5,845 matches
-
de copac abia cojită, codrul frate cu românul. Îndată ce el începe să-i „zică”, câțiva „curcani” încing o horă în linie, horă soră cu cea din primul cadru. Mesajul este limpede : soldații noștri sunt niște țărani în uniformă care cântă folcloric și dansează așijderea, pașnici chiar și pe linia frontului. Și deodată, un obuz vicios, trimis de turci de peste Dunăre, explodează în arierplan : Cobuz se prăbușește lovit în spate. Aceasta este, păstrând proporțiile, varianta propagandistică românească a exploziei cuirasatului Maine în
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
categoriei sociale a intelectualilor, contribuind pas cu pas la nașterea strigătului public de după 1989 „Noi muncim, nu gândim !”. Dacă e vorba de absolvenți de facultate, atunci singura opțiune este îndepărtarea de orașul artificial, fals, corupt și afundarea într- un sat „folcloric”, uitat de lume, unde inginerul, agronomul, profesorul, medicul tânăr vor aduce lumină și vor lupta cu mentalitățile învechite. Anticitadinismul cinematografic, inaugurat în 1961 cu Poveste sentimentală, ia proporții doctrinare, cu consecințe în viața reală. Spre sfârșitul deceniului, orașele mari sunt
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
rămâne întunecat în mijlocul veseliei generale. Stoian bea ceva și încearcă să fie un bun mesean. Din câteva replici între mireasă și Manu de la Cadre, înțelegem că nunta reală avusese loc cu trei zile înainte, acum era un remake, un „spectacol folcloric” cerut de tov. Mărieș pentru distracția înaltului său oaspete și prieten. Duma nu mai suportă : „Mi-e greață de circu’ ăsta !” - „Care circ ?” - „Nunta asta, vizita asta inopinată... Și mă îngrozește faptul că tu patronezi așa ceva, că permiți să ți
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Șerb). În Arghezi și folclorul, lucrare considerată o contribuție importantă la bibliografia critică argheziană, C. nu caută să depisteze „influențe” directe, „izvoare” precise, probate factologic, ci relevă analogii între câteva modalități de construcție proprii marelui poet și cele proprii speciilor folclorice (de la doină la blestem, descântec, ghicitoare). Următoarele două volume sunt de „critică a criticii”. În Permanențe ale criticii (1968) sunt vizate - cu referire la dezbaterile care agitau lumea literară în epocă - chestiuni de natură teoretico-ideologică privind statutul și specificul criticii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
literară (1978) și Aprecieri și medalioane literare (1979). P. a coordonat lucrarea colectivă Relațiile literare moldo-ruso-ucrainene (I-II, 1978-1982, în limba rusă), fiind și unul dintre autori. Este, de asemenea, coautor al lucrărilor Istoria literaturii moldovenești (1958), Relații literare și folclorice moldo-ruso-ucrainene (1967), Istoria literaturii moldovenești (II, 1988) ș.a. Colaborează la întocmirea unor enciclopedii și culegeri de folclor din Basarabia și Ucraina. A scris și câteva romane, excesiv politizate: Nistru în flăcări (1977, în limba rusă), Zori în freamăt (1980, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288963_a_290292]
-
Pavelelscu (epigrame), Gallia Tudor, precum și proză de Ludovic Dauș, Ioan Nicolau, Tudor Arghezi, Fata de demult (2/1932). Sunt reproduse câteva studii și articole mai vechi: A.D. Xenopol (Literatura haiducească, un studiu critic acid la adresa contrafacerrilor literare, declarate „de inspirație folclorică”, ale unor autori obscuri); I. Pop-Florantin (Sufletul artelor, scurt studiu de estetică a artei). Gh. Oroveanu dă în Călătorind prin Ardeal un reportaj pe teme de etnografie și folclor. Articole de popularizare sunt Cultura între anii 1601-1716 și Premiul Nobel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289213_a_290542]
-
