113,729 matches
-
de către autor. 13 "O dată pentru totdeauna", în franceză, în original. 14 Denumirile succesive -European Economic Community, European Community, European Union - ale grupului de țări occidentale. 15 De la franțuzescul "nombril"-"buric". Cuvântul s-ar traduce prin "centrați pe sine, pe propria imagine", "obsedați de propriul lor univers" etc. 16 "Șohet" - persoană însărcinată cu sacrificarea animalelor în conformitate cu cerințele Legii evreiești.
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
ziare. Pe trei sferturi uitat se încheie faimosul scandal Costea în afacerea sa cu PDSR-ul. Costea pierde și odată cu înfrîngerea lui iese din atenția presei și scandalul care i-a purtat numele. Presa publică tot mai multe dovezi, cu imagini aferente, despre averile unor polițiști de toate gradele, averi inexplicabile luînd ca bază de calcul salariul acestor polițiști, indiferent de gradul lor. Ministerul de Interne se hotărăște să pornească o anchetă și anunță că nu va ierta pe nimeni. Rezultatul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15651_a_16976]
-
rațiunea economică a economiei. 4. De la psihologia ca monopol al Securității în uniforma psihotehnicilor de propagandă, anchetă și investigații, s-a trecut mai nou, aproape la fel de ezoteric, la manipularea de lux din campaniile electorale. Ea se numește, colorat, ,,creare de imagine": fotografie exotică pe sub palmieri a unor performanțe rahitice. Se înlocuiește atenția zumzăitoare - nici ea foarte selectivă - pentru discursul de balcon cu căscatul mut al gurii la arabescurile în aer ale covoarelor zburătoare. Sunt copiate fără simț designuri occidentale și sunt
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
Cozile la bucătăriile militare organizate într-un sector al Bucureștiului, pentru costiță cu fasole și țuică fiartă, s-au bucurat de un succes imens. Românii se simt tot mai săraci și, între un discurs și o fasole, aleg leguma. Dar imaginea Zilei Naționale se degradează. Televiziunile - și cele private și cele comerciale! - ne-au oferit programe folclorice și de divertisment. Cine ar vrea să-și facă, în funcție de publicul prezumat de o asemenea sărbătorire a Zilei Naționale, o idee despre România ar
Ziua Națională, Cartea și Johnny Răducanu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15669_a_16994]
-
comi)ce a scriitoarei de origine franceză Hélène Lenz, este, fără doar și poate, ilustrația copertei - o reproducere a lucrării lui James Ensor, Cearta scheletelor pentru cadavrul unui spînzurat. În corelație cu titlul volumului (Iaduri. Povestiri sadi(comi)ce), această imagine nu numai că surprinde și incită la lectură, dar creează și un anumit tip de așteptări, direcționează receptarea în sensul disponibilității față de elementul fantastic, pregătește decolarea către un tărîm straniu, populat de cadavre înzestrate cu simțul umorului (desigur, negru) și
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
de jurnal, secvențe dramatizate, versuri, definiții tip dicționar (în spiritul postmodernei hibridizări a genurilor), prozatoarea are ambiția să cuprindă cît mai multe felii de realitate disparate despre care să spună tot, sau oricum aproape tot, să recompună, din aceste fragmente imaginea totalității, a lumii de aici și-a celeilalte, servindu-se de un instrument lingvistic adaptat epocii cibernetice - "pseudoromgleza". În centrul atenției se află cuplul Martina/ Angel, ambii atinși de anamnesis destrudo, o maladie incurabilă a sufletului care îi transformă în
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
undeva într-un colț patul de diamante și perle pe care vine moartea și doarme din cînd în cînd umflîndu-și la maximum plămînii cu viață pură" (gura tigrului adîncă și sălbatică precum gura diavolului). Avem impresia că o sumă de imagini ,,trăznite" își au izvorul nu doar în dorința de ,,a-l epata pe burghez", ci și în cea a manifestării euforic-infantile, care transcende cu naturalețe regulile, sare peste opreliști: ,,prima zi de paști iisus reînviat pleacă pe patine de fosfor
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
picturii; ea face acest lucru atît prin recuperarea valorilor interbelice, cît și prin deschiderea spre valorile europene, în măsura în care acest acces este posibil. Pionierii acestei desprinderi de realismul socialist, la început mai timid, apoi din ce în ce mai ferm, renunță la iconografia oficială, părăsesc imaginile de șantier, scenele de muncă din fabrici și din uzine, atitudinile eroice ale țăranilor înregimentați în organizațiile cooperatiste și se repliază în genurile discrete și complet dezimplicate ideologic: peisagistica și natura statică. Chiar dacă aceste gesturi par excesiv de prudente, avînd în
Mișcările unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15682_a_17007]
-
