11,105 matches
-
voiam să risc să ne certăm pentru ceva atât de lipsit de importanță - preferam să amân până în momentul despre care eram sigur că va veni, când împărțirea avea să fie inevitabilă. Crezi c-aș putea să-mprumut o pungă de gunoi sau ceva? Adică, nu mi-am adus valiză și din astea, deci îmi va trebui ceva în care să-mi pot lua lucrurile. Deci câte plănuiești să iei? — Păi, nu prea multe, am zis degajat, scărpinându-mi bărbia într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
șosete de-aici, un morman de boxeri de colo. Le-am pus pe pat, apoi am deschis șifonierul, am privit disperat șirul de costume întunecate și am oftat imaginându-mi cârligele umerașelor ieșind prin plasticul negru al unui sac de gunoi. Chiar și dac-aș fi reușit să recuperez un astfel de obiect din bucătărie sub tirada neîncetată care vedeam că avea să-mi urmărească fiecare mișcare, abia dac-ar fi suficient de rezistent încât să-mi permită să car cantități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de greu de înfruntat - sunt sigură că de așa ceva e vorba. Asta se petrece. Dar trebuie să le-arunci pe toate și să uiți de ele - gata, mamă, absolut gata, înțelegi? S-a aplecat și a ridicat micul coș de gunoi de sub masa de toaletă, iar cu mâna cealaltă a măturat ușor micul teanc de resturi cenușii în el în vreme ce vorbea. Nu, nu, Sally - asta e chiar imposibil. N-aș putea în nici un caz să nu-mi mai cumpăr lozurile instant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
proastă? — Nu înțeleg, i-am spus. De ce naiba ai păstrat toate astea? Mi-a zâmbit. — În primul rând, nu voiam să aflați voi și să-mi spuneți să încetez și n-aveam chef să mă deranjez să le ascund la gunoi - știi bine ce curioasă era fosta noastră menajeră. Apoi a devenit un obicei și, știu că e stupid, dar am un sistem. Sunt sigură că pătratele și numerele, și chestiile pe care le aleg nu sunt de fapt aleatorii - adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
uit la el cum mănâncă- sună aiurea, da’ știi la ce mă refer, nu? Și am apucat o bucată și mi-am îndesat-o în gură și am mestecat și-am tot mestecat la ea și-am scuipat-o la gunoi. Era așa bine să simt ceva ce puteam să mestec și m-a ajutat c-am simțit gustu’. Ieri am fost înapoi la spital pentru prima verificare și am slăbit 8 kile de la operația de acum o săptămână!! Sunt așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
În rochii de mătase, și soții lor, În costume gri, se plimbau printre rămășițele războiului, aranjate pentru ei de o echipă de demolări aflată În trecere. Lui Jim, cîmpul de luptă i se păruse mai curînd o grămadă periculoasă de gunoi - cutii de muniții și grenade de mînă erau răspîndite pe șosea, puști abandonate erau stivuite ca bețele de chibrit și piese de artilerie erau Încă prinse de carcasele cailor. Benzile de cartușe de mitralieră care zăceau În iarbă semănau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În jos la figura nemișcată a cerșetorului de pe salteaua lui mototolită. Putea vedea urma modelului de pe cauciucurile Firestone ale Packard-ului pe piciorul stîng al bătrînului. Frunze și petice de ziar Îi acopereau capul, iar el devenea deja o parte din gunoiul inform din care răsărise. Lui Jim Îi păru rău pentru bătrînul cerșetor, dar, dintr-un motiv sau altul, nu se putea gîndi decît la modelul cauciucului imprimat pe piciorul lui. Dacă ar fi călătorit cu Studebaker-ul domnului Maxted, modelul ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
țigări chinezești plutea sub trambulină. Jim merse pe cărare spre camerele servitorilor din spatele casei. O sobă pe cărbuni zăcea În curte, dar ușa bucătăriei era Încuiată. Încercă să prindă vreun zgomot venind din casă. LÎngă treptele bucătăriei era compactorul de gunoi. De la compresor, un jgheab se deschidea În zidul bucătăriei, lîngă chiuvetă. Cu doi ani Înainte, cînd era mai mic, Jim o Îngrozise pe mama sa, urcîndu-se prin jgheab, În timp ce ea Împreună cu un servitor aranja meniul pentru o cină festivă. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
unde chefalul palid era expus printre liniile de tramvai, pînă la cheiurile din Concesiunea Franceză unde Bundul se sfîrșea În debarcaderele funerare și docurile din Nantao. Acolo nimeni nu-i făcea nici un rău. Această regiune de golfulețe și depozite de gunoaie era plină de carcasele corăbiilor cu opium, de hoituri de cîini și de sicriele Împinse din nou la mal pe plajele de noroi negru. După-amiaza, el și-o petrecu privind hidroavioanele japoneze ancorate de balizele lor de la Baza Navală Aeriană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
