5,875 matches
-
a-și urmări propriile interese, încercând să evolueze prin imitare și adaptare bruscă; imitare a tot ceea ce aparține Occidentului (așa cum eroii lui Caragiale încearcă să imite înalta societate franceză), fără a băga prea mult de seamă dacă lucrurile care sunt imitate, sau mai bine zis importate din Occident, sunt cu adevărat utile societății; adaptare bruscă, din mers, la transformările pe care progresul le impune, fără a reflecta asupra faptului că devenim victime ale acestuia, că riscăm ca progresul să ne facă
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
negativitate refulată care ar căuta să intre. Așadar; nu există decît ceea ce imaginația, care a înălțat palatul, a făurit 181." Imaginația constituantă este capacitatea de a crea fără model. Cornelius Castoriadis 182 vorbește despre imaginar instituant. Imaginației secunde (care reproduce, imită și combină imaginile) el îi opune imaginația primă cea care ne interesează de altfel pe care o consideră radicală. Creînd ex nihilo imagini, dar mai ales forme (în special noi forme de gîndire) imaginația radicală este "cea care face posibil
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
nu se realizează întotdeauna sistematic, ci este uneori supusă actelor spontane care se manifestă îndeosebi la nivelul limbii populare. Printre acestea, imitația are un rol însemnat și, în această situație, crește importanța modelelor care sînt urmate. Există predispoziția de a imita pe reprezentanții puterii și ai administrației, astfel încît se poate vorbi de o autoritate a magistratului. Din caracterul practic al normării decurge că respectarea normei, chiar și după ce a fost instituită, se realizează prin-tr-o autoritate de sancționare 233, iar din
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nu reușesc să răspundă imperativelor sistemului. Acest fapt îl face pe Waltz să evidențieze importanța "pătrunzătoare" a competiției și a socializării. Socializarea este un proces de emulație, iar competiția un proces de eliminare. Statele întâlnesc stimulente structurale puternice pentru a imita rezultatele celor mai de succes actori și a se "socializa" în sistemul internațional. Dacă nu reușesc, competiția le va elimina. Aceasta are consecințe interne și externe pentru state. Pe plan intern, ele vor adopta organizări echivalente. Pe plan extern, statele
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
1986b, p. 167). Totuși, susținând acest lucru, Keohane contracarează în mod conștient afirmația lui Waltz, potrivit căreia teoria lui "nu presupune asumpția raționalității ... din partea actorilor. Teoria afirmă pur și simplu că, dacă unii o duc relativ bine, atunci alții îi imită sau ies din discuție" (Waltz, 1979, p. 118; vezi și Keohane, 1986b, p. 201n15). Waltz afirmă, într-adevăr, că teoria lui necesită asumpția că cel puțin unele state urmăresc să supraviețuiască. Totuși, el nu formulează asumpția că statele urmăresc în
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ceilalți și interacționează cu ei" (Jervis, 1997, p. 136). Cele mai convingătoare exemple ale auto-reglementării reflexive în cadrul sistemului internațional apar atunci când state importante se comportă aparent "irațional". Actori importanți sunt uneori eliminați ca unități semnificative din cauza eșecului lor de a imita practicile rivalilor. Un caz specific este conflictul anglo- olandez din secolul al XVII-lea. Chiar dacă Olanda a supraviețuit ca entitate suverană, nereușita olandezilor de a se pregăti pentru război a dus la înfrângere și la eliminarea țării ca mare putere
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
contesta ambițiile teoretice dincolo de pragul analizei istorice sau sociologice a relațiilor internaționale, respingând explicit analogia cu teoria economică. Acest scepticism se datora, în viziunea lui Waltz, faptului că nici ei, nici alți teoreticieni realiști nu își asumaseră răspunderea de a imita demersul fiziocraților în teoria economică de a abstrage un domeniu pretabil studiului științific din complexitatea raporturilor internaționale (Waltz, 1990). Deși sesizase importanța anarhiei internaționale, Morgenthau era un realist al primei imagini: cauzele războiului erau adânc înrădăcinate în natura umană (instinctul
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
și asupra „Sămănătorului”, ceea ce îi va atrage simpatia cercului de la „Românul literar și politic”. Înzestrat cu o abilitate rară, chiar cu talent, B. nu are forță de creație, nici cultură suficientă și, ca urmare, e predispus la imitație. Inițial, îl imită pe Coșbuc, apoi pe Eminescu, ale cărui poeme le transcrie, diluându-le. Ambițios, încearcă și o Poveste a Omului, precum și ample poeme istorice (Ultimul vis al lui Bonaparte, Moartea lui Mihai Viteazul), dar orice emoție e strivită sub figurația desuet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]
-