la Moscova de o interpretă româncă. Precum și o referință din spațiul francez, publicarea unui volum de 762 de pagini, sub egida Universității, consacrat diversităților socioculturale ale Revoluției franceze. Cu o mențiune, în sfârșit, privind prestația de neuitat a unui grup folcloric românesc din Curtea de Argeș în Olanda. Astfel, structura acestui număr al României literare din iulie 1989 este exemplară: dogma, țările surori, succesele muzicale ale României în URSS, comemorarea Revoluției franceze din 1789, aluzia la folclorul național, pe fondul planului guvernamental al
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
forma ei directă (nr. 10, 11, 33, 69), cât și indirectă. Graffiti nr. 70 ("Aruncați carnetele"), și 42 datând din zilele imediat următoare revoluției și asociat cu strângerea de semnături pentru desființarea PCR cer dizolvarea partidului comunist; nr. 130 exprimă folcloric, iar nr. 131 categoric politic, ideea regimului comunist criminal. În jurul acestei revendicări radicale, se organizează un spectru destul de articulat de exigențe politice: "pluralism și democrație" (nr. 1, 40, 52, 58, 112), "alegeri libere" (48, 72), "libertate" (49, 54, 78, 96
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
o resurgență cu totul neașteptată: cifrele, de mult falsificate deja de propaganda socialistă cei "11000 de țărani împușcați", în realitate câteva sute -, sunt repetate cu o convingere de nezdruncinat, dar toată răspunderea acestor crime în bună măsură imaginare e atribuită folcloric "țărăniștilor" adică unui partid care se va constitui abia cu două decenii după marea răscoală. Această reziliență a imaginarului produs de propaganda epocii staliniste e dublată, de altfel, de continuitatea temelor dominante ale naționalismului de tip ceaușist, doar parțial "de-ceaușizat
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
inocență”. Următoarele culegeri de nuvele, Pisica roșcată și îngerii și De chemat bărbatul pe stele, ambele din 1966, sunt ilustrative pentru disponibilitățile atât de diverse ale autorului. Se întâlnesc aici proza lirico-simbolică îngemănată cu aceea obiectiv-psihologică, proza bazată pe fantasticul folcloric cu aceea ermetică. Tema morții, laitmotiv obsedant, tratată în maniera eposului popular, are semnificații explorate nuanțat în nuvela Țiganca albă, care dă și titlul unei cuprinzătoare antologii din 1968. Ca și în Ciuleandra lui Liviu Rebreanu, narațiunea constă în rememorarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
din aceste culegeri o constituie proza fantastică, halucinantă, la granița dintre vis și realitate, cum ar fi povestirea Târgul cel mare, ce amintește prin detalii și atmosferă de La hanul lui Mânjoală, nuvela lui I.L. Caragiale, precum și Descântecele, poem de factură folclorică, unde se încearcă valorificarea stilistică a stratului primar al mitului. Capacitatea de a pendula între universuri și stiluri diverse, cu o dezinvoltură nu o dată derutantă, se manifestă și în romanul Iubirile cascadorului (1976), ce are la bază nuvela A.B.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
sau stilistic funcțional destul de rigid; de la care se abate doar prin stilul personal al autorului; - opera nu cunoaște variante (!! nu este vorba de variantele de laborator); - se difuzează și se păstrează prin intermediul scrisului (tipăriturii). Alte obiective; de urmărit: 1. influențe folclorice („folclorul nu recunoaște granițe”); 2. comparații cu alte opere cunoscute; 3. stilul autorului (pornind de la afirmația lui Buffon; „stilul este omul însuși”). CONȚINUT ȘI FORMĂ (COMPOZIȚIE ȘI STRUCTURI) Definiția: 1. Conținut: fondul de idei și afectiv al unei opere literare
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
basme etico Ț mitice: numeroase fapte ale eroilor și anumite învățăminte morale; 3. basme religioase: pe lângă eroii cunoscuți, iau parte duhuri necurate, sfinți, Dumnezeu, etc.; 4. basme glumețe: lipsește fantasticul, dar predomină umorul; 5. basme populare: care întrunesc trăsăturile literaturii folclorice (caracter anonim, oral, etc.); 6. basme culte: în proză Ț „Povestea lui Harap - Alb” de I. Creangă, „Făt-Frumos din lacrimă” de M. Eminescu; în versuri Ț „Călin Nebunul” de M. Eminescu, „A fost odat” de Șt. O. Iosif. Motive: 1
