6,132 matches
-
Nu se va întâmpla nimic... În acest răstimp, hangiul și-a terminat treburile prin beci. După ce a tras o raită și prin curte, să vadă dacă lucrurile sunt în ordine, strigând la un argat sau la altul, a intrat în han tocmai când hangița se depărta de masa lotrului. ― Bună seara și poftă bună. Ai fost servit după voia și pofta inimii sau mai dorești ceva? - l-a întrebat hangiul. ― Dacă ar fi după pofta inimii mele... ― Da’ ce doruri te
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
îmi ajunge - a vorbit hangiul. ― Noapte bună, jupâne - a răspuns lotrul, cu ochii fierbinți umblând prin toate cotloanele, poate-poate a zări-o pe hangiță. Și nu mică i-a fost mirarea când, ieșind, a găsit-o afară, chiar în fața ușii hanului. ― Ce faci aici, frumoaso? - a întrebat-o el, cu mâinile întinse, gata s-o îmbrățișeze. ― Da’ ce faci, bădie? Vrei să ne vadă bărbatul meu? Am ieșit să iau o gură de aer înainte de culcare... ― Ce n-aș da să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
minte! - a răspuns ea cu glas și mișcare a trupului care trădau o dorință nebună de a se afla în brațele lui... ― Am să vin mâine seară negreșit - a vorbit lotrul, desprinzându-se cu greu din loc... Abia ieșit din han, a pornit ca vântul la unul din tovarășii lui, care locuia în marginea satului. A înșăoat surul și a țâșnit ca glonțul pe poartă. Nu s-a oprit decât în fața casei țigăncii cunoscută de el, din Păun, care lega și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ulciorul, că mi-a mai trebui și pentru alt mușteriu. ― Fii fără grijă. Am să ți-l aduc. A pornit glonț către bordeiul din pădure, pentru a aștepta vești de la hangiu. Mai degrabă de la hangiță. Nu putea să meargă la han, fiindcă nu știa dacă pe acolo n-o fi umblând - cum avea obiceiul - potera. În seara aceea, a așteptat să apară feciorul trimis de hangiță, dar... Nici la primul cântat al cocoșilor nu s-a arătat. Gândurile îi umblau prin
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
n-o fi umblând - cum avea obiceiul - potera. În seara aceea, a așteptat să apară feciorul trimis de hangiță, dar... Nici la primul cântat al cocoșilor nu s-a arătat. Gândurile îi umblau prin cap ca ielele. „Să pornesc către han?... Dar dacă or fi venit jandarii pe neveste și intru prostește în gura lupului? Oricât te-ai feri, tot te zăpsește vreun câine și ți-ai aprins paie în cap pe degeaba”. În acea noapte nu a pus geană pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
geană pe geană. S-a foit ca un leu în cușcă cât a fost noaptea de lungă. A doua zi, în zori, s-a urcat pe dâmbul din colțul poienii, de unde, la adăpostul copacilor, putea urmări orice mișcare din curtea hanului. Aștepta s o zărească pe hangiță măcar pentru o clipă, așa cum un însetat nu-și poate lua gândul de la o înghițitură de apă... Abia când soarele era de două sulițe pe cer a străfulgerat pentru scurtă vreme iia albă a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
A rămas în așteptarea înserării, urmărind cu mare grijă orice mișcare din poiană. Până la apusul soarelui, nu i s-a părut nimic deosebit. Pistoalele încărcate le-a înfipt bine în chimir. „Acum, fie ce-o fi! Am să merg la han!” - a hotărât lotrul. Se înserase de-a binelea. În jur era liniște de catedrală. S-a apropiat de grajdul hanului, lipindu-se de perete. Caii ronțăiau tihnit. Un câine trezit poate din somn a lătrat neconvingător. A înaintat spre portița
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
părut nimic deosebit. Pistoalele încărcate le-a înfipt bine în chimir. „Acum, fie ce-o fi! Am să merg la han!” - a hotărât lotrul. Se înserase de-a binelea. În jur era liniște de catedrală. S-a apropiat de grajdul hanului, lipindu-se de perete. Caii ronțăiau tihnit. Un câine trezit poate din somn a lătrat neconvingător. A înaintat spre portița din dos, care dădea spre casa de locuit. Când a ajuns la fântână, prin geamul luminat al bucătăriei a privit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și, Doamne ferește!... Ne împușcă!. Am venit fiindcă nu ai mai trimis băiatul să mă cheme. ― Da’ nu ți-am făgăduit, bădie. ― Nu trebuie să-mi făgăduiești nimic, ci vreau să fii a mea! Așa că mâine seară am să vin la han, să-ți aduc leacul de care ți-am pomenit. Trimiți băiatul mai devreme la mine numai dacă este vreo primejdie. ― Mă bagi în păcat, bădie! De ce vrei să... Celelalte cuvinte au fost zăvorâte cu un sărut arzător. Apoi lotrul i-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