unei forme logice comună limbajului și lumii apare de nesusținut. Wittgenstein a povestit cum a reacționat odată Sraffa la afirmația sa că o propoziție și starea de lucruri descrisă de această propoziție trebuie să aibă aceeași formă logică. Sraffa a imitat un gest cunoscut al napolitanilor și l-a întrebat pe interlocutorul său: „Care este, aici, forma logică?“73 Discuțiile cu Sraffa par să fi zdruncinat supoziții pe care s-a sprijinit până atunci munca lui Wittgenstein în filozofie. Ceea ce el
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de încorporat în gândirea proprie a cuiva. În același timp, magia personalității și stilului său erau foarte atrăgătoare și convingătoare. A învăța de la Wittgenstein fără a ajunge să adopți formele lui de exprimare și cuvintele lui favorite, și chiar să imiți timbrul vocii sale, mina și gesturile lui, era aproape imposibil. Primejdia era că gândurile puteau degenera într-un jargon. Învățăturile oamenilor mari posedă adesea o simplitate și o naturalețe care fac ca ceea ce este dificil să pară ușor de prins
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
urmez cu adevărat în propria muncă de cercetare, nu numai deoarece gândirea mea nu poate atinge standardele stabilite de el, ci și deoarece stilul gândirii sale este atât de diferit de al meu. Admir acest stil, dar nu îl pot imita (nici măcar încerca să-l imit). Asta explică, poate, de ce preocuparea mea permanentă pentru Wittgenstein a fost consacrată, în principal, împrejurărilor și caracteristicilor exterioare ale scrierilor sale, și nu nucleului propriu zis al gândurilor lui.“19a În general, filozofii care dezvoltă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
muncă de cercetare, nu numai deoarece gândirea mea nu poate atinge standardele stabilite de el, ci și deoarece stilul gândirii sale este atât de diferit de al meu. Admir acest stil, dar nu îl pot imita (nici măcar încerca să-l imit). Asta explică, poate, de ce preocuparea mea permanentă pentru Wittgenstein a fost consacrată, în principal, împrejurărilor și caracteristicilor exterioare ale scrierilor sale, și nu nucleului propriu zis al gândurilor lui.“19a În general, filozofii care dezvoltă teorii ale semnificației și atribuie
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
deoarece gândirea mea nu poate atinge standardele pe care le-a pus el, ci, de asemenea, deoarece stilul său de gândire este atât de diferit de al meu. Îl admir, dar nu pot nici cel puțin să încerc să-l imit.“ 89 L. Wittgenstein, Însemnări postumeă, p. 146. WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 381 BIBLIOGRAFIE Lucrări de Wittgenstein Wittgenstein, Ludwig, Bemerkungen über Fraziers Golden Bough, The Brynmill Press Limited, Nottinghamshire, 1979. Wittgenstein, Ludwig, Briefe, Suhrkamp Verlag, Frankfurt am Main, 1980. Wittgenstein, Ludwig, Caietul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ultralente a căror acțiune debutează între 3-4h, au o durată totală de acțiune între 26-28h. Sunt administrate de obicei într-o priză, neasociate sau asociate cu insuline cu acțiune scurtă. Necesitatea diversificării tipurilor de insuline provine din încercarea de a imita perfecțiunea modelului fiziologic. Trebuie reținut faptul că, pe lângă diversificarea schemelor terapeutice dorite de noi și în acord cu necesarul insulinic și cu caracteristicile pacientului nostru, există o importantă variabilitate a răspunsului la insulină, intra- și interindividuală. Variabilitatea gradului de inactivare
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Rodica Perciun, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92267_a_92762]
-
împărtășească unul altuia experiențele și să găsească un echilibru permanent în cel în care are încredere și speranța că va găsi răspunsul la întrebările ce-l frământă. Ideea e să găsești completarea lipsurilor pe care le ai și nicidecum să imiți; în acest caz nu se mai poate vorbi despre prietenie, ci despre un sentiment de inferioritate. Uneori “edificiul” este mult prea fragil și se destramă vizibil sub influența invidiei și a trădării sau doar pentru că prietenul respectiv “nu mai prezintă
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Magdalena Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92813]
-
și prin care asimilează valori, credințe și atitudini. Unii cercetători din domeniul comunicaților cred că mass-media modelează opinia oamenilor despre lume, în special în zone în care au mai puțină experiență directă. Psihologii sugerează că mass-media oferă modele care sunt imitate de anumiți oameni. Violența în mass-media reprezintă o zonă de interes deosebit, dar și alte zone de comportament sau de atitudine pot fi de asemenea afectate: comportamentul sexual, de exemplu, ideile despre minoritățile etnice, noțiunile de masculinitate și feminitate. Știri
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