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
o expoziție, o derulare a evenimentelor, un conflict, un deznodământ și un epilog, care este morala. - prezența unor elemente de decor,care ajută la localizarea, la individualizarea tipologiei sau a epocii; - motivele fabulistice au existat înglobate în fondul mitic și folcloric; îndeosebi în basm, snoavă, proverb; întrupările mitice devin simboluri etice, reprezentând binele sau răul;prelucrarea rodnică a surselor folclorice;fabula țintește simbolizarea adevărului nelăsat să vorbească; se distinge prin echilibrul compoziției; - gândirea fabulei este plastică, expresivă și convingătoare; limba este
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
de decor,care ajută la localizarea, la individualizarea tipologiei sau a epocii; - motivele fabulistice au existat înglobate în fondul mitic și folcloric; îndeosebi în basm, snoavă, proverb; întrupările mitice devin simboluri etice, reprezentând binele sau răul;prelucrarea rodnică a surselor folclorice;fabula țintește simbolizarea adevărului nelăsat să vorbească; se distinge prin echilibrul compoziției; - gândirea fabulei este plastică, expresivă și convingătoare; limba este neforțată, mânuită cu siguranță; expresia este sobră, adeseori fără ornamente stilistice; - stilul este direct, adeseori Ț indirect liber; - versul
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
primejdioase”. După 1910 se înregistrează un reviriment în activitatea societății, iar anul 1914 marchează trecerea la o nouă formă de acțiune, aceea de elaborare de monografii ale unor așezări, prin care sunt mai corect prezentate obiceiurile populare, datele istorice, creațiile folclorice. Prin paleta deosebit de diversă a activității sale, asociația a contribuit, de-a lungul deceniilor, la ridicarea culturală a românilor, la dezvoltarea gustului pentru limba și literatura noastră. P. D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289760_a_291089]
-
stabilopozi conceptuali pentru o filosofie generală a culturii, Blaga culisează spre specificarea matricei stilistice înscrise în cutele spirituale ale duhului românesc. Săpând prin mijloacele unei arheologii filosofice, Blaga găsește "nucleul iradiant" al matricei stilistice românești subzistând învelit în coconul culturii folclorice în care s-a revărsat spiritul țărănesc. Această matrice reprezintă identitatea cu sine însuși a românismului în cursul veacurilor; ea constituie permanența și puterea noastră, în aceeași măsură ca plasma germinativă. Matricea stilistică colaborează la definirea unui popor tot așa
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nuntiră ca-n povești”176. La sfârșitul celei de-a doua zile, Pampinea cântă despre o iubire împlinită, fericită, despre doi îndrăgostiți care nu concep să nu fie alături și dincolo de moarte. Regina primei zile este fascinată de bogăția aforistică folclorică, își începe frecvent povestirile cu câte un proverb, uneori ține chiar o mică prelegere despre soartă, destin și om (în ziua a șasea). Deși evlavioasă, nu pregetă să atace sistemul clerical corupt (călugărul care profită de vanitatea unei femei inculte
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Poate imi sugerati ceva...” iar autorul îi răspunde tușat: „Tema e generoasă și, dacă nu ții s-o circumscrii procustian creștinismului și ortodoxiei, religiozitatea lui Eminescu se vădește reală și fascinantă, la punctele de întîlnire dintre spiritul romantic și spiritul folcloric, dintre dacism și creștinism, dintre meditația filosofică și meditația religioasă, dintre lirismul sacru și lirismul profan. S-a scris mult pe această temă, dar nu știu nici o carte care să sintetizeze mulțumitor lucrurile. Poate o veti scrie dvs., licența fiind