e primejdios să rămână în acel loc și, tiptil, a trecut dincolo de portiță. „Acuma de nu m-ar simți vreun câine” - i-a trecut lotrului prin gând, în timp ce grăbea pasul. Când a ajuns pe movila de unde se vedea în curtea hanului, s-a oprit. Pentru o frântură de timp, hangița a trecut prin conul de lumină al felinarului din curte. Mergea cu pas grăbit în întâmpinarea hangiului. Când a ajuns în fața lui, acesta i-a smuls cofa din mână și a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a plecat cu pas apăsat spre casă. Ea a pornit după el, întorcându-și din când în când privirea spre fântână... În seara următoare, fiindcă nu a venit băiatul - asta însemnând că nu-i nici o primejdie - lotrul a pornit spre han. Mergea totuși cu grijă, având pistoalele încărcate la îndemână. Luminile din curtea hanului erau stinse. Doar felinarul de noapte se legăna în bătaia vântului potolit. A bătut în poartă, rămânând în așteptare. ― Cine-i acolo? - a întrebat hangiul, ieșit în
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-și din când în când privirea spre fântână... În seara următoare, fiindcă nu a venit băiatul - asta însemnând că nu-i nici o primejdie - lotrul a pornit spre han. Mergea totuși cu grijă, având pistoalele încărcate la îndemână. Luminile din curtea hanului erau stinse. Doar felinarul de noapte se legăna în bătaia vântului potolit. A bătut în poartă, rămânând în așteptare. ― Cine-i acolo? - a întrebat hangiul, ieșit în prag. ― Om bun. Deschide! - a răspuns lotrul cu voce joasă. ― Îndata mare - a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
locurile iestea... A plecat îndată, să-și anunțe cetașii... Noapte de toamnă, cu lună plină. După primul cântat al cocoșilor, ceata se afla deja la ultimul cot al drumului. Asta ar fi însemnat cam un galop bun de cal până la han. ― Ia să vedem cum stați cu pistoalele. Sunt bine încărcate? Da’ durdele? Ați pus destulă cremene și iarbă în încărcătură? Basmalele le aveți la îndemână? Să vă acoperiți fața cu grijă! ― Daaa - au răspuns lotrii, cumpănind armele în mâini. Deși
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pentru a afla apoi dacă licoarea adusă de la Zaura e de vreun folos... În seara aceea, se părea că luna avea de gând să-și împrăștie toată pulberea de argint pe care o avea în poală... Lotrul a ajuns aproape de han când ultimii mușterii cu chef, cocoțați în căruțe, îndemnau caii pocnind din bice ca arnăuții. A mai zăbovit puțin până să bată în poartă. Gândea să nu fi rămas vreun mușteriu ce a uitat de casă... Când și-a dat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vine un somn căruia nu-i poate rezista nici o clipă, fapt ce nu se petrecea înainte. „Măi, ce poate să fie! Să știi că ceva nu-i în regulă. Numai că... Prea îl văd eu pe mehenghiu’ ista venind la han. Are, n-are treabă, el îi hojma aici. Nu cumva...?” - și-a zis el. Așa că, în serile următoare... s-a prefăcut că bea vinul, dar cu grijă, să nu bage de seamă hangița, îl înlocuia cu altul. Cu gânduri negre
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
serile următoare... s-a prefăcut că bea vinul, dar cu grijă, să nu bage de seamă hangița, îl înlocuia cu altul. Cu gânduri negre, ședea treaz nopți la rând. Dar... toate erau la locul lor. Nimeni nu a dat târcoale hanului, iar Irinuța „dormea ca un prunc!”... Asta fiindcă zvârluga a băgat de seamă că hangiul nu mai doarme nopțile aproape deloc... „Din câte bag eu de seamă, el nu mai bea vinul pus de mine, ci îl înlocuiește cu altul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
