5,954 matches
-
și albise În slujbă. Străbătuse țara cu trenul său mare, Încărcat cu vieți omenești, de mii de ori. Copiii lui crescuseră, se căsătoriseră, iar el văzuse cu ochii săi de patru ori săgeata tragediei arcuindu-se peste șine, spre Întunericul groazei, peste coșul cazanului - o căruță ușoară, de vară, plină de copii, un buchet de chipuri mici, Încremenite; un automobil ieftin, Înțepenit pe șine, plin de figurile rigide ale oamenilor paralizați de frică; un vagabond bătrîn, mergînd pe lîngă șine, prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de gînd să rămînă pe loc. Ei, Își făcuse ea planuri, ce mai, avea de gînd să divorțeze și să se mărite cu taică-tu, iar el era de acord, Închipuie-ți, parcă-și pierduse mințile, și-i făcea o groază de cadouri și-i dădea bani, iar amărîta aia bătrînă muncea pentru ei de se zdrobea și plîngea și-o ruga să se-ntoarcă la bărbatul ei, unde-i era locul. Dar nimeni nu putea sta de vorbă cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vezi“ - zice - „am picioare tare mari și singurul bărbat care știu că poartă pantofi pe măsura mea este domnul Grant. Dacă ai vrea să-mi dai niște pantofi vechi de-ai lui... de orice fel... ți-i plătesc. Am o groază de bani“ - a zis și-a scos un teanc de bancnote, era bine căptușit - „și-ți dau cît ceri.“ „Nu, Ed“ - și-am dat din cap - „n-am nevoie de banii tăi“ - nici nu m-aș fi putut atinge de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spus! Ce părere ai? Doamne, ce nătărău... atunci a trimis omul acasă cu cinci sute de ouă... Doamne ferește! eram așa de furioasă că i le-aș fi aruncat pe toate-n cap... că doar aveam găini care făceau zilnic o groază de ouă. „Cum naiba ți-o fi venit să faci așa ceva?“ - am zis. „Pai, dacă mi le-a dat cu cinci cenți duzina“ - a zis cam rușinat - „a fost un chilipir, parcă mi-a părut rău să-l scap.“ „Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
speranță c-am să văd vreodată în România pușcării burdușite cu marii căpcăuni înghițitori de autostrăzi, care rămân doar pe hârtie, sau cu marii magicieni ai licitațiilor, dar cu mirare văd, în fiecare zi, în ochii conaționalilor mei spaima, tremurul, groaza de a nu fi furați. E de mai mare râsul, să intri într-un magazin oarecare și să vezi clame de păr legate bine cu lanțuri de raft, în magazinele de clame de păr, carcase goale de telefon mobil expuse
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
șah mat pe toți. Pe mine, în mod deosebit, m-au impresionat pălăriile distinselor doamne. A fost ceva mai mult de coșmar, decât de vis. Cred că mulți creatori de modă au luat legătura cu scenariștii filmelor SF și de groază, pentru a le realiza. Tot felul de chestii, puse, prinse sau eventual lipite pe coafurile doamnelor și deasupra tuturor, trona triumfător pălăria tip veioză cu abajur, a reginei Danemarcei, înaltă cât o veioză respectabilă de salon, de culoare turcoaz și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
intermediarii greci, pentru care limbile ceasului timpului au înghețat de pe vremea lui Hristos & ciracii, pardon, apostolii săi. Cândva, grecii erau marii șefi ai ortodoxiei, dar între timp, lucrurile s-au schimbat al naibii de mult și grecii se uită printre jaluzele cu groază, cum românii deveniți deodată cei mai înfocați ortodocși, își fac în diaspora, chiar în jurisdicția Bisericii Catolice, tot într-o veselie, parohie după parohie. Vechiul vis grecesc, de a însămânța și de a ține vie flacăra credinței ortodoxe prin țări
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și nouă toate: / Vreme trece, vreme vine.", a scris nemuritorul Eminescu în a sa Glossă parcă spre a ne atrage atenția încă odată că de fapt „nimic nu este nou sub soare". Că istoria se repetă a observat omenirea cu groază și poate uneori cu o timidă speranță de mai bine, însă din păcate, de cele mai multe ori se repetă tocmai ce este mai negru și mai murdar în ea. Și partea interesantă, este că lumea nu se învață minte, deși un
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
nu mai pot fi puse la îndoială, fiindcă „unde-i lege, nu-i tocmeală". Deci a conchis el, „Homeopatia e apă chioară" și pentru a-mi demonstra aceasta, a înghițit pe loc vreo optzeci de somnifere homeopate. Mă uit cu groază la el. E roșu tot la față și clipește des. Se îneacă puțin, dar după ce le mestecă mai bine și ia un pahar de apă îi trece. Aștept câteva minute, să văd dacă nu cumva dă colțul. Ei, aș! N-