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
format însăși autoarea, oferă un material de studiu deosebit de generos. Lucrarea este, de fapt, o aplicare a teoriei imaginarului la cultura populară românească, cu privire specială asupra celei din Bucovina, cu preponderență la creația literară, dar, uneori, și la coregrafia folclorică, la arta populară sau la unele practici arhaice de natură magică. Studiul imaginarului presupune o pregătire multidisciplinară și ideală ar fi cercetarea în echipe din care ar trebui să facă parte specialiști în literatură comparată, în etnologie, în antropologie, în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
publicitate, urmat de doctorandă la Universitatea "Ștefan cel Mare" din Suceava, i-au prilejuit contactul cu metodele cele mai moderne în cercetarea stilistică, iar buna cunoaștere, din interior, a tradiției din comuna natală Fundu Moldovei, considerată, pe drept cuvânt, "vatră folclorică" (în care au făcut cercetări rodnice și membrii Școlii Sociologice, în perioada interbelică, dar și autorii Filon Lucău-Dănilă și Dumitru Rusan, care au publicat o temeinică monografie despre Fundu Moldovei, apărută la Fundația Culturală "Alexandru Bogza", în anul 2000) i-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
culese de Nicolae Macovei de la populația huțulă din Bucovina. Cercetarea întregii creații populare din Bucovina, când, de fapt, se puteau redacta lucrări ample pentru fiecare dintre universaliile ontologice ale matricii semantice apă, pământ, foc, aer identificate într-o singură categorie folclorică, a făcut, practic, dificilă aprofundarea analizei. Dar ținuta științifică a lucrării, originalitatea sa, contribuția personală în realizarea acestei sinteze, ne îndreptățesc să o recomandăm, cu căldură, atât specialiștilor, cât și unei mai largi sfere de cititori interesați de cultura română
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se schimbă, da să schimbă și anotimpu. Dumnezeu o rânduit ca lumea să se prefacă mereu; o putere nevăzută împinge mugurele să dea frunză și bobu să se coacă. Fiecare anotimp are fața lui și puterea lui."55 În creația folclorică arhaică românească, fiecare anotimp are o cromatică proprie (v. cromatica împăraților din basmele populare); astfel, primăvara se reprezintă prin culoarea roșie, vara are drept blazon culoarea verde sau galbenă, toamna este neagră sau albastră, iar albul descrie anotimpul iarna.56
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Ediție îngrijită, cu studiu introductiv și notă asupra ediției de Mihai Alexandru Canciovici, Editura ALL, București, 1997. PAMFILE, Tudor, Sărbătorile la români, Studiu etnografic, Ediție îngrijită și introducere de Iordan Datcu, Editura Saeculum, București. PAPAHAGI, Tache, Mic dicționar folocloric, Spicuiri folclorice și etnografice, comparate, Ediție îngrijită, note și preffață de Valeriu Rusu, Editura Minerva, București, 1979. * * *, Sadova, "Satul cu oameni frumoși", Însemnări monografice, coordonator Gheorghe Rusu, Editura " Biblioteca Miorița", Câmpulung Bucovina, 1999. SBIERA, I. G., Povești și poezii populare românești, Ediție
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Postfață de Gh. Vlăduțescu, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989, pp. 36-37. 132 v. Ovidiu Bârlea, Mică enciclopedie a poveștilor românești, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1976, p. 8. 133 Ibidem, p. 57. 134 Tache Papahagi, Mic dicționar folocloric, Spicuiri folclorice și etnografice, comparate, Ediție îngrijită, note și preffață de Valeriu Rusu, Editura Minerva, București, 1979, p. 58. 135 Ibidem, p. 59. 136 Ovidiu Bârlea, Mică enciclopedie a poveștilor românești, Ed. cit., p. 8. 137 Elena Niculiță-Voronca, Datinile și credințele poporului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]