coboară în iad pentru a vesti și aduce mîntuire oamenilor din toate timpurile și se întoarce la Tatăl în dimineața Paștelui. Sintetic, aceasta este fapta bună a lui Dumnezeu la care oamenii au acces prin estetică, o pot trăi și imita în dramatică și o pot recunoaște ca temei al adevărului în logică. Teologul elvețian a pus bazele unei noi estetici catolice și, ce-i mai important pentru umanismul creștin, a propus principiul armoniei dintre literatură, muzică, filosofie și teologie. La
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de o calitate de neegalat de orice altă "știință socială" - care ce îi opune? Reducție, simplificare, liniaritate, putere numerică și argumentări de tip binar" (V.N.). Activitatea estetică este un rezultat al creativității umane, este poate forma cea mai potrivită a imita pe Dumnezeu creatorul. Curajul de a urma această cale, este o virtute creștină esențială; e trăsătura, ne spune Virgil Nemoianu, care unește în creștinism martiriul cu umanismul. Curajul de a îndura durerea și angoasa nu e de tip violent, ci
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
bine. Amîndouă stările acestea sînt barbare, exclud orice cultură, orice civilizație. Nu este știința psihologiei atît de înaintată să vă garanteze victoria pehlivanilor. Oamenii sînt împărțiți prin predispozițiile lor morale în două: în optimiști și pesimiști. Optimiștii vor căuta să imite pe pehlivani, pesimiștii se vor revolta în contra tiraniei minciunii și pișicherlicului. Și aceștia din urmă, deja foarte numeroși în societatea noastră, sînt aceia de care orice pehlivan cată să se teamă" (Abia apucasem să zicem..., "Timpul", 31 octombrie 1879). Cu
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
să mă uit și eu fugar, pentru prima oară, la cea mai longevivă și urmărită emisiune de divertisment, un fel de bazar compozit de personaje dubioase și, de regulă, cu o notorietate negativă, care plătesc să-și spele imaginea, care imita formatul celebru al mozaicului duminical inventat de un odios turnător al Securității devenit idolul TVR-ului postcomunist. Ați ghicit, et in Arcadia Ego, deci m-am uitat și eu, alături de alte câteva milioane de creiere transparente din această țară, la
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
devenit model de videoclip rock, apoi, la fel ca multe alte dame fine, a privit cerul de sub dușul lui Dan Chișu, inaugurând ulterior, cu curaj, moda măritișului obligatoriu (cu serviciu inclus de frăgezire cu palma) cu piticul viril care-l imită pe Shakin Stevens. Trecerea la iudaism a fost un fleac, un galop de sănătate pe lângă asta. Asemeni unei iepe scumpe de concurs, a alergat mult și cu folos, păstrându-și glezna fină și coapsa rotundă (dă-i Doamne viață lungă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
lăsat ucis pentru ea sau râsul ei. Era foarte bună la așa ceva. „Noi, persoanele educate, spunea, Îi seducem pe ceilalți cu ceva foarte simplu: vorbim doar despre ce-i interesează.” Ea putea seduce cu vorbe și tăceri În cinci limbi, imita voci și gesturi străine cu o ușurință uluitoare și memora extraordinar amănuntele. Faulques o auzise spunându-le pe nume portarilor, chelnerilor și taximetriștilor. Își Însușea orice argou, orice accent și spunea vorbe urâte cu o ușurință elegantă - sângele italian - ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
târziu din cauza unei conversații, a unei țigări, a unei amintiri. În război, desigur, toate acestea au importanța lor. O mină pe care nu calci, la câțiva centimetri de tine. Ori pe care calci. A ridicat privirea, și Faulques l-a imitat. Foarte sus, aproape invizibil la șase-șapte mii de metri Înălțime, se zărea reflexul metalic minuscul al unui avion care lăsa o brazdă de condens lungă și dreaptă, de la est la vest. Au urmărit-o cu privirile, până când linia i-a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Am Înțeles bine? L-a pironit cu privirea, foarte atent, ca și cum tocmai formulase o Întrebare decisivă. Faulques a dat din umeri. Încă nu deschisese gura. Celălalt a așteptat o clipă și, neprimind nici un răspuns, a dat și el din umeri, imitându-i gestul. — Presupun că da, a spus. Războiul ca o sublimare a haosului. O ordine cu legile travestite În Întâmplare. - Și chiar crezi asta? a insistat. În fine, pictorul de război a vorbit. Zâmbea dușmănos, fără nici o simpatie. - Desigur. E
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
prin lentila unui aparat foto. Deși mă Îndoiesc ca vreun pictor să fi reușit vreodată așa ceva. Goya? Poate. Nu-i același lucru să muți din realitate pe pânză ori de pe retină pe pânză. Înțelegi? Una e să reproduci aspectul vieții, imitând-o și interpretând-o: plăcere, frumusețe, oroare, durere și chestii de-astea. E numai o chestiune de ochi bun, de tehnică și talent. Și alta e să te orientezi după fatalitatea retinei. Să pictezi oroarea cu linii reci - continua să
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]