5,522 matches
-
din Vestul „materialist” era autoportretul RDG ca stat progresiv, egalitarist și antinazist, o alternativă vitală și serioasă la Republica Federală. Aceasta din urmă părea În același timp Îngreunată de un trecut pe care prefera să-l oculteze și bizar de fragilă, fără baze politice, depinzând cultural de Aliații occidentali, mai ales de Statele Unite, care o inventaseră. Viața intelectuală de la Începuturile Republicii Federale nu avea o orientare politică. Opțiunile extremiste de orice fel erau excluse explicit din viața publică, iar tinerii scriitori
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Mai mult, propunerile de remilitarizare și ideea unei armate europene picau cât se poate de prost: armata franceză era În acel moment Învinsă și umilită În Vietnam, iar noul prim-ministru francez, Pierre Mendès-France, a socotit (pe bună dreptate) că fragilul guvern de alianță ar fi fost periclitat de propunerea nepopulară ca inamicul național să fie reînarmat. În consecință, când Tratatul CEA a ajuns În final la Adunarea Națională pentru ratificare, Mendès-France a refuzat să-și asume responsabilitatea, iar la 30
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de Ulbricht, respectiv Adenauer. Moscova - care, după cum am văzut, nu intenționase să aibă un stat-client În estul Germaniei ocupate, ci acceptase această variantă În lipsă de altceva mai bun - a făcut un efort disproporționat pentru a consolida un regim comunist fragil și nepopular În Berlin. Comuniștii est-germani, la rândul lor, s-au temut Întotdeauna că vor fi trădați de șefii de la Moscova 10. Zidul Îi liniștea Într-o oarecare măsură, deși au fost dezamăgiți de faptul că, după Înălțarea barierei, Hrușciov
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui erau apropriate pentru a stabiliza piața preferințelor politice avea mai puțin de a face cu idealurile sociale decât cu amintirea traumelor din trecut. În umbra experienței lor interbelice, socialiștii din Austria se străduiau mai degrabă să stabilizeze o democrație fragilă decât să revoluționeze politica socială 5. Ca și restul societății austriece, social-democrații locali și-au uitat prompt trecutul. În alte țări, social-democrații au abandonat mai greu nostalgia transformărilor radicale. În RFG, Partidul Social-Democrat și-a reformulat obiectivele abia la Congresul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Numai Scandinavia se putea lăuda cu o reputație generală de calitate Într-o gamă variată de produse, dar chiar și acolo piața prezenta nuanțe semnificative. Străinii cu pretenții Își umpleau casa cu mobilă stilată din Suedia sau Danemarca: deși relativ fragilă, era foarte „modernă”. Aceiași consumatori erau atrași de automobilele suedeze Volvo, În ciuda lipsei lor evidente de stil, tocmai pentru că păreau indestructibile. Ambele calități Însă - „stilul” și „durabilitatea” - erau acum sinonime cu Europa, adesea În opoziție cu Statele Unite. Parisul a rămas
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
viza și pe ei, ca și pe ceilalți: liderii sindicali și alți reprezentanți ai mișcării muncitorești tradiționale erau printre țintele predilecte ale rețelelor clandestine. Dar era și pentru că „anii de plumb” ai deceniului al șaptelea au amintit tuturor cât de fragile sunt, de fapt, democrațiile liberale - o lecție ocazional uitată În atmosfera euforică din anii ’60. Efectul net al anilor de pseudosubversiune revoluționară În inima Europei Occidentale nu a fost polarizarea societății, cum plănuiseră și așteptau teroriștii, ci faptul că politicienii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În adevăr”. Restul era doar un compromis: „Simplul act de a forma o grupare politică te forțează să intri Într-un joc de putere, În loc să acorzi prioritate adevărului”. Cum explica Havel Într-un eseu din 1984 despre țelurile și tacticile fragilei opoziții intelectuale din Cehoslovacia, obiectivul trebuia să fie acțiunea autonomă, indiferent de restricțiile pe care regimul Încerca să ți le impună: să trăiești ca și cum ai fi cu adevărat liber. Pentru cei mai mulți oameni era un precept greu de urmat, după cum recunoștea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
recomandau eliminarea treptată a subsidiilor și introducerea prețurilor „reale”, dar factorii de decizie se temeau de consecințele sociale ale unui asemenea gest și au preferat să se Îndatoreze și mai mult. La fel ca În perioada interbelică, statele mici și fragile din estul Europei Împrumutau capital occidental pentru a-și finanța economiile autarhice și a evita alegerile dificile. Miklós Németh, ultimul prim-ministru comunist al Ungariei, a recunoscut acest lucru câțiva ani mai târziu. Împrumutul de un miliard de mărci germane
