6,001 matches
-
vitrinele puțin aburite. Ascultau fără interes zarva din restaurantul destul de ieftin de lângă gară, știri mondene, bârfe despre te miri cine, glume mai mult proaste și cele mai multe despre evrei, la care Pribeagu își mai umplea câte un pahar pentru a le gusta. Cristi o sorbea din priviri pe cea fără nume și își imagina dimineața cu ea. Mamutu’ se gândea la cursuri și repetiții. Era o lumină palidă și puțină ceață de la fum. Miros de prăjeli și parfumuri prea puternice, care le
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Vrăbiescu. Or fi muierile care s-au udat când au văzut un domnișor așa de arătos cu voce de graur ? — Nicidecum. — Or fi banii atunci, Cristiane ? Te-ai plictisit de cămin și de delicatesuri văzute doar prin vitrină ? Vrei să guști din plin din orașul ăsta care îți dă numai așa, câte o porțioară ? — Sunt și bani, da, dar nu-s banii, domnule ! Puteau să nici nu mă plătească ! — Ei, ghinionul lor că n-au știut ! Să le zicem doar că
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să-l acompanieze sau să cânte el însuși un tango. Căci nu a trecut mult până când Ionel și Cristi să se aibă ca niște adevărați frați. Lunile întregi de repetiții, unde s-au descoperit, succesul apoi, pe care l-au gustat împreună, i-au făcut să-și afle pofta nebună de viață pe care o aveau în comun, dragostea lor nemărginită pentru artă și nebunia de a crea și a interpreta o muzică nouă. Se înțelegeau și se completau perfect, nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
maximă. Fiecare vers, fiecare notă și acord pe care le doreau duse la perfecțiune, dar și fiecare pahar sau fiecare femeie frumoasă pe care o întâlneau și care trebuia cucerită. Poate pentru că pe amândoi viața îi încercase încă prea devreme, gustând încă de mici din nesiguranța, fragilitatea, mizeria și sărăcia ei, ajunseseră să aibă în comun atâtea și să prețuiască prietenia lor, întâmplătoare, cum o numeau în glumă, ca pe ceva sfânt, știind foarte bine că nu mulți oameni pot înțelege
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Cristi, nu stătea o clipă, își trăia viața din plin, de parcă a doua zi ar fi dat colțul. Nu rata nici expozițiile de artă sau muzeele. Nu era crâșmă nouă care să se deschidă și în care el să nu guste ceva. Era parcă peste tot, efervescent și curios ca un copil. Lansările de carte, lecturile autorilor în vogă îl atrăgeau deopotrivă. O muscă nu se putea mișca prin lumea culturală bucureșteană fără ca el s-o știe. Ar fi recunoscut-o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ca și cum ar fi cosit un lan de viață se estompau. Când îl vedeau, cu lacrimi în ochi, stând lângă ferestrele lor ca să poată auzi mai bine, evreii îi deschideau ușa, îl invitau să bea un pahar cu apă și să guste ceva, cât era acolo, să nu-i mai ghiorăie stomacul, și îi arătau plăcile. Iar el se așeza, vrăjit, lângă gramofon și fredona în gând melodiile. Le învăța repede și se ducea a doua zi printre copii și le cânta
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
castronașe cu gheață, alături de cartofi auriți sau pai, cu o baterie sau două de vin alb și neapărat cu sifon. La Coana Victorița, de pe Clucerului, trebuia să-ți faci rezer- vare din timp dacă voiai să prinzi un loc să guști din cele- brele fripturi frăgezite prin înghețare. La Vișoiu găseai poate cel mai gustos grătar, dar și cele mai bune orchestre, iar la Mon Jardin se dansa într-o veselie până dimineața. Mon Caprice, pe Franklin, aproape de Jockey Club, era
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
aluatul dospit, simplu sau umplut cu marmeladă, în ulei clocotit și în câteva minute le și scoteau și le pudrau cu zahăr vanilat. Apoi, de ce nu, puteai să-ți clătești gura cu o bragă, de la armeni sau turci, și să guști puțină halviță. Orașul-grădină, așa era numit Bucureștiul, un oraș curat și plin de verdeață, de curți cu grădini cu flori, nu doar în fața caselor, dar și lângă fiecare blochaus modern care răsărea în centru, cu bulevarde pline de trandafiri și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Ca și cum ai turna un pahar de vin roșu, să fie exact cât trebuie, nici prea mult, nici prea puțin, nici prea rece, dar nici călâu, ci să-și păstreze răcorimea anotimpului de afară. Să se așeze puțin, înainte să fie gustat. Să-i pătrunzi culoarea și să-i înțelegi melancolia și toată istoria. Să vezi câmpurile întinse de viță-de-vie, toamna, la amiază, când soarele roși- atic te mângâie, nu te arde. Să vezi mâinile zgâriate și bătătorite de femei și bărbați