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
creștini din circurile Romei antice, trăind sau murind la semnul deștului opozabil, al unui politruc mai înfipt (sau mai necesar șefilor) decât alții. Am făcut, doar niște exerciții de imaginație, cu folosirea semnelor în alte domenii și m-a apucat groaza. Imaginați-vă deci și dumneavoastră, dar cu măsură, ca să nu rămâneți Doamne ferește, cu vreun tic nervos, că un chirurg dintre ăia prost plătiți, din ziua de azi, așteaptă în operație, de la vreun șef de-al lui, un semn discret, despre
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
irlandez tuberculos. Citesc și mă gândesc că nu mi-am curățat hornul cam de mult. Ultima oară mă spovedisem în studenție, la un preot din Banat, Hornea parcă îl chema. Acum stau cu hornul plin de funingine și mi-e groază să nu mă omoare un cutremur înainte de a-l curăța. Cel mai dureros lucru din iad e că te repartizează în funcție de ceea ce te dezgustă. Trebuie să suporți o eternitate, două eternități, trei eternități exact ceea ce te-a enervat mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cinci lăutari țigani cu viori, cobze, acordeoane. Cel mai fălcos dintre ei cântă Grea e boala de plămâni, pe care o știam de la Romica Puceanu: „c-asta-i cea mai grea boală, măi, măi, n-are leac nici buruianăăă”. Mă gândesc cu groază că nu avem cu ce să-i plătim. Sabina, însă, fire voluntară, îi roagă să ne lase să mâncăm în liniște. Abia expediați lăutarii, ne trezim cu o țigancă care îmi bagă sub nas câteva fire jerpelite de trandafiri: pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trase la repezeală blugii rupți în genunchi și tricoul portocaliu cu chipul lui Che Guevara imprimat pe piept. Se năpusti afară din apartament fără să mai închidă ușa. Tubu îl urmă miorlăind până la ieșire. Se opri în prag. Îi era groază să iasă pe holul blocului. L LX Nunta se apropia. Marinarul îngrășase deja doi porci și arvunise restaurantul hotelului Metropol de pe malul mării. Părintele acumulase zece litri de pălincă la Arad. Se apropia și ultima înfățișare la tribunal. Oricum, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cadavre se află un soldat cu capul descoperit și cu mantaua descheiată. De gâtul lui atârnă o cutie semirotundă În care se află un binoclu sau, pur și simplu, ceva de mâncare. Fața celui viu pare răscolită de oroare, de groază. Ochii Îi sunt supradilatați și privesc undeva În sus, iar mâna lui dreaptă atinge cu vârful degetelor partea dintre frunte și tâmpla dreaptă. * Ar trebui să-și amintească măcar chipul uneia dintre numeroasele lui mame. Spre deosebire de Zare, nu reușește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se declanșează frustările vestimentare, dar totul trece repede și ea se întoarce la starea perpetuă de închipuire. Frica ei o transferă celorlalți, ea nu se poate imagina pe sine călcată pe stradă, dar poate concepe scenariul lugubru prin ipostaze de groază în care sunt asezați ceilalți. Viziunea balzaciană Ăla modă în acea perioadă a scrierii) este regăsită în imaginea “micului bătrân cu ochelari verzi”. Descrierea hibridizează planurile, astfel întâlnim un ireal manifestat în imaginar ca real. Sentința definitivă a unei realități
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
și un pui. Scule, numere, cântare Au spus la măsurătoare Că-ncăperea cea mai mare În găoaca cea mai mică E ghiocul tău, fetică. Ești, pe lumea de sub cer. 4. Explicați printr-un cuvânt sensul expresiilor: umbra. Iepurașul împietri de groază...” Cel mai mare inginer. Pe-ntuneric, făr’ să știi. Ai făcut bijuterii Și minuni în toată clipa Cu musteața și aripa. Și, cum știi, muncind, să taci. Nu te lauzi cu ce faci. Cerințe: 1. Citiți și memorați versurile. 2
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
mari, a doborât neclintiri și avânturi mari. Pitești-ul a fost cea mai zguduitoare prăbușire a omului năucit de chinuri diavolești. Studenții, dând întotdeauna tonul marilor prefaceri și al marilor înnoiri, au fost ținta fiarei roșii. Cei înstrăinați, metamorfozați, diavolii groazei, au reușit temporar să sfâșie orice rezistență și să întrerupă prin torturi nesfârșite orice licărire de lumină, să înmoaie avânturi și să îngroape, temporar, frumuseți sufletești. Au văduvit pentru mult timp neamul de valori plămădite în Duhul Adevărului, demnității, înțelepciunii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
