6,255 matches
-
se clătinaseră și se smuciseră, a fost redusă dintr-odată la niște linii oblice aurii și tăcute, ce se izbeau, când scurte când lungi, de fundalul tot mai domoalei agitații vegetale. Vârtejuri de albastru voluptuos se desfășurau Între nori măreți - grămadă peste grămadă de alb pur și cenușiu purpuriu, lepota („frumusețe maiestuoasă“, În rusa veche), mituri mișcătoare, guașă și guano, În ale căror unduiri puteai desluși o aluzie mamară sau masca mortuară a unui poet. Terenul de tenis era o regiune
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și se smuciseră, a fost redusă dintr-odată la niște linii oblice aurii și tăcute, ce se izbeau, când scurte când lungi, de fundalul tot mai domoalei agitații vegetale. Vârtejuri de albastru voluptuos se desfășurau Între nori măreți - grămadă peste grămadă de alb pur și cenușiu purpuriu, lepota („frumusețe maiestuoasă“, În rusa veche), mituri mișcătoare, guașă și guano, În ale căror unduiri puteai desluși o aluzie mamară sau masca mortuară a unui poet. Terenul de tenis era o regiune a marilor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mai chinuitoare decât teama pe care o voi Încerca două decenii mai târziu de a nu mai reuși niciodată să aduc proza mea În engleză cât decât la nivelul celei În rusă. Stăteam treaz până noaptea târziu, Înconjurat de o grămadă aproape donquijotescă de volume greu de mânuit și cream poezii În rusă, bine cizelate și cam sterile, nu atât din celulele vii ale vreunei emoții puternice, ci mai mult În jurul unui cuvânt plastic sau al unei imagini verbale pe care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mai sunt; niște idioți cu Înclinații mecanice fac cârpeli, corupând forțele naturii, precum se pare că au prevăzut unii matematicieni Îngăduitori, spre tainica lor surpriză; de aceea este poate momentul să examinăm vechi instantanee, grotele sertarelor cu trenulețe și avioane, grămezile de jucării din debaraua plină cu boarfe. Ne vom Întoarce și mai mult Înapoi, Într-o dimineață de mai a anului 1934, și vom schița În legătură cu acest punct fix diagrama unui sector al Berlinului. Iată-mă Întorcându-mă acasă la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sfințind câmpia cu "Cântarea pentru prohodul morților". Se duc ușor-ușor, dar litania lor va dăinui mult timp, de departe, în surdină, grav, trist, ca orice cântare pentru mort, mai departe... și mai departe... până se pierde undeva departe... departe... Din grămada de cadavre, se ițește capul unui bătrân, un țăran-oștean, o arătare cu părul vâlvoi năclăit de glod și sânge, că până și mustețile pe oală îi sunt mocirlite. Doare, Gheorghiță? îl întreabă el cu milă pe tânărul plăieș cocârjat lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
până-n tălpi!" E lihnit după mărire, adaugă Stanciu. Cine-l împiedică să sângereze și el? Să-și cucerească gloria cu sabia, nu cu gura! spune Vlaicu. Ne jucăm de-a baba-oarba cu slăviții crai și nu vedem că osmanlâii stau grămadă la hotară să ne-nghită, răbufnește Ștefan. Îți vine să urli! strigă Mihail. Urlă! Că tot nu te aude nimeni! Suntem prea mici, glasul nostru n-ajunge departe, îl încredințează Ștefan. Ți-a furat gloria ce ți se cuvenea ție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Bat-o Doamne și-o mai bate, Că m-a băgat în păcate, Bat-o Doamne, arz-o focu', Că m-a ... că m-a..." Na... c-am uitat! Descânte-mă tu mai departe. Știi să descânți? Ohoo! Știu o grămadă, chicotește Voichița. Te-a învățat taica? o înțeapă Ștefan. Nu mai descânt! se bosumflă Voichița. Te rog!... Bine!... Voichița se reculege câteva clipe, cade într-un fel de iluminare, apoi începe încetișor, cântat, psalmodiat: "Prichindei, mititei, Spiriduși sprintenei, Căutați-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Cu sabia... Nu! N-a murit! Sunt oameni ce nu vor muri niciodată. Dacă rămâi în amintirea oamenilor, n-ai murit de tot, trăiești în ei, ani și ani, poate veacuri și veacuri... * Din senin, vremea s-a burzuluit și grămezi de nouri negri, grei se bolovăneau furioși, mânați de o vijelie ce se stârnise de rupea copacii. Deși începuse să curgă din cer cu găleata, murați până la piele, oameni și cai hotărâră să nu se adăpostească. Prea aproape de casă erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Pe măsuța acoperită cu un ștergar alb, friptura din pulpă de căprioară se sleise și vinul adus din pivniță în carafă aburită se încălzise. Până și în cămin jăratecul începuse să se stingă, nimeni nu mai aruncase vreun vreasc, deși grămada era alături. Maria stătea pe marginea patului cu baldachin, într-o cămașă de borangic atât de diafană că trupul se străvedea pe de-a-ntregul, aproape gol. Își despletise părul ce-i cădea în valuri pe spate cum îi plăcea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