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu zborul, gata, ți-ai făcut damblaua ! — Dar eu nu mă ocup cu muzica, prietene, nu m-am ocupat niciodată, îi spune lui Cristi, serios, în timp ce scoate din carlingă o sticlă de whisky pe jumătate plină și îl invită să guste. — Vai, nu ? Nu ești tu marele compozitor Ionel Fernic, pe care orice interpret îl vrea alături ? Nu ești tu meșteșuga- rul versurilor care nu se uită niciodată ? Visul oricărei femei, care întoarce imediat capul după tine, și deținătorul unui glas
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mai termină, primul lucru pe care l-a făcut în fața marii gări din Paris a fost să-și lase valiza jos, să se aplece în vine, să-și umezească degetul și să dea cu el pe asfalt, apoi să-l guste. — Să fiu al naibii, chiar e puțin mai dulce, Ionele ! Cristi a ajuns la Paris împreună cu un prieten bun de-al său din copilărie, „brăilean de viță veche“, Vladimir Boantă. Amândoi părăsiseră orașul natal și veniseră în capitală de tineri
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cutreiera bulevardele și străduțele romantice ale Parisului interbelic până îi vor amorți mușchii picioarelor, se va îndrăgosti de Gioconda, de antichitățile egiptene și romane, de arta romană și va petrece în cele mai renumite localuri cu prietenii săi și va gusta, cum îi era obiceiul, din tot și din toate. Primul om de muzică cu care am vorbit la Paris a fost Guillaume Balay, fost șef al fanfarei Gărzii Republicane prin anul 1927, pe atunci pensionar. L-am descoperit într-o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
director, un domn mai în vârstă, trecut de șaizeci de ani, cu părul rar, cărunt, și o voce gravă. Veți pierde, am văzut drumul celor ca dumneavostră de nenumărate ori. Al celor blocați într-o singură direcție, fără apetit să guste ceva nou, ajungând plictisitori și îmbâcsiți, lipsiți de curajul de a o lua de la capăt întotdeauna. Mă iertați, dar asta cred că face un artist, mai ales un muzicant, el trebuie să fie dispus oricând să-și arunce în aer
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pierde și era momentul oportun, ridica mâna dreaptă, iar orchestra de țigani începea cu un tango sau un vals, precum celebrul Să cântăm de Strauss, cu versurile românești ale lui Bébé Altman : Să cântăm, să dansăm Și din viață să gustăm, Doar așa vom afla Cât de scurtă, dar dulce e ea. Să cântăm, să dansăm Și de toate să uităm, Beți și voi, fiți vioi Nu știi mâine ce va fi cu noi. Apoi dizeurul cobora de pe scenă pentru a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în patul său își dă seama că, de cele mai multe ori, nu are ce discuta. Degeaba încearcă să le descopere dincolo de trupul lor frumos, ele își dezvăluie doar pielea catifelată, de care este sătul. El vrea să se plimbe, nu să guste. Vrea să-și exorcizeze demonii dinăuntrul său, fricile tot mai apăsătoare, dar se lovește numai de zâmbete false și de picioare lungi, aproape perfecte, cărora nu le poate șopti cele mai ascunse secrete și împărtăși cele mai adânci sentimente. Degeaba
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
limitele, iar acum toate aventurile și petrecerile fără sfârșit încep să-l coste. Se gândește, ca întotdeauna, că este la început de drum. Că sănătatea îi va reveni miraculos și va cuceri iar alte și alte scene, că va mai gusta din succesul pe marile bulevarde ale altor capitale și că va reveni în studiouri să înregistreze șlagăre care îl vor face nemuritor. — De ce nu vrei, Bibi, să faci un amărât de control ? De ce ? Sunt bine, Pițule, ți-am spus de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
au dominat secole la rând și au atras atenția asupra acestui mod de a Înțelege și „povesti” existența umană. De altfel, din rațiuni comerciale probabil, nu mai apar nici la noi, nici În Apus, volume de nuvele, gen răspândit și gustat Între războaie și Înainte. Intitulându-și „roman” unele povestiri, unele dintre ele depășind cu puțin suta de pagini și ne-atingând măcar statutul, tensiunea și capacitatea tipologică ale unei nuvele, mulți tineri sau mai puțin tineri prozatori, de la noi sau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aceștia aspiră, adeseori „fără să știe”, instinctiv, cu acea instinctivitate a spiritului sau a sentimentelor. Norocul meu, pentru a reveni la umilul dvoastră autor, este printre altele faptul că valorile pe care le-am „pipăit”, ca să zic așa, presimțit și „gustat” În anii post-puberali, În anii lungi ai labirinticei mele adolescențe, s-au dovedit rezistente, formidabil de actuale pe tot traiectul carierei mele, „verificându-se” apoi În multe și diferite situații umane sau livrești, dând legitimitate acelor „oarbe și stângace pipăiri