acest sacru zăcământ! GROAPA COMUNĂ Fortul 13 Jilava Aprig călău, smintită arătare, Robit de rang și-al trupului desfrâu, Înscrie țării crima cea mai mare Curmând vieți curate, ca apa unui râu. Le-a frânt grumazul, pângărit-a trupul, De groaza pusă lespede zadar Căci nu putu acoperi mormântul Mireasma lor și Duhul lor altar. (autorul, vol. Cine) Groapa comună de la Jilava nu s-a stins. Ea arde pururea luminând văzduhul cerului românesc cu jarul oaselor Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor, ștrangulate
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
purtător de coroană, Carol al IIlea, hain și nesățios băutor de sânge. Am vizitat acest subpământen „mausoleu”, în vara anului 2002, criptă tăinuită. Parametrii uriași de beton stau mărturie dramaticei însângerări din noaptea Sfântului Andrei, 30 noiembrie 1938, adâncuri nemuritoare, groaza zilelor de atunci și trezire sfântă pentru vremi viitoare, când sub povara altor vitregii se vor ridica noi mucenici și se vor deschide noi gropnițe tăinuite de ucigași care vor însângera iarăși pământul românesc, invadat de hoarde mânioase - infern pustiitor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
conținut creator care servește neamul și eternitatea lui în slujba lui Hristos. Genocidul în România a fost practicat înainte de instaurarea comunismului, „năluca” înspăimântătoare. El a fost adus de întunecate forțe oculte și impus pe furiș, pe căi dosite. Au instaurat groază și jaf, au deschis mii și mii de morminte și au umplut pușcăriile cu sute de mii de osândiți. Temnițele gemeau cu crâncene nopți de tortură și scrâșniri de moarte. Inimi curate, valori solitare, floarea și viitorul neamului nostru, trupurile
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
porțelanuri, cum m-am ironizat eu însumi. Vorbeam fie prea tare, ca orice timid care ține să demonstreze că nu e timid, fie prea serios, iar asta mă făcea și mai neîndemînatec, și mai greoi. Nestăpânind arta șuetelor, îmi era groază că plictisesc, că stric cheful celorlalți. Și reușeam să mă inhib atât de bine încît nu mai găseam tonul nimerit, firesc, în discuții. Probabil, am avut o impresie mult prea bună despre resursele mele, dacă am insistat. Sau, poate, a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
port, ca să-i am noi pe străzile Bucureștiului. Intenționam să mă scol devreme, în zori, dar, din pricina emoției, am adormit mult după miezul nopții. Mă foiam în pat, așteptând să ațipească tata. În copilărie, vorbeam în somn și-mi era groază să nu mă trădez cumva. M-am trezit, de aceea, abia când la poartă s-a auzit claxonul mașinii, venită înainte de ora stabilită. Mi-am încălțat repede bocancii, nebănuind că ei vor atârna greu, hotărâtor, în soarta mea. Era prima
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de marmură pe care o arătam cuiva sau o primeam. Apoi, mi-am amintit de invitația Terezei de a ne plimba printr-un cimitir: "Ce, nu-i interesant să vedem cum va arăta viața de apoi?" mă întrebase ea. Cu groază, am constatat că în memoria mea existau nenumărate pete albe. M-am revăzut la mănăstire, dar ce făcusem după aceea? În cele din urmă, am descoperit că eram într-un spital și că soarele bătea în fereastră. Doctorul Luca făcu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ambiguă se împrăștie până la nivel de erecție. Uimit se uită mai atent la femeie, îi mângâie sânii cu privirea... trăsăturile dulci, delicate și formele atrăgătoare îl hotărâră deodată! Profesoara îi privi ochii tăioși prin oglindă și intui cu repulsie și groază tot ce gândea nelămurit de când s-a urcat în mașină; ușile din spate se deschideau numai de la șofer, deci nu putea să sară din mers! Și mânerele macaralelor pentru geamuri erau scoase! Totul era împotriva ei! Acum era cu adevărat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
răi. Mortimer începu să-i mângâie ceafa. Simțea că e nervoasă. — Iubito, tremuri. Nu știu ce am. Se așeză lângă ea și ea se cuibări instinctiv la pieptul lui, ca o pasăre care își caută un refugiu. Sunt foarte agitată. Mi-e groază să mă confrunt cu ei. Dacă ți-e teamă de Tabitha... — Nu doar de Tabitha... — ...poți fi liniștită. S-a schimbat cu totul în ultimii doi ani. Chiar a stat puțin de vorbă cu Lawrence după-amiază. Cred sincer că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]