6,102 matches
-
și colonel în rezervă. După absolvirea clasei a 4-a liceale la Liceul „Gh. Lazăr” din București în 1902, a fost înscris până în anul 1905 la Școala Fiilor de Militari din