preferă, de aceea, observația exactă a realității exterioare, însuflețită uneori prin comentariul său ironic. Nu este nici un moralist abstract, investigînd complicatele mecanisme al pasiunilor omenești. "Ceea ce izbutește în chip uimitor Negruzzi în Alexandru Lăpușneanu este desăvîrșita eliminare a propriei sale imagini din povestirea pe care o întreprinde". Povestirea este, altfel zicînd, cu totul impersonală. De aceea e o nuvelă realistă și nu o amintire. N. Filimon este un scriitor mai puțin artist decît Negruzzi. Satira lui e prea încărcată. "Analiza distinge
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
scatologie și radicalism politic plămădise Ortese de reușise să dea naștere tuturor acelor mituri și zvonuri care mai de care mai stranii? Nu era primul interesat de această chestiune, însă cercetătorii de dinaintea lui nu descoperiseră mare lucru. Pretinsul director de imagine al filmului negase începînd de atunci orice legătură cu el, directorul de montaj declarase sus și tare că pur și simplu nu exista un asemenea film, scenografa - care între timp trecuse bine de optzeci de ani și nu mai era
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
soft este o chestiune de spectacol, aici publicul care așteaptă un mesaj și e dispus să se uimească de prestația eroului este esențial. Femeia este, pentru personajul-centru de putere, obiectul de manevră ideal, publicul-oglindă în ființa căruia își poate amplifica imaginea pînă la titanismul visat și, în același timp, cel mai spectaculos obiect al posesiei în ochii celuilalt public, și mai important: cititorul. Care, la rîndul său trăitor în regimul totalitar, nu ar putea găsi ceva mai fascinant decît o autoritate
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
energia să încerce și să reușească să iasă din casă. Scenariul este, pînă aici, plauzibil - dar recunoștința Leliei față de cel care a lovit-o, despre care crede sincer că a salvat-o de la viol, e o excrescență machistă pe o imagine, la prima vedere, netrucată - cum e și recunoștința Toniei din Don Juan față de bădăranul Rogulski care, pe lîngă că îi face favorul de a nu o forța să onoreze contractul inițiat de soțul ei (sex cu parteneri schimbați), prin grosolănia
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
și patronul: I.L. Caragiale. Directorul festivalului este directorul Teatrului Național din București, Dinu Săraru. Mă opresc, în acest număr, doar asupra cîtorva puncte, înaintea discuției finale. Selecția ar trebui să fie oglinda realității teatrale, chipul teatrului care își lasă prinsă imaginea punctual. Selecția trebuie să urmărească ceva, să aibă o idee, dacă nu valoarea incontestabilă, în sine, a montărilor. Deși discuțiile, mesele rotunde, top-urile inițiate de revistele de specialitate, de comentariile criticilor și cronicarilor scoteau în față ideea că ultima
Caragiale și teatrul contemporan (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15698_a_17023]
-
în majoritatea producțiilor, lucru amintit în argumentația juriului, nicidecum strălucitoare, că numărul lucrurilor de ținută depășește cu puțin pe cel al degetelor de la o mînă, iată că selecția oficială strînge șaisprezece titluri. Un record care mi se pare că deformează imaginea reală. Cînd scriu aceste rînduri, festivalul se află în plină desfășurare. Au trecut doar cinci zile din cele nouă (24 noiembrie - 2 decembrie). Programul este încărcat, cîte două spectacole pe zi în secțiunea oficială, unul sau chiar două noaptea, tîrziu
Caragiale și teatrul contemporan (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15698_a_17023]
-
care arată multe producții: terne, plicticoase, lineare, prăfuite sau, dimpotrivă, vulgare în mod gratuit, care își propun să șocheze doar prin asta. Modificări importante, și uneori majore, survin prea des în jocul actorilor în deplasare, lucru care afectează și deteriorează imaginea montărilor pînă la a pune în discuție profesionalismul artiștilor. Nu am constatat aceste devieri în spectacole străine care ne-au vizitat țara de-a lungul timpului și pe care, unele, am avut șansa să le văd în locul de baștină. Construcția
Caragiale și teatrul contemporan (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15698_a_17023]
-
mai legată cred de film decât de pictura tradițională). Gray fiindcă e și el pictor și în același timp autorul unei distopii remarcabile. întreaga ta poezie de până acum e o blândă distopie, dacă noțiunea există. Creezi o cascadă de imagini care se combină de la sine. Ești nu numai vizual ci și narativ. E o trăsătură Desperado să ascunzi lirismul pe după poalele altor arte, să amesteci genurile literare, artele, într-un singur tot. Când te gândești la opera ta, nu ți
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
dorm tot binele și tot răul din lume. Rațional vorbind, înțeleg că poate exista mai multă sfințenie ori hidoșenie în Africa ori America de sud, dar Europa e spațiul sufletului meu. Poemele tale deapănă istoria irosirii însingurate. Lectorul trece printre imagini și după o vreme înțelege că imaginile sunt insule de înțeles, adunate într-un suflet. The Slant Door afirmă că 'puterea cea mare o are tăcerea.' Chiar asta și ești, un poet mut, a cărui însingurare e o experiență inedită