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sociale. Peste ani, Markus Wolf, șeful spionajului est-german, afirma că la sfârșitul anilor ’70 Înțelesese deja că RDG „n-o să țină” - și nu era singurul. Alți economiști, precum ungurul Tamás Bauer și polonezul Leszek Balcerowicz știau foarte bine cât de fragil era acest castel din cărți de joc. Dar comunismul avea să supraviețuiască atât timp cât capitalismul Îl sponsoriza. „Era stagnării” brejneviste (Mihail Gorbaciov) a generat multe iluzii, și nu doar În URSS. Prințul Potemkin trebuie să fi zâmbit În mormânt când un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dovedit un stimul neașteptat pentru NATO. Fiindcă tratatul avea termeni atât de restrictivi, era clar (cum doriseră francezii, dacă nu și alții) că țările recent eliberate din estul Europei nu se vor putea alătura Uniunii Europene În viitorul imediat: nici fragilele lor instituții legale și financiare, nici economiile lor În convalescență nu puteau funcționa În cadrul strict (din punct de vedere fiscal, și nu numai) pe care membrii Uniunii l-au impus semnatarelor prezente și viitoare. În schimb, s-a sugerat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sale) dacă nu ar fi coincis cu divulgarea unor cazuri de mită și trafic de influență În care erau implicați colegii socialiști ai lui González: amintind de situația din Italia, ele au suscitat o Îngrijorare generală cu privire la starea morală a fragilei democrații spaniole. În Franța, Belgia sau Germania, valul de scandaluri care a desfigurat viața publică În anii ’90 evoca nu atât fragilitatea instituțiilor și a moravurilor, cât costul tot mai mare al democrației Într-o societate modernă. Politica (stafful, publicitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
denumească mai târziu istoricul francez Henry Rousso - dificultatea de a admite, timp de zeci de ani, ce se Întâmplase În timpul războiului și dorința imperioasă de a suprima amintirile sau de a le recicla În forme care să nu erodeze coeziunea fragilă a societății postbelice -, nu era apanajul exclusiv al Franței. Toate țările europene ocupate au avut un „sindrom Vichy”. Privațiunile Îndurate În timpul războiului de italieni, de exemplu, atât acasă, cât și În lagărele de prizonieri, au deturnat atenția publică de la suferințele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că ei foloseau pentru băut pahare fără picior, din ceramică, cu pereții subțiri, adesea decorate și purtând inscripții, sau, uneori, chiar pahare din argint. Folosirea paharului din sticlă s-a generalizat începând din secolul al XII-lea: paharul cu picior, fragil și elegant, pentru consumatorii bogați, și paharul fără picior, cu un aspect mai rustic, dar cu o capacitate mai mare. În secolul al XIV-lea, paharul are o formă mai zveltă. Cupa, mare și în relief, este susținută de o
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
prin sine însuși, ca niște cosmoide în stare de emanație neîntreruptă, dar fără corespondență între ele. O ordine, un sistem li se impune totuși din afară, ca o „armonie prestabilită” a monadelor, care, altfel, se consumă izolat. „Armonia” este însă fragilă, căci în cele din urmă acțiunile converg spre un incident menit să distrugă echilibrul leibnizian constituit. De exemplu, Felecan, protagonistul din Singuri, moare călcat de camionul șoferului Panait. Accidentul devine însă posibil în urma conjugării a numeroase acte aparent disparate ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
Părintele protector este aparent un părinte model: el este extrem de atent la nevoile copilului și se dedică cu toată ființa meseriei de părinte. Prioritatea lui este să-i ofere acestuia securitate, deoarece conștientizează că un copil este o ființă foarte fragilă, care are nevoie în permanență de sprijin și de protecție, educația pe care o acordă copilului se clădește în jurul ideii că ,,Nu tot ce zboară se mănâncăˮ și are grijă să își învețe copilul în primul rând să fie precaut
ARTA DE A FI PĂRINTE by Alina- Elena Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93069]
-
poétique et le rêve ; état privilégié, îl se produit chez le lecteur à des moments et selon des circonstances indéterminées : L'état poétique, comme le rêve (auquel îl s'apparente aussi par d'autres traits) est parfaitement irrégulier, inconstant, involontaire, fragile, et nous le perdons comme nous l'obtenons, par accident. Îl y a des périodes de notre vie où cette émotion et ces formations și précieuses ne se manifestent pas. Nous ne pensons même pas qu'elles soient possibles. Le
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
cu ea nu știm ce firava stea. (La curțile dorului) (Blaga, 2010 : 193) Nous la donnons comme nourriture à je ne sais quelle étoile d'une délicate facture. (Au manoir de l'ardente langueur) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 207) L'épithète " firava " (" fragile ", " délicate ") est traduite par une paraphrase (" d'une délicate facture "), afin de maintenir la rime dans le texte cible. Dacă m-aș pierde în toate și-aș rămânea fără nume, așa că o pană căzută din zbor, din àripa pajurei, n-
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
