6,456 matches
-
cu comentariile de rigoare, bunicii lui Va, Ileana (tot Ileana se numea, doar că Ochenoaia se mândrea cu faptul că În acte era trecută Elena!): Tu nu vezi femeie că mi-s ochii aburiți? Șterge-i repede! Mai fă un iepure ici, un cocoș dincoace, la acesta fă-i trei flori intercalate printre ăstelalte, că-s prea rare! Tămâia mătii! Victor Olaru spuse un „Săru’-mâna!” neconvingător iar Ochenoaia numai un „Bunaziua!” cenușiu, dar Îndemnându-l, cu vivacitate, pe copil: Hai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și În iernile grele, când crivățul sufla cu tărie și cu intenția de a Îngheța tot ce-i viu, când căderile de zăpadă nu mai conteneau și „locuitorii din câmpuri și păduri” Își Încercau norocul În grădinile și gospodăriile oamenilor, iepurii veneau să roadă coaja pomilor, vulpoii să fure găini și, mai rar, lupii răpeau câte o oaie sau câte un purcel. Bunicul Ghiorghi, deposedat de pușca sa de vânătoare (cea cu o mie de povești) de către „anticriștii cari o alungat
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de către „anticriștii cari o alungat boierii cei buni” meșterea din „sârmî oțălitî” câte un laț rotund și-l fixa de o rădăcină din găurile făcute În gardul de spini, de către animalele sălbatice și adesea norocul Îi surâdea. Din câte doi iepuri pe care „copchilu’” nu-i vedea decât sub formă de carne, bunica Ileana gătea două delicatese vânătorești cu care avea mare succes la toți mesenii, „borșu’ di iepuri salbatic” și „friptura la tavalî”. Va urmărea cu mare atenție cum bunica
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
spini, de către animalele sălbatice și adesea norocul Îi surâdea. Din câte doi iepuri pe care „copchilu’” nu-i vedea decât sub formă de carne, bunica Ileana gătea două delicatese vânătorești cu care avea mare succes la toți mesenii, „borșu’ di iepuri salbatic” și „friptura la tavalî”. Va urmărea cu mare atenție cum bunica sa, ajutată de Aneta, pregătea carnea, era nedumerit cum de carnea nu este spălată În mai multe ape, așa cum făcea Ochenoaia, și nu Înțelegea de ce era dată prin
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pe seară bunica Ileana i-a chemat la o masă „olărească” În care vinul bunicului Ghiorghi a fost vioara-Întâi, a dezlegat limbile și sufletele, sa vorbit frumos și numai de bine, au fost ocolite subiectele considerate „tabu”, iar cei doi iepuri prinși În lațurile bunicului Ghiorghi, un dar al Celui de Sus pentru o asemenea Întâmplare frumoasă, au propulsat-o pe bunica Ileana la gradul de cel mai bun bucătar din lume, În conformitate cu unanimitatea celor care și lingeau degetele! Cei doi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și câteva fete au abordat și alte teme, relația dintre Victor și Maricuța, cea dintre Va și Marinița (pe care ei o porecleau „Epuroaica” și Va s-a uitat la „sora sa” să vadă asemănările fizice dintre aceasta și un iepure!), despre sărăcie materială și altele. Pe parcurs, relațiile s-au mai schimbat În bine și Valerică a fost acceptat ca membru al „grupului din Piață”, În urma a două concursuri succesive, organizate de o fată mai mare ca ei și care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ca spre un tărâm neștiut. Dintr-odată, Omar avea totul sub ochi, de la o înălțime de-un stat de om, și lumea îi părea diferită. Vedea limpede și de sus prigoriile din lan, albăstrelele, ca niște stropi de cerneală, un iepure și un bursuc argintiu, care dispăru într-o bortă. Brusturi cu frunzele grase și ciulini cu flori vineții, aproape trecute. Gâze de lăstăriș și cărări înecate în tăcerea plină a locului, ca în ochiuri adânci de apă. Nu știa prea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Gavril - Fiecare cu Budapesta lui Liviu Bârsan - Ochiul și pulberea Alexandru Vakulovski - Bong Dan Lungu - Raiul găinilor. Fals roman de zvonuri și mistere (ediția a II-a) Călin Ciobotari - Șșșt ! Generalul visează... Iulian Ciocan - Înainte să moară Brejnev Ștefan Baștovoi - Iepurii nu mor Lucian Dan Teodorovici - Circul nostru vă prezintă : (ediția a II-a) Mariana Codruț - Nudul Dianei Costi Rogozanu - Fuck the cool. Spune-mi o poveste Sorin Stoica - Aberații de bun-simț Răzvan Rădulescu - Viața și faptele lui Ilie Cazane Daniel
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