lui îi venea pe loc poftă de cine știe ce... Și nu o trimetea pe ea să-i îndeplinească moftul, ci se ducea chiar el... Așa că nopți la rând Irinuța a fost nevoită să „doarmă dusă!” Lotrul, însă, făcea zâmbri dând târcoale hanului la ceas târziu din noapte... Mai intra în han în câte-o seară, dar hangița nu-i putea șopti măcar o vorbă, fiindcă ea pregătea doar de mâncare, iar pe lotru îl servea chiar hangiul... În cele din urmă, hangiul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nu o trimetea pe ea să-i îndeplinească moftul, ci se ducea chiar el... Așa că nopți la rând Irinuța a fost nevoită să „doarmă dusă!” Lotrul, însă, făcea zâmbri dând târcoale hanului la ceas târziu din noapte... Mai intra în han în câte-o seară, dar hangița nu-i putea șopti măcar o vorbă, fiindcă ea pregătea doar de mâncare, iar pe lotru îl servea chiar hangiul... În cele din urmă, hangiul, convins că a lecuit-o de „vrăji”, a lăsat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mâncat cu poftă. Și... noaptea somnul i-a fost... liniștit. În după amiaza aceea, feciorul hangiului gonea călare către bordeiul ascuns în codru... Când se apropia primul cântat al cocoșilor, îmbrăcat în sarică mițoasă, lotrul s-a oprit la fântâna hanului... Un muc de lumânare ardea la geamul bucătăriei. Asta însemna că hangița îl așteaptă. Ca semn că a ajuns, a aprins un chibrit doar cât ai clipi... Ușa bucătăriei s-a deschis încet și hangița, îmbrăcată de ducă, a ieșit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-i urmăresc. Și dacă dau de ei... Trag!!! Trag și gata!!! Îmi iau de-o grijă!”... Cu acest ultim gând înfipt în minte, s-a dus la treburile lui, dar fără nici o tragere de inimă. Parcă ar fi fost sluga hanului, nu stăpânul... În ziua aceea, gândurile nu-l ascultau deloc. Umblau pe unde umblau, dar se întorceau în același loc: lotrul și Irinuța. „Trebuie să merg întâi după vinul arvunit încă din primăvară și pe urmă”... A înhămat caii la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
râvnă... După ce hangiul s-a ospătat și s-a dus să se culce, ea a strâns blidele și s-a așezat în așternut, dar n-a uitat să lase în geam o lumânare aprinsă... Către ziuă, Irinuța se întorcea la han adusă de lotru mai mult în brațe... Târziu, când slugile terminaseră treburile prin curtea hanului, s-a trezit și hangiul. Nu-și dădea seama cum de a dormit atât de mult. „Oare m-a pătruns gerul de ieri atât de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
strâns blidele și s-a așezat în așternut, dar n-a uitat să lase în geam o lumânare aprinsă... Către ziuă, Irinuța se întorcea la han adusă de lotru mai mult în brațe... Târziu, când slugile terminaseră treburile prin curtea hanului, s-a trezit și hangiul. Nu-și dădea seama cum de a dormit atât de mult. „Oare m-a pătruns gerul de ieri atât de tare? Sau...” - se întreba, căutând să-și aducă aminte dacă nu cumva aseară n-a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
S-o aibă la el, că cine știe? La drum... Noaptea... Îndată, însă, ce a ieșit pe poartă, feciorul lui a pornit cu mare grabă spre bordeiul lotrului. Avea poruncă din partea hangiței să-i spună ca diseară să vină la han... Când se îngâna ziua cu noaptea, lotrul se afla deja în poarta hanului... Hangița a ieșit în prag. ― Bine ai venit. Intră, să nu te vadă slugile - l-a întâmpinat ea. Cu mers de lup, lotrul a pășit în curte
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ce a ieșit pe poartă, feciorul lui a pornit cu mare grabă spre bordeiul lotrului. Avea poruncă din partea hangiței să-i spună ca diseară să vină la han... Când se îngâna ziua cu noaptea, lotrul se afla deja în poarta hanului... Hangița a ieșit în prag. ― Bine ai venit. Intră, să nu te vadă slugile - l-a întâmpinat ea. Cu mers de lup, lotrul a pășit în curte. Când s-a văzut în casă, a sărutat-o cu tot focul dorului
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
s-au despuiat cu grabă... Îndată nu au lăsat măcar aerul să-și facă loc între ei. Au devenit un singur trup... În sfârșit, când și-au revenit din focul dragostei, lotrul a umplut două ulcele cu Tămâioasa luată de la han... Înainte, însă, de a bea și-a adus aminte că în focul dorului de a o avea pe hangiță a uitat să-și pună la îndemână pistoalele, cum făcea de obicei. Le-a scos din chimir, a cercetat încărcătura și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]