelor perfecte și, în aceste situații, în limitele unor aproximații admise, se pot utiliza ecuațiile de mișcare ale fluidelor ideale în locul celor ale fluidelor reale (care sunt mult mai complicate). Legea de conservare a impulsului („cantității de mișcare”) este concretizată, în cazul fluidelor perfecte, prin ecuațiile lui Euler: unde v este viteza fluidului, ρ densitatea acestuia, p presiunea, iar
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
perfecte, dar în multe situații fluidele reale în mișcare au o comportare foarte apropiată de cea a fluidelor perfecte și, în aceste situații, în limitele unor aproximații admise, se pot utiliza ecuațiile de mișcare ale fluidelor ideale în locul celor ale fluidelor reale (care sunt mult mai complicate). Legea de conservare a impulsului („cantității de mișcare”) este concretizată, în cazul fluidelor perfecte, prin ecuațiile lui Euler: unde v este viteza fluidului, ρ densitatea acestuia, p presiunea, iar 0 este vectorul nul. În
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
și, în aceste situații, în limitele unor aproximații admise, se pot utiliza ecuațiile de mișcare ale fluidelor ideale în locul celor ale fluidelor reale (care sunt mult mai complicate). Legea de conservare a impulsului („cantității de mișcare”) este concretizată, în cazul fluidelor perfecte, prin ecuațiile lui Euler: unde v este viteza fluidului, ρ densitatea acestuia, p presiunea, iar 0 este vectorul nul. În cazul modelului "fluidelor reale" (fluide la care nu se poate neglija efectul forțelor de frecare ce apar între particulele
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
pot utiliza ecuațiile de mișcare ale fluidelor ideale în locul celor ale fluidelor reale (care sunt mult mai complicate). Legea de conservare a impulsului („cantității de mișcare”) este concretizată, în cazul fluidelor perfecte, prin ecuațiile lui Euler: unde v este viteza fluidului, ρ densitatea acestuia, p presiunea, iar 0 este vectorul nul. În cazul modelului "fluidelor reale" (fluide la care nu se poate neglija efectul forțelor de frecare ce apar între particulele de fluid în mișcare) și în ipoteza proporționalității tensiunilor tangențiale
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
sunt mult mai complicate). Legea de conservare a impulsului („cantității de mișcare”) este concretizată, în cazul fluidelor perfecte, prin ecuațiile lui Euler: unde v este viteza fluidului, ρ densitatea acestuia, p presiunea, iar 0 este vectorul nul. În cazul modelului "fluidelor reale" (fluide la care nu se poate neglija efectul forțelor de frecare ce apar între particulele de fluid în mișcare) și în ipoteza proporționalității tensiunilor tangențiale ale particulelor de fluid cu gradientul vitezei (modelul de „fluid newtonian”), legea de conservare
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
mai complicate). Legea de conservare a impulsului („cantității de mișcare”) este concretizată, în cazul fluidelor perfecte, prin ecuațiile lui Euler: unde v este viteza fluidului, ρ densitatea acestuia, p presiunea, iar 0 este vectorul nul. În cazul modelului "fluidelor reale" (fluide la care nu se poate neglija efectul forțelor de frecare ce apar între particulele de fluid în mișcare) și în ipoteza proporționalității tensiunilor tangențiale ale particulelor de fluid cu gradientul vitezei (modelul de „fluid newtonian”), legea de conservare a impulsului
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
prin ecuațiile lui Euler: unde v este viteza fluidului, ρ densitatea acestuia, p presiunea, iar 0 este vectorul nul. În cazul modelului "fluidelor reale" (fluide la care nu se poate neglija efectul forțelor de frecare ce apar între particulele de fluid în mișcare) și în ipoteza proporționalității tensiunilor tangențiale ale particulelor de fluid cu gradientul vitezei (modelul de „fluid newtonian”), legea de conservare a impulsului („cantității de mișcare”) este concretizată prin ecuațiile Navier-Stokes. Fluidele newtoniene au tensiunile tangențiale dintre două straturi
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
p presiunea, iar 0 este vectorul nul. În cazul modelului "fluidelor reale" (fluide la care nu se poate neglija efectul forțelor de frecare ce apar între particulele de fluid în mișcare) și în ipoteza proporționalității tensiunilor tangențiale ale particulelor de fluid cu gradientul vitezei (modelul de „fluid newtonian”), legea de conservare a impulsului („cantității de mișcare”) este concretizată prin ecuațiile Navier-Stokes. Fluidele newtoniene au tensiunile tangențiale dintre două straturi vecine proporționale cu viteza de deformație, coeficientul de proporționalitate μ fiind numit
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
nul. În cazul modelului "fluidelor reale" (fluide la care nu se poate neglija efectul forțelor de frecare ce apar între particulele de fluid în mișcare) și în ipoteza proporționalității tensiunilor tangențiale ale particulelor de fluid cu gradientul vitezei (modelul de „fluid newtonian”), legea de conservare a impulsului („cantității de mișcare”) este concretizată prin ecuațiile Navier-Stokes. Fluidele newtoniene au tensiunile tangențiale dintre două straturi vecine proporționale cu viteza de deformație, coeficientul de proporționalitate μ fiind numit coeficient de coeficient de vâscozitate. Forma
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
de frecare ce apar între particulele de fluid în mișcare) și în ipoteza proporționalității tensiunilor tangențiale ale particulelor de fluid cu gradientul vitezei (modelul de „fluid newtonian”), legea de conservare a impulsului („cantității de mișcare”) este concretizată prin ecuațiile Navier-Stokes. Fluidele newtoniene au tensiunile tangențiale dintre două straturi vecine proporționale cu viteza de deformație, coeficientul de proporționalitate μ fiind numit coeficient de coeficient de vâscozitate. Forma generală a ecuațiilor Navier-Stokes, într-un sistem de referință inerțial, este: unde v este viteza
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
newtoniene au tensiunile tangențiale dintre două straturi vecine proporționale cu viteza de deformație, coeficientul de proporționalitate μ fiind numit coeficient de coeficient de vâscozitate. Forma generală a ecuațiilor Navier-Stokes, într-un sistem de referință inerțial, este: unde v este viteza fluidului, ρ densitatea acestuia, p presiunea, formula 6 tensorul tensiunilor, iar f reprezintă forțele exterioare (raportate la unitatea de volum) care acționează asupra fluidului. Câmpul vectorial f (forțele exterioare raportate la unitatea de volum) este reprezintat în mod obișnuit de forța de
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]