armăsarii nechezând și aruncând din copite. Oacă u sări înainte să-l țină, dar era prea târziu. Căruțașii ieșiră repede afară pocnind din bicele lor lungi. Până să se dumirească, Paraschiv mai dezlegase un mîrloi de mânz, blând ca un iepure, agățat la coada unei căruțe. - Fugi, știi unde ne întîlnim! u șopti Gheorghe. Lasă-i pe noi, că nu te ajung ei! Cel tânăr se aruncă și șuieră o dată năpraznic: - Haida, hi, gloabelor! Iepele o luară la goană speriate, peste
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
plânsă. Bărbatul s-a aplecat și-a pupat-o de două ori, cu dragoste. Muierile spălară băiatul și-l înfășurară în cearșafuri proaspete, încălzite pe sobă. Cocoșată îl freca ușor cu palmele pe picioare și-l descînta: - Să fugă ca iepurele și să fie deștept ca vodă! zicea trecîndu-i degetul mare peste frunte. A lui Matei i-a înnodat buricul, legîndu-i-l cu sfoară roșie, 1-a închinat la sfântul Gheorghe din perete și 1-a uns cu untdelemn. Au trimis, după
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un tânăr de 28 de ani, răsturnat leneș pe un pat, cu veșminte dintre cele mai ciudate: „Pantalon larg de flanelă albastră, cu bande de șnur galben zig-zag, cizme de casă de saftian auriu, căptușite Înântru cu blană albă de iepure și cu carâmbii Înconjurați pe dinafară de trei degete cu atlas roșu, o cămașă de flanelă roșie strânsă la gât cu o legătură largă de mătase albă cu funde foarte mari; În cap, cu o căciulă scoțiană....” 1. Arătarea aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sobră eleganță: mantou gris perle, cu tăietură simplă, eșarfă albă. Semn distinctiv - un baston cu măciulie din porțelan albastru. Cu gesturi ample, bizare, cu o mustață impertinentă à la Whistler, cel care Își descrie apariția longilină cu umor („Sunt un iepure cu mantou”) rămâne În amintirea contemporanilor pentru arta conversației ieșită din comun, amestec ciudat de insolență și delicatețe, de efuziune și răceală studiată. Dar și pentru legendara sa locuință sau pentru nu mai puțin renumita grădină. Însuși Gallé, inventatorul stilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
până atunci oferă spectacol după spectacol, cu o desăvârșită artă a jocului social. Dacă se poartă cursele de trăsuri, iată-l În căutarea unui poney-phaeton sau a unei britschka. Iată-l cinând finețuri la „Gros-Maronnier”. Sau pornind la vânătoare de iepuri cu doi baseți anume aduși pentru el din Anglia de către Însuși d’Orsay. Sau primindu-și prietenii În luxosul apartament de pe rue Ferme-Mathurins, ornat cu porțelanuri de Sèvres, cristaluri de Boemia și Veneția, mobile din Renaștere, stil Louis XIII. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
un obscur motiv, numai de el știut, Hugo purta pantaloni de tweed și fuma țigări Sobraines. — Mă tot aștept să scoți un ceas cu lanț, zisei eu, fără prea mare legătură cu situația. — Cum îndrăznești să mă compari cu Marele Iepure Alb1? Mă privii de sus, de la înălțimea nasului său lung și suflă un nor de fum. — Spune-mi ce s-a mai întâmplat azi. Știi că-mi place bârfa. Păi cam atât, pe cuvânt. Am verificat cu Sophie cafeaua lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
greu. Unul dintre cei care lucrau la înălțime îi tot dădea indicații, de parcă cel care se cățăra ar fi fost orb. Hai că aproape ai ajuns, zise el. Aoleu - nu, e bine, nu vă faceți griji. Ben tresări ca un iepure care zărește un câine. — Până la urmă el de ce s-a urcat până aici? făcui eu încet, către Bez. Ridică din umeri. Cică el răspunde pân’ la urmă, că el e șefu’. Ete na. Deși, să știi că tipul e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de sezon. Mai erau: tafaya verde, carne de ied amestecată cu un buchet de coriandru proaspăt, și tafaya albă pregătită cu coriandru uscat. Să mai amintesc de pui, de porumbei, de ciocârlii, în sosul lor cu usturoi și brânză, de iepurele la cuptor, dat cu șofran și stropit cu oțet, de zecile de alte mâncăruri pe care mama mi le-a înșiruit de atâtea ori, amintire a ultimei mari sărbători care a mai avut loc în casa ei înainte ca mânia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