le lăsa, mai bine zis, să se reverse pe trotuarul din fața casei. Era un sport agreabil să azvârli, pur și simplu, în pivniță, la întâmplare, „combustibilul pentru iarnă”. Mai greu era să aranjezi, apoi, acel „dezastru”, să așezi în stive grămada de butuci, să-i despici. Apelam pentru această treabă la tăietorii de lemne (unde sunt tăietorii de lemne de altădată?). În pivniță se cobora pe o scară de lemn, după ce ridicai un capac, tot de lemn (apucându-l de mâner
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mai înțelept. Ochiul drept îi rămăsese întredeschis, cu șiretenie, Semion Ivanovici parcă voia să spună ceva, să comunice un lucru foarte important și să se explice, dar fără să piardă vremea, și cât de repede, fiindcă i se strânseseră o grămadă de treburi și n-avea timp de pierdut... Și parcă s-ar fi auzit: Ce-i? Oare ce-i cu tine? Isprăvește odată, mă-nțelegi, muiere proastă ce ești! Nu te mai boci! Tu, mămucă, trezește-te, mă-nțelegi? Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ore ca urmare a accidentelor de circulație!! La ce i-or fi trebuind aceste cifre? Răutate bătrânească? Satisfacția octogenarului de a vedea câtă lume tânără se prăpădește? Lume care, dacă n-ar fi fost accidentele, ar mai fi trăit o grămadă de ani, supraviețuindu-i cu nerușinare, dar căreia, iată, nu i-a mers? Posibil. Dar insuficient. Poate că tata are nevoie și de aceste victime pentru ca mulțimea morților, în general, să crească și astfel moartea să pară mai ușoară. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
da de știre Lumii despre-a Ta venire, Despre-al veacului sfârșit.” Iar Iisus a glăsuit: „Dragii Mei, vor fi războaie, Om pe om o să despoaie, Neam cu neam o să se bată, Nu va fi sfârșitu-ndată, Lipsuri, boale - o grămadă Peste oameni au să cadă. Mulți se vor sminti atunci Și călca-vor Legi, Porunci, S-o răci de tot iubirea Și-o spori nelegiuirea, Frați ucide-vor pe frați, Fii vor omorî pe tați, Foc se-ntinde peste lume
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
-Mi-e sete de dreptate, Nu de urâte fapte ! Și multe minciuni s-au aflat, Și natura s-a-ntristat, De Mielul nevinovat. Astăzi lumea e grăbita, Nu le pasă ce se-ntâmplă, Mergi pe stadion, Acolo vezi mult popor, Cu grămadă se duc toți Că-i Duminică sau Post, Socoteală nu țin rost, Mic cu mare sau bătrân, Acolo își găsesc plăcere, Măi frați ce suntem întunecați, Încotro alergăm ? Unde ne-ndreptam ? Liturghia am lăsat, De “Porunci” am uitat? Și tot
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ca să se spurce cu micimea bogătașului! Examenul de definitivat trebuia să-l susținem la Ceatatea Albă, în luna mai 1937. Dar cum să pleci? Un copil de trei ani, altul de un an, probleme...probleme...și iată-ne, claie peste grămadă, noi, familia plus o fetiță, în căruța lui moș Filip către Traian Val. Tren aglomerat pînă la Basarabeasca apoi alt tren către Cetate. Calvar. Aici alte întrebări. Mai ales privind gazda. În centru nu, lângă centru nu, așa că hai la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cutremurul a încetat, dar un zgomot ca de tunet îndepărtat s-a mai auzit câteva minute după aceea. Am ieșit pe ușă, vrând să cobor împreună cu copilul înfășurat într-o pătură, dar scările nu mai erau. În locul lor era o grămadă de moloz din care încă ieșea praf. Cei câțiva locatari din bloc strigau disperați după ajutor. La scurt timp au apărut câțiva vecini cu scări lungi și ne-au ajutat să ieșim din imobilul distrus de seism. ANIVERSARE UNICĂ În urma
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
movilițe de boabe de la combină. Seara erau adunate de către copiii trimiși de părinți la cules de spice. La culesul porumbului, în mijlocul tarlalei, unde acesta era mai frumos, era lăsat necules intenționat pentru a se reveni și a-l culege. Din grămezile uriașe de porumb recoltat mecanic, noaptea, se vindea de către șefi în complicitate cu paznicul, care nu era membru de partid. Dacă furtișagul ar fi fost descoperit, cel care intra la pușcărie era, desigur, paznicul. Via avea rod bogat și, când
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
