5,800 matches
-
în capitolul 3 al Raportului, în această secțiune fiind discutate economia de comandă, procesul de colectivizare a agriculturii, politicile culturale și educaționale ale regimului comunist, "teroarea ideologică" prin care s-a instituit monopolul asupra vieții culturale și politica demografică pro-natalistă inaugurată în 196629. Raportul se încheie prin capitolul "Concluzii", în care este explicitată " Necesitatea analizei, repudierii și condamnării regimului comunist" (Raport, 2006, p. 628). De asemenea, documentul conține, în anexă, lista biografiilor nomenklaturiștilor, întocmind un gen de index infamis nominum al
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
singur trecut românesc, ca fundație istorică pentru dizvolvarea identităților regionale (ardelean, moldovean, muntean) și contopirea acestora în solidaritatea supremă și indivizibilă a națiunii. Aceasta poate fi considerată drept revoluția națională a memoriei istorice românești, primul astfel de eveniment care a inaugurat istoria tumultoasă a memoriei românești. O a doua revoluție mnemonică ce a destructurat radical înțelegerea românească a propriului trecut a fost "revoluția antinațională" lansată de autoritățile comuniste în perioada imediat postbelică. Distrugând din temelii nu doar sistemul de reprezentări sociale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mai mari. Neîngrijirea de împrejurul său trece peste toate marginile; în cameră de-a pururi dezordine, nelumină, lipsă de aer, încât aceasta îngrija pe amicii săi. Seara se înfundă în câte un birt cu lume necunoscută. La 1883, când se inaugurează statuia lui Ștefan cel Mare la Iași, în loc de-a asista la sărbătoare, la care fusese trimis ca corespondent al unui ziar, el se retrase la una din cârciumile vechii capitale și stă singur, cu un pahar de vin înainte
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
fi condus la concluzia că mai are lucruri importante de spus în filozofie. La invitația lui Keynes a plecat, în ianuarie 1929, într-o nouă călătorie în Anglia. Ceea ce Wittgenstein a crezut că va fi doar o scurtă vizită va inaugura o nouă perioadă, de fapt a doua parte a vieții sale. A rămas pentru totdeauna în Anglia. Ramsey, pe atunci cel mai bun cunoscător al Tractatus-ului, pe care Wittgenstein i-l explicase în lungile lor convorbiri din Austria, ca și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
prin întrebarea cum este posibil limbajul, înțeles ca totalitate de propoziții, și care sunt limitele limbajului înțeles în acest fel. Tractatus-ul ar propune, prin urmare, o soluție nouă pentru probleme consacrate de acea tradiție germană de gândire care a fost inaugurată de Kant, utilizând instrumente logice create de Frege și de Russell.21 O paralelă interesantă va schița Brian McGuiness. În Tractatus, ca și în Critica rațiunii pure, obiectivul urmărit este delimitarea domeniului cunoașterii noastre despre fapte și respingerea, pe această
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
unei noi practici a filozofiei, analiza logică a limbajului, în primul rând analiza logică a limbajului științei, așa cum a fost ea ilustrată prin lucrările promotorilor empirismului logic. Altfel spus, drept acea operă care, alături de lucrările lui Frege și Russell, a inaugurat cotitura analitică în filozofie, o reorientare care a devenit aproape o ortodoxie în filozofia academică, profesională de limbă engleză din cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea. Întâlnim nenumărate mărturii în acest sens în vaste teritorii ale
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
teorii științifice, rațiunea filozofică identifică și depășește aparențe, dezvăluie corelații inaccesibile intuiției și experienței comune. Asumarea tacită sau elaborarea sistematică a unor asemenea reprezentări constituie un punct de întâlnire pentru orientări și tradiții filozofice atât de diferite cum sunt cele inaugurate de Platon și Aristotel, de Descartes, Kant și idealismul german, pentru orientări fenomenologice, hermeneutice, analitice sau naturaliste care solicită, în epoci mai recente, atenția celor interesați de filozofie. De diversele înfățișări pe care le-a luat ambiția filozofică s-au
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în gândirea comună, în intelectul sănătos. Or, autorul Cercetărilor filozofice a distins tot atât de net gândirea care oferă înțelegere și orientare de cea inspirată de știința modernă sau de gândirea comună ca și marile nume ce au ilustrat tradiția metafizică occidentală inaugurată de greci sau acel critic al acestei tradiții care a fost contemporanul său Martin Heidegger. Ceea ce, să recunoaștem, este greu de observat la prima vedere. Căci lecțiile și însemnările sale oferă, pe mari întinderi, descrieri ale unor situații asemănătoare celor
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