texte de départ. Ce procédé mène à un écart évident entre le poème source et la version cible. Dans la liste ci-dessous, nous marquons en italiques leș unités sémantiques ajoutées : " ultimul strop/din lumina creată în ziua dintâi " " la dernière/ Fragile étincelle d'amour/De la lumière du tout premier jour... " (Lumină/La lumière) (Romanescu, 1998 : 7) ; " în lumina lunii " " au pale éclat de la lune " (Fiorul/Le frisson) (Romanescu, 1998 : 37) ; " Nimicul zăcea-n agonie [...] Le Grand Rien agonisait/Dans le royaume
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
évolution serait celle des disciplines institutionnelles traditionnelles vers une séparation moins stricte, entraînant une plus grande interdisciplinarité. La traduction devient alors la discipline transdisciplinaire par excellence littéraire, linguistique et culturelle -, et acquiert petit à petit un nouveau statut, encore très fragile, de discipline de recherche à part entière, distincte de chacune des disciplines qu'elle chevauche, mais en même temps revendiquée par leș spécialistes de ces mêmes disciplines comme une part de leur domaine. Elle est, donc, paradoxalement, constamment menacée à
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
impresiilor și cuvintelor rare („defilee” rimează cu „Erythree”), în cizelarea savantă a versurilor care dobândesc astfel sonorități muzicale deosebite: „Scoici nautili, vegetație marină/ se adună/ cunună/ în părul tău negru și des./ Parcă mângâi ușor/ în miez de lumină/ un fragil vas minoic de stil Camarès.” Volumul Plante carnivore (1980) aduce o schimbare în viziunea poetică a autorului, în sensul unei prize mai directe asupra realului și al renunțării la expresia căutată în favoarea unui limbaj poetic mai frust și mai viguros
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
cazon - e reluat picaresc în Soldatul Neață în război (1943) și Pățaniile soldatului Neață (1943). Liceul și universitatea prilejuiesc sondajul altei zone, aceea a adolescenței. 4 pe trimestrul 2 (1941) și Fetele au crescut (1943) radiografiază psihologia unei vârste dificile, fragilă, dar și rebelă, contorsionată în inhibiții, dar și cu nesecate disponibilități de visare și de emancipare: eliberare de tutela și convențiile adulților, eliberare de propriile complexe. În obsesia erotică, apropiată ca manieră de abordare de proza lui Gib I. Mihăescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
anumită eficiență în aria reprezentării. Se remarcă recurența unor teme, precum cea a femeii fatale conexată cu tema lui diminutio capitis -, și a Salomeei drept ilustrare exemplară a sensibilității decadente în artele palstice, dar și cea corespunzătoare, a unei femme fragile. Orice fenomen cultural-estetic revendică o tradiție, până și cele mai rebarbative care au în program, precum avangardismul, dezideratul de a face tabula rasa cu trecutul, cu istoria artei. Există un acord asupra "precursorilor" care întrunește un mare număr de critici
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
falice, lipsite de afect și o senzualitate rece pe care o degajă această corporalitate desprinsă parcă din blocul de marmură. Figurii spiritualizate de intensitatea afectului, transportată oniric în paradisul artificial, precum cea a lui Beata Beatrix, prototip al unei femme fragile, îi corespunde Ofelia, pentru care suicidul (ca act impur care o condamnă damnării veșnice) și ingenuitatea (transpusă în nebunia sa) pot fuziona într-un cocktail tipic decadent. Cu toate acestea, cu Ophelia (1852), Millais tratează tema cu o concizie realistă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de Istoria Artei) (1890-1891) ca protectoare a artei-în-istorie. A doua înfățișare a Atenei are loc pe afișul secesionist pentru primul număr din Ver Sacrum, unde aceasta joacă rolul de protectoare pe lângă Tezeu care ucide Minotaurul, înlocuind-o pe Ariadna, feminitatea fragilă și vulnerabilă. Schorske analizează acest conflict în context freudian drept confruntare cu dimensiunea instinctualului și a inconștientului. În viziunea lui Schorsche, uciderea minotarului definește civilizatoarea revoltă oedipiană, expresie a desantului paricid al tinerilor artiști ai Secesiunii vieneze, paricid explicat pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ei. Diafan și alb, într-un veșmânt semitransparent, asemeni figurilor feminine whistleriene, corpul său eteric proiectează luminescența pe chipurile aflate în beznă, reflex luminos amplificat de forța unei viziuni. Imaginea unei umanități torturate realizează un contrast cu această viziune beatifică, fragilă, inconsistentă. Contrastul dintre chipul transfigurat al Speranței și chinul evident al chipurilor desfigurate de spaimă, covârșite de îndoieli, ale unei umanități decăzute, se face ecou al jocului dintre lumină și umbră, ce conferă un efect spectral scenei. Speranța pare să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]