trecuse prin gînd niciodată că ar putea cineva să vrea ca războiul să continue și se minună de această logică bizară În timp ce porniră spre Hongkew. Se hurducară pe drumul de pămînt din spatele docurilor, printr-o regiune pustie, cu magazii goale, gunoaie și movile mortuare. LÎngă canale locuiau cerșetori În colibe construite din cauciucuri de camion și lăzi de Împachetat. O femeie bătrînă stătea pe vine lîngă apa puturoasă, curățînd o toaletă de lemn. Uitîndu-se În jos din cabina camionului, lui Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
perdeaua ca să le poată examina farfuriile. Îi plăcea să o vadă pe doamna Vincent mîncînd. Uitîndu-se cu coada ochiului la ea, Jim studie terciul. Boabele făinoase erau albe și umflate, și nu le puteai deosebi de gărgărițele care Împînzeau aceste gunoaie din depozit. În primii ani de lagăr, toată lumea dădea deoparte gărgărițele sau le arunca pe cea mai apropiată fereastră, dar acum Jim le consuma cu socoteală. Adesea erau peste o sută de insecte, așezate pe trei rînduri, În jurul marginii farfuriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
gestul său pro-american. Se uită cu Îngrijorare spre cer. — Bombe atomice... prea rău pentru toți japonezii ăia, dar un noroc pentru tine, copile. Și pentru mama și tatăl tău. Jim rămase pe gînduri, În timp ce eurasiaticul se duse la lada de gunoi făcută din ciment de la intrarea tunelului, și Începu să scormonească În ea. — Războiul s-a terminat cu adevărat? — Da, s-a terminat, s-a sfîrșit, sîntem toți prieteni. Împăratul tocmai a anunțat capitularea. — Unde sînt americanii? — Vin, copile, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
plecat În marș? — E rău, copile. Eurasiaticul clătină din cap, de parcă ar fi regretat că a omis ceva important. — Bombardamentul american, niște boli. Poate prietenul tău o să scape... Jim era gata să plece, cînd eurasiaticul se Întoarse de la lada de gunoi. Într-o mînă ținea o pereche de saboți uzați pe care Îi aruncă pe pistă. În cealaltă, ținea pantofii de golf din piele ai lui Jim, legați Împreună de șireturi. Era gata să le vorbească celor doi hamali, cînd Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
-i sta În cale... Jim Îl urmă pe Tulloch de-a lungul terenului de adunare și intrară Împreună În casa paznicilor. Podeaua din camera oamenilor de serviciu, cîndva imaculată, lustruită de prizonierii chinezi, Între bătăi, era acoperită cu murdărie și gunoaie. Calendare și documente japoneze zăceau printre cartoane goale de Lucky Strike, muniții folosite și resturi de ghete de infanterie. LÎngă peretele din spate al biroului comandantului, erau stocate zeci de cutii cu rații. Un englez gol, spre șaizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
opri la avizierul cu buletinele decolorate ale lagărului și cu ordinele comandantului. În dormitoare, se plimbă printre șirurile de priciuri. Dulapurile făcute manual fuseseră golite de japonezi după plecarea prizonierilor, de parcă ar mai fi existat ceva de valoare În aceste gunoaie de saltele pătate cu urină și mobile confecționate din lăzi de Împachetat. Totuși, deși era pustiu, lagărul părea pregătit să fie ocupat imediat. În fața Blocului G se uită la pămîntul ars, la urmele lăsate ani de zile de roțile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la vest de lagăr. Își uniseră forțele cu un grup de deținuți aliați din Hungjao, iar bărbații Înarmați alergau pe taluzurile șanțurilor antitanc, trăgînd focuri peste orezăriile inundate. Era deja limpede că foștii deținuți britanici nu erau unicii căutători prin gunoaie care umblau pe cîmpuri. Țăranii chinezi se Întorceau În satele lor pe care le abandonaseră În săptămînile dinaintea terminării războiului. Bande de hamali se Învîrteau prin regiune scoțînd cauciucuri și panouri de metal din vehiculele japoneze arse. Plutoane de soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