casa mai la deal, a răspuns țăranul și s-a întors la acoperișul la care lucra. Locul acela era plin cu tufe mari de hrean. Țăranul, când a săpat gropile pentru șpalieri, a scos hreanul care era depozitat într-o grămadă mare. M-am aplecat și am luat trei rădăcini de hrean. Aveam să regret mult timp asta. Peste o săptămână am fost anchetată datorită unei reclamații în care scria că „am furat hreanul” de pe pământul acelui sătean. Până la lăsarea serii
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și publicat: R. A. Simionescu (italieni), D. Sablici - Timișoara (sârbi), Marta Timofeev - Suceava (ruși și ucraineni), I. Seleanu (evrei), C. Doca - Galați (greci), M. Isar - Constanța (turci și tătari), V. Popa (lipoveni). Au mai vorbit despre situația românilordin afara țării: I. Grămadă (Bucovina), I. Soroceanu (Hotin), F. Nenov, N. Păruș (Bugeac), C. Guja (Basarabia), T. Tabușnic și N. Pogolșa (Transnistria), N. Serdaru (Transnistria Ucraineană), Ștefania Isac (transcarpatia), Zamfira Mihail (Siberia), V. Macarie (Letonia), O. Căpățână (Ungaria), Al. Andronic (Slovacia), T. Cantemir și
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Constanța, deschiderea În cadrul Universității din Constanța a secției de limba turcă, reciclarea unui număr de 60 de cadre didactice la Ankara. La simpozion au mai prezentat comunicări: D. V. Popa : Comuna Focuri Iași sub raport etnic și confesional, Prof. I. Grămadă: Aspecte din viața Culturală a Bucovinei, Înv. Claudia Hotineanu: Pentru dreptul la Învățătură a românilor din nordul Bucovinei (Cernăuți), D. J. Soroceanu (Suceava). Românitatea Ținutului Hotin, F. Nenov: Liceul „Central” din orașul Bolgrad promotor al culturii și armoniei interetnice În
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
beletristică, istorie, albume, filme documentare, discuri, diapozitive, care zăceau nedesfăcute, unele roase de șoareci sau deja mucegăite. Trecuse un an de la retragerea "rapidă" de la post a predecesorului meu cu "ochi albaștri" și în căsuța din curte mai zăceau claie peste grămadă obiectele personale ale familiei, pe care în grabă nu le-au mai putut lua. Neavând prin preajmă un râu pentru a proceda conform lui Hercule cu grajdurile lui Augias, am hotărât ca în zilele următoare să facem "clacă" pentru curățirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de tot hazul. Primisem de acasă aprobarea de expediere, cu mențiunea de a selecta doar obiectele "care se merită", așa că "scrofulos la datorie" cum ar spune Nenea Iancu, împreună cu șoferul-administrator și cu portarul, am purces la selecție erau claie peste grămadă oale, tacâmuri, pantofi, haine, inclusiv exemplare din desu-urile familiei, sobre ale tovarășului și colorate, cu desene și floricele, ale dumneaei. Administratorul, lua cu un băț fiecare "piesă" și, înainte de-a o pune în cutia de carton pentru expediere, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
lucrare "științifică" susținută de un cadru didactic la o sesiune de comunicări la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași: "Noi studii asupra encefalului la stavrid"). La amintirea pomposului titlu, mă pufnește și acum râsul gândind: "Al naibii pește. Are o grămadă de studii și acum încă unul, care merge fix la encefalul său, piesă de mare importanță în istoria omenirii". În Oceanul de preocupări al Cooperativei "Ochiul și Timpanul", populat cu rechini, cașaloți, balene asasine, caracatițe, murene, diavoli de mare... și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
la care au fost antrenate și cadrele didactice, iar pe izlazul comunal erau prea mulți mărăcini, și tot cadrele didactice ieșeau, după ore, cu elevii și tăiau mărăcinii. Doar toamna, copiii se bucurau, mărăcinii fiind uscați, se adunau într-o grămadă mare după ce erau tăiați și se dădea foc, iar școlarii se distrau în jurul focului. Un adevărat calvar pentru locuitorii comunei a fost „cota”. S-au fixat cote de produse agricole ce urmau a fi predate statului, în funcție de starea socialpolitică și
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
sărută... iar Marița iese din bătătură în șosea strigând cât putea:„A venit Costică din prizonerat!.. A venit din morți, veniți!...„ . și-și cheamă frații: Gheorghiță, Ioncule, hai... și vă vedeți cu fratele Costică!..„ De-ndată s-au strâns o grămadă de vecini. Ce-a urmat e lesne de înțeles: . îmbrățișări, urări de bine, întrebări de o parte și de alta. Între timp a sosit și Catinca, nevasta sositului, care mai, mai să leșine la pieptul soțului, crezut mort. Alte țipete
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]