științifică tocmai din această perspectivă. Într-un articol publicat în 1913, sub titlul Știința ca un element în cultură, afirma că știința reprezintă „un nivel mai înalt de evoluție decât orice gândire și imaginație preștiințifică“42. Modul de a gândi inaugurat de raționalismul grec, căruia știința modernă i-a conferit o nouă substanță și o nouă vigoare, a fost principala sursă a încrederii lui Russell în posibilitatea unei vieți mai bune pentru generațiile viitoare. Într-o cărticică publicată în 1925, What
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
desfășurau într-un cadru mult mai intim. Astfel, nobilii, stăteau întinși pe canapele sau chiar în pat, obișnuind să-și primească vizitatorii oferindu-le scaune sau taburete dispuse în jurul patului. Primul salon francez renumit se numea Hôtel de Rambouillet, fiind inaugurat de Catherine de Vivonne, marquise de Rambouillet. Aceasta l-a condus din anul 1607 și până la moartea sa, în anul 1665. Deoarece în acele timpuri femeile nu aveau voie să studieze în universități, marchiza încuraja educația intelectuală a doamnelor care
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
scris, economie lexicală. Astfel, printr-o linie de pauză, se pot substitui: - predicatul: „Grădină Îmi sta cerul,/ iar munții - parmalâc” (Beldescu, 1995, p. 15), unde linia de pauză substituie predicatul sta(u) din versul al doilea; - diverse prepoziții: „S-a inaugurat ruta București - Cluj-Napoca”, unde sunt substituite prepozițiile de la... până la... 4. Punctuația și ortografia Așa cum scria G. Beldescu (1995), punctuația are tangențe cu ortografia În situații În care amândouă recurg la aceleași semne (punctul, cratima, linia de pauză și bara oblică
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
însemnată componentă practică în parcursul universitar, au determinat apariția, pe de o parte, a studiilor de drept în limba flamanda (primul curs dată din 1890), iar pe de alta, a practicii profesionale pentru barou (din 1909) ori a seminariilor practice inaugurate în 1908, ce erau asociate unor cursuri magistrale 40. Dintre cei mai cunoscuți profesori ai Facultății de Drept, specializați în toate domeniile juridice ale acelor vremuri (administrativ, civil, comercial, internațional, penal, public, român, sisteme penitenciare etc.) îi amintim pe Albéric
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
un vultur care privește în îndepărtare, iar mai jos, pe corpul edificat, sunt săpate cu litere de aur, numele a 100 de eroi din războiul 1916 1919, printre care și cel al fostului învățător căpitan Gr.N.Pavlov, decedat din cauza războiului. „Inaugurat și binecuvântat de înalt Sanctitatea Sa Patriahul Dr. Miron Cristea la 18 februarie 1928". * De la Mihai Rotariu, din publicația „Prutul", revistă culturală care apare la Huși (anul IV, nr. 6 (37), noiembrie 2004, p. 15), aflăm că Marin Benghiuj este autorul
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
foileton zilnic, făceau din Paloda un ziar atractiv” - notează Remus Zăstroiu în Dicționarul Literaturii Române de l a origini până la 1900 ‐ București, Editura Academiei, 1979. Paloda politică „a 114 pendulat între mesianismul ardelean a profesorului Ștefan Neagoe și realizările literare, inaugurate de poetul G. Tutoveanu”. Școala literară de la Paloda - stimulată și de G. Cațafany ‐ a creat atmosfera trebuitoare nașterii celor două reviste bârlădene: Paloda literară și Făt Frumo s. * Paloda, ziar la început liberal, fondat de Șt. Neagoe la 5 februarie
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
a fost numit profesor de latină, în care calitate îl găsim până în anul 1892, când iese la pensie. ... A murit în vara anului 1901 cu sufletul împăcat că‐și împlinise datoria. Chipul lui ridicat în bronz, în fața Școlii normale și inaugurat așa cum se cuvenea, veșnicește un mare suflet de român și o muncă dintre cele mai roditoare, care trebuie să rămână pildă vie tuturor bârlădenilo r.” (G.V. Botez din revista Țara de Jos, nr. 4-6 iulie - septembrie, 1924.) * Scopul luptei politice
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Română. Ca vechi amic al scumpului d-stră părinte, te rog a primi sincerele noastre salutări, și să-i fie eternă memoria lui Ioan Popescu.” L. B. din Bârlad 238 Bustul lui Ioan Popescu din fața Școlii Normale - Bârlad avea să fie inaugurat abia la 3 iunie 1924. * Zorile Zorile, ziar democrat, apare de două ori pe lună, sub conducerea unui comitet, la data de 1 noiembrie 1907, redacția și administrația la Bârlad, Tipografia Comercială C.S. Lețcae, strada Principală nr.58. În articolul
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
căruia revista îi asigură un loc de cinste pe copera I, iar Gruia Novac, la aniversare, îi dedică cuvinte de meritată prețuire cu titlul „Marcel Guguianu o figură cu trăiri întinse”, făcând referiri și la clădirea „Pavilionul expozițional „Marcel Guguianu” inaugurat la Bârlad în anul 2004 și arătat cititorilor pe Copera IV a publicației. Pe o hârtie de o calitate deosebită, cu litere frumoase și texte alese, de înaltă ținută intelectuală, în rubrici diferite, semnează: Constantin CIOPRAGA Editorial „Despre interculturalitate”, Valentin