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
lume. Rațional vorbind, înțeleg că poate exista mai multă sfințenie ori hidoșenie în Africa ori America de sud, dar Europa e spațiul sufletului meu. Poemele tale deapănă istoria irosirii însingurate. Lectorul trece printre imagini și după o vreme înțelege că imaginile sunt insule de înțeles, adunate într-un suflet. The Slant Door afirmă că 'puterea cea mare o are tăcerea.' Chiar asta și ești, un poet mut, a cărui însingurare e o experiență inedită pentru lector, aceea a lecturii de capul
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
te refugiezi în ironie. Poezia ta nu refuză compasiunea. Lirismul tău e grijuliu. Chiar și durerea ta e ascunsă sub un ecran de bună cuviință. Toate acestea sunt remarcabile, dată fiind dezlănțuirea indecenței din poezia Desperado. Cu pumnii strânși, desenezi imagini idilice. Cum îmbini intensitatea experienței de viață cu blândețea tonului poetic? Ești o fire domoală sau vrei să-ți eliberezi lectorul de vijeliile poetului, pentru ca el să se bucure de călătorie singur, neîndrumat? Dat fiind ceea ce tocmai ai numit, înțelegi
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
în ploaie și s-a așezat în fotoliu. îmi amintesc exact momentul. Haina ei udă, dezorientată parcă, fără culoare, părul ei ud leoarcă m-au făcut să mă gândesc o clipă la scheletul mamei din Psycho al lui Hitchcock, dar imaginea voit terifiantă din film a fost pe dată transferată asupra lumii, cu spaimele, cu ambivalența ei. Mai importante sunt ultimele trei versuri, care nu se dezmint în nimic din tot ce am scris. Mila pentru lumea pe care ploaia o
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
îi este necesar pentru a-l dezagrega și, mai apoi, pentru a-l suspenda cu totul. Privită astfel, expoziția sa retrospectivă este, în esență, o expoziție atemporală, o acțiune care se exercită exclusiv asupra spațiului, asupra spațiului bidimensional, acela al imaginii plastice, dar și asupra spațiului fizic, tridimensional, în care ea se articulează ca un discurs cuprinzător și complex. Dacă în ceea ce privește spațiul exterior am văzut ce se întîmplă - cum se abolește miza oricărei retrospective care este chiar temporalitatea -, în cel plastic
Un expresionism melancolic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15716_a_17041]
-
se abolește miza oricărei retrospective care este chiar temporalitatea -, în cel plastic, bidimensional, artista ne oferă un adevărat spectacol. Natură duală, supusă permanent unei tentații divergente, ea face unul dintre cele mai subtile exerciții de echilibristică spre a concilia, în imagine, tensiunile contrariilor. într-un mod cu totul surprinzător, Wanda Sachelarie este simultan delicată, firavă, de o feminitate contemplativă și discretă, capabilă de a investi culoarea, în ipostaza ei de ton și de tușă, cu cele mai rafinate și mai tandre
Un expresionism melancolic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15716_a_17041]
-
mod constant oralității. "Limba populară" e un concept abstract, generalizant, definit prin trăsături orale, dar supradialectale. Elogiat pentru bogăția și expresivitatea sa, limbajul popular e în realitate supus de cultura "înaltă" unei selecții foarte severe, care îl reduce la o imagine idealizată, emfatizînd de pildă metaforele vieții tradiționale (pastorală și agrară) și eliminînd zona vulgară, cuvîntul obscen sau înjurătura. în dezbaterile stilistice românești se instalează treptat o discontinuitate artificială: între o oralitate populară exclusiv pozitivă ("graiul țărănesc", "limba vie a poporului
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
urmă rând, o dezbatere (privind cinematograful european și filmul de autor versus cinematograful american și dominația producătorilor) găzduită de Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică din București, în cadrul căreia studenții (viitori regizori, operatori, scenariști, critici de film, monteuri de imagine și sunet) au avut un profitabil și benefic schimb de opinii cu Alberto Farassino (în calitatea sa de profesor la Catedra de film a Universității din Pavia și membru în Consiliul de conducere la Cineteca Nazionale Italiana). Așadar, un festival
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]
-
mai atentă și avizată, scoate în evidență conexiuni discrete și îl relevă pe Moretti cel crescut în admirația filmul lui De Santis, (căruia i-a adus, de altfel, un subtil omagiu în Caro diario/Dragă jurnalule/ când a inclus, printre imaginile emblematice ale culturii vizuale ale secolului XX, și celebra secvență a dansului Silvanei Mangano) sau pe Moretti cel preocupat, asemeni ca Visconti, de tema familiei (a disoluției sau a regăsirii ei). Conexiuni există și între filmul de dată recentă a
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]