motive proprii, aviatorii japonezi și echipele de sol nu făcuseră aici nici o Încercare de a scăpa și continuau să trăiască În hangarele și atelierele distruse. În fiecare zi, soldații naționaliști luau cîțiva japonezi și Îi omorau pe terenul acoperit cu gunoaie din sudul și vestul aeroportului. Priveliștea acestor aviatori japonezi morți, plutind cu fața-n jos În canal printre rezervoarele de Mustang aruncate, Îl tulbură pe Jim la fel de mult ca și trupurile britanicilor din spitalul lagărului. De atunci Încolo, hotărî să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
această zi și toată viața vei tânji după un sat În care nu te-ai născut. Așa este legea. Întoarce furca În balega amestecată cu paie și când este plină o aruncă prin deschiderea mică a ușii pe grămada de gunoi. Se Înalță lin aburul. Căldura grajdului risipindu-se În văzduhul Înghețat. Și se gândește Moșu că și asta e o treabă de făcut până vine popa cu botezul. Și i-e ciudă că popa, care strânge atâția colaci, Îi dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ca din gură de șarpe: Petru Groza să trăiască / Că ne-a dat pământ și casă! „O să-și bea și ăsta pământu’ cum și l-o băut și tată-so”, gândește Moșu aruncând Încă o furcă de balegă peste grămada de gunoi. Se Înalță lin aburul. Căldura risipindu-se În văzduhul Înghețat al iernii. Prima iarnă a vieții tale. Și vine popa, cu botezul. Se aude că vor să naționalizeze principalele mijloace de producție. Afară cu proprietarii, jos cu exploatarea omului de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pod, Într-o mocirlă. Când iese soarele te așezi la marginea șanțului să mănânci. Cureți de coajă ouăle fierte și când vrei să arunci cojile, ouăle și chiflele Îți cad În apa verde și bâhlită din canal printre broaște și gunoaie. Îți cad ție, ouăle, În mocirlă. Le vezi cum plutesc greu, două petice rotunde de un alb lustruit. Petice reci. Nu-ți vine să plângi. Totul pe mutește. Pleosc! Și gata. Mănânci biscuiți. Biscuiții sunt crocanți, pufoși. Ți se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
O femeie și-a cumpărat un coșciug Înainte de moarte, ca să-l aibă, și l-a umplut cu cucuruz și l-a suit În pod să stea acolo și au venit ungurii, oamenii ascundeau de ei peste tot bucatele, și În gunoiul de la vaci și oriunde și s-au suit honvezii În pod la femeia aia și i-au luat cucuruzul din coșciug și ea s-a spânzurat de ciudă. Și venea un zmeu mare pe un val de foc și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fi văzut prin cameră și l-a măturat. Pe tine nu te interesează, ție Îți trebuie gândacul verde cu orice preț și toți trei, căci vă ajută și fata din Venezuela, (se conturează o fericită colaborare româno-venezueleană), scormoniți cazanele de gunoi aflate În curtea interioară a căminului până noaptea târziu, sub o ploaie putredă de toamnă, dar nici urmă de gândac. Să mai ai Încredere În colegi, să le mai Împrumuți ceva, dacă nu sunt În stare să păstreze un amărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
este o abstracțiune. Părul vâlvoi al bărbatului În pala vântului. Undeva Între tampoane, legând vagoanele pline de bogățiile lumii Într-un triaj Înghețat. Același vânt, măturând soda, cimentul și otrăvite chimicale scurse din sacii vagoanelor descărcate. Praf, talaș, fumurii resturi, gunoaie În agonie. Același vânt rostogolind o folie de plastic, fășâind electrostatic peste acest univers sumbru de șine, macazuri, locomotive cu aburi și trenuri rapide, expresuri de zi fugind spre mereu neștiute depărtări. Plătind datorii. Miliarde. Se apropie Crăciunul și vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Lotoțki le trage pe roată. E vremea marilor disperări. Neputându-se Împotrivi vălăului de lături rămase de la porc, scurgându-se ca o lavă rece În panta abruptă a dealului. Foile de hârtie, cimentate definitiv În amorfa masă de scârnă și gunoaie aruncate de secole din cetate. Niște foi de jurnal. 24 februarie Un vis cu doi câini mari, fioroși. Coborând spre sanatoriul T.B.C., o altercație cu doi milițieni beți. Au cap de câine. Sunt chiar câinii ăia mari. Mă trezește din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ci pentru că era extrem de mic și ea nu mai făcuse ordine printre lucrurile pe care nu le mai purta de secole bune. Știa regula: „Ceva ce n-ai mai purtat de mai mult de un sezon, se duce drept la gunoi“, dar ea nu putea niciodată să facă asta. Avea mereu senzația că pantalonii conici și cu talie Înaltă și puloverele cu mâneci evazate vor mai reveni la modă. Adevărul că mânecile evazate fuseseră de la bun Început doar o scurtă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]