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Mihai Pânzaru Bucovina) a rezolvat cu succes lipsa de la cititori a colecției din perioada anilor 1935-1938. Începând cu nr.5/1996 redacția retipărește și vechea revistă. * Pe moșia Zorleni, proprietatea M.S. Regele Carol I, la 18 octombrie 1898 s-a inaugurat Școala de agricultură „Orfelinatul Ferdinand", înființat de rege în reamintirea însănătoșirii A.S. Regale Principele Ferdinand. Școala funcționa în baza unui regulament scopul așezământului fiind de „a primi și de a crește băieți orfani și săraci, mai ales fii de militari
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
strane, îngeri, diavoli etc.) pentru a le transforma în tunuri. În timpul terorii, cimitirele au fost despuiate de orice simbol religios. Pentru a dovedi că vechiul regim și vechiul timp au fost abolite, calendarul creștin este înlocuit cu calendarul republican, care inaugurează o nouă eră cu anul I. Cât privește vălul propriu-zis, acesta era impus la începuturile creștinismului. Sfântul Pavel scria: "Iar orice femeie care se roagă sau proorocește cu capul neacoperit își necinstește capul; căci tot una este ca și cum ar fi
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
prin inegalitatea lingvistică și rațională pe care o opunea moralei, filozofiei, sociologiei și teologiei. Nebunia avea semnificația unei pervertiri prin păcat a spiritului fiind obiectul unor terapeutici specializate de exorcism. Psihiatria va restabili comunicarea cu bolnavul mintal, iar psihoterapia va inaugura perspectiva unei restaurări a psihicului prin mecanisme și forțe sufletești. În felul acesta, psihiatria va reevalua „nebunia” și va da „nebunului” statutul de „bolnav mintal”, reintegrându-l prin intermediul medicinei, în ordinea umană și suprimând în felul acesta „ruptura” dintre bolnav
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolnav mintal”, reintegrându-l prin intermediul medicinei, în ordinea umană și suprimând în felul acesta „ruptura” dintre bolnav și societate. Atitudinea societății de respingere a bolnavului psihic ca infamant și periculos începe să se schimbe, fiind înlocuită cu o deschidere umanistă inaugurată de Ph. Pinel, consolidată de S. Freud și extinsă la cadrele psihiatriei sociale și comunitar-umaniste de H. Baruk. Schimbarea mentalității și a atitudinii sociale față de bolnavul mintal și boala psihică va avea consecințe multiple. Spitalul de psihiatrie va fi o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
boala, precum și ce mod prelucrează individul propria sa boală?” Aceasta constituie numai una dintre temele fundamentale ale antropologiei medicale (P. Christian). După Krehl, bolnavul nu este numai obiectul bolii, ci concomitent el este și subiectul bolii sale. Prin aceasta se inaugurează domeniul psihologiei medicale, dar se afirmă totodată și dimensiunea antropologică, cu un conținut mult mai larg, în care este cuprinsă și psihopatologia. Viziunea exclusiv biologică a bolii, așa cum ne este ea furnizată de științele naturii, nu este suficientă și ea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
patologic” așa cum are și „stilurile sale culturale” (M. Sendrail). O incursiune succintă în istorie de revelează aceste aspecte. Cercetările de arheologie medicală și antropologică au dus la concluzia că în epoca paleolitică erau foarte frecvente osteoartrozele cronice. Epoca hipocratică, ce inaugurează un model de gândire rațional-științifică al bolilor, subliniază caracterul procesual al evoluției clinice și, în mod special, dinamica ciclică a bolilor (febrele, epilepsia, bolile psihice etc.). În Evul Mediu sunt specifice marile pandemii (pesta), dar și psihozele colective cu temă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se înfruntă cu Agamemnon și „melancolie” când moare în luptă Patroclu. „Nebunia lui Achile” va fi tratată, ne spune Homer, cu cântece, muzică, mângâieri și cuvintele de consolare ale femeilor. Este prima formă de psihoterapie. Cel mai important moment, care inaugurează o nouă orientare, ca atitudine morală în terapeutică, este reprezentat de Socrate. Pentru acesta, așa cum trupul are nevoie de tratament („somatos therapia”) în mod egal și sufletul trebuie tratat („psyché therapia”). Socrate este primul care utilizează termenul de „psihoterapie” având
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
De constantia sapientiorum etc.). Ideile stoicilor sunt preluate și de tradiția creștină, regăsindu-le mai târziu ca „tehnici” de rugăciune, de liniște sufletească și de comuniune cu divinitatea, în practica isihastă (Sf. Maxim Mărturisitorul, Sf. Grigore Palamas). Epoca modernă este inaugurată de N. Malebranche și R. Déscartes. Primul ne propune o „psihoterapie a moravurilor” prin „mortificarea simțurilor” cu ajutorul rațiunii. R. Déscartes va face recomandări, în această privință, în scrierea sa Reguli pentru îndreptarea spiritului. Mai aproape de noi, secolul al XIX-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]