poți face asta... Avatarul ei ateriza acum pe curatele străzi ale Genevei virtuale. Începu să se plimbe pe Rue des Étuves, apoi o luă pe Rue Vallin. Nu se afla aproape nimeni prin preajmă, în afară de câteva avataruri cu cap de iepure la un colț de stradă. Maggie coborî pe Rue du Temple ca să le evite. Nu-mi vine să cred, murmură Uri. Vrei să spui că tatăl meu a venit... aici? —Geneva, dar nu orașul pe care îl știe toată lumea. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mișcare. Știu doar ce află de la noi. Zicând asta, Maggie mai încercă o dată să treacă prin cordonul laser care apărea în jurul insulei de fiecare dată când se apropia. Nu puteți intra pe parcelă - nu sunteți membru al grupului. Capetele de iepure rămaseră nemișcate prin apropiere. Erau și ele blocate în afara cordonului, dar ceva legat de neclintirea lor o neliniștea pe Maggie. Se gândi la cei care îi mânuiau, oricine ar fi fost aceștia, chinuindu-se cu algoritme complexe, utilizând programe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se încarce cu o priveliște pe care Maggie nu o recunoștea. Fusese teleportată în alt loc din Second Life, deși nu apăsase pe nici un buton. Atinsese tastatura fără să-și fi dat seama? Imediat le zări. Nu două capete de iepure, ci patru acum, înconjurând-o. Apăsă pe tasta înainte, după care se opri. Apoi, convulsiv, reuși să se miște din nou și coti repede pe o alee lăturalnică. Cei patru oameni-iepuri se aflau în spatele ei, recuperând teren. Se opri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și coti repede pe o alee lăturalnică. Cei patru oameni-iepuri se aflau în spatele ei, recuperând teren. Se opri din nou. Maggie simțea că răsuflarea ei din viața reală devenea rapidă și gâfâită. Oricine ar fi fost cei din spatele capetelor de iepure, îi paralizau avatarul. Acum nu va mai putea să se întoarcă la insula de pe lacul Geneva. Oricare ar fi fost mesajul pe care Shimon Guttman îl ascunsese acolo, nu putea ajunge acum la el. Maggie auzi ușile liftului deschizându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aceea și îl vor obține. Nu mai au nevoie de noi, Maggie. Le stăm în cale. Inima începu dintr-odată să-i bată cu putere, se întoarse spre ecran, unde acum Lola era înconjurată de șase oameni cu capete de iepure. Apăsă pe tasta Zboară, ca să scape. Nu mergea. Începu să apese toate tastele fără să vorbească, dar nu se întâmpla nimic. Avatarurile în negru se apropiau. Iar acum se întâmpla altceva. Chipul Lolei Hepburn, fata din Valley cu figură plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-se într-un vârtej de roșu, alb și albastru, ca o înghețată într-o zi de vară. Acum vârtejul aluneca în jos, spre picioare, până când întregul corp deveni o baltă de noroi pe această stradă lăturalnică, avatarurile cu cap de iepure planând în continuare deasupra ei, ca vulturii ce se pregătesc să se ospăteze dintr-un stârv. Singura șansă de a afla ce știa Shimon Guttman dispăruse. —Maggie, strigă Uri, care se afla lângă ușă, gata să plece. În trei minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
el însuși. — Deci, acum că ai limuzină, unde vrei să mergi, domnișoară Costello? — Oriunde găsim un calculator. N-am reușit să ajungem pe insulă. M-au evaporat înainte să pot trece dincolo. Vor pătrunde acolo înaintea noastră. —Cine? Capetele de iepure, cine or fi fost. — Nu crezi că au fost respinse de insulă ca și tine? — Uri, ăștia sunt oameni care ne pot asculta conversațiile, pot intra în calculatoarele noastre, îi pot omorî pe Kishon și pe Aweida chiar în secunda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în care le pomenim numele. Ceva îmi spune că nu vor avea prea mare bătaie de cap cu mica încifrare pe care a pus-o tatăl tău pe insula aia. La urma urmei, se gândi Maggie, oamenii din spatele capetelor de iepure demonstraseră că puteau să-i transforme avatarul într-o pastă de pixeli. Într-adevăr, de aceea o eliminaseră: nu mai aveau nevoie de ea. Îi condusese la insulă; puteau face singuri restul. Ascultă, s-ar putea să ai dreptate, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în fântână? Ai înnebunit? BĂRBATUL CU BASTON: Totul se poate. Natura e perfidă.. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Dumnezeule! Câinele trăiește pe lângă om... BĂRBATUL CU BASTON: Și ce-i cu asta? Toate animalele trăiesc pe lângă om. Și calul trăiește pe lângă om. Și iepurii trăiesc pe lângă om. Și uite că vine o vreme când nimeni nu mai vrea să trăiască pe lângă om. Înțelegi? Asta e ceasul al zecelea. Nimeni nu mai vrea să trăiască pe lângă om! Înțelegi sau nu? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Înțeleg c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]