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
stație venerabilă a existenței, loc al prestigiului real și al contemplării, al sapienției care se naște mai ales din experiență și calm al gîndului. Alături de prestigiu, acel real prestigiu pe care un creator poate să-l trăiască și să-l guste abia după o anume „Încleștare cu societatea și cu sine Însuși” care cere timp, decenii uneori, aș spune, aș adăuga ca un real cîștig al individului care are norocul de a ajunge la vârsta a treia și la ceea ce numim
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lui, iar eu nu trebuia să uit asta. Că aveam un astfel de fiu era uimitor pentru mine în această dimineață de 4 noiembrie, însă trebuia să înțeleg cum ajunsesem în acest moment - și de ce mă aflam aici - pentru a gusta cu plăcere din această uimire.) Robby se încruntă la ceva ce îi spusese Jayne apoi o privi cu un zâmbet șiret, dar când ea ieși din bucătărie, zâmbetul se stinse și atunci m-am ridicat un pic de pe scaun (pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
chiar colina Montmartre sau alte colțuri faimoase ale Parisului. Fiecare casă de aici își are propria istorie, se leagă de numele unei personalități artistice de renume, franceză sau străină. E fascinant să descoperi identitatea acestor clădiri. Dar acum, după ce am gustat „pe viu” din mitul Montmartre, nu-mi pot reprima o ușoară insatisfacție. Îmi imaginasem acest „paradis al artiștilor” mai mare ca suprafață și mai fastuos, nu știu cum. Deziluzia mea are o explicație simplă: se întâmplă mereu cu locurile importante, faimoase, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
spațiu expozițional. Pavilionul arab, o adevărată cetate, cu basoreliefuri incrustate pe zidărie, reia modelul celebrului fort Al Jahili, construit la 1898 de șeicul Zayed I. Are încăperi numeroase, în care poți vedea scene de viață, obiecte de uz casnic, poți gusta fructe, legume, ceai, cafea, rahat, mirodenii, curmale, șerbet, hașiș ș.a.m.d. - întreaga recuzită de plăceri ale Orientului. Ești servit de bărbați și femei înțoliți în haine specifice - albe, lungi până la pământ, cu năframe pe cap. Un salt peste mii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
înecăcios de țigară învăluie încăperea. Rumoarea surdă abia de lasă să răzbată, ca într-un vis, vocile unor poeți locali care recită niște versuri într-o rusă greu de înțeles. Găsesc câțiva colegi de echipă, hotărâți, ca și mine, să guste „deliciile” boemei locale, între cele câteva opțiuni ce ni s-au pus la dispoziție: o întâlnire cu membrii PEN Clubului local, o reuniune la Centrul de Literatură Modernă din Petersburg, vizitarea expoziției Media Art Fest și, în sfârșit, panelul „Peticul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
are însă grijă să ne anunțe pasajele off the records, cele mai savuroase, care nu vor intra în interviu. A ales să scrie în limba rusă pentru că se adresează unui cititor mai numeros, iar subiectele romanelor sale - policier-horror-spionaj - sunt foarte gustate în Rusia, unde sunt percepute ca o copie fidelă a vieții. A modificat puțin subiectul romanului pe care îl scrie pe timpul călătoriei în Trenul Literaturii. Asasinul președintelui rus nu mai călătorește împreună cu echipa scriitorilor din Literatur Express. El și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
literar și „ieșirea din sistem”, cum i-am spus, am trăit acea „normalitate” a scriitorului, dar și a cetățeanului român care, în ciuda a ceea ce credeau sau voiau să creadă unii români din emigrație (mai ales dintre cei care nu au gustat nici o oră de tiranie filo-moscovităă, vrând-nevrând trebuie să-și găsească o cale, un mod de existență, o adaptare, necesară oricărei ființe aflate în orice formă de organizare socială. Cum o spuneam mai sus, formele de rezistență față de un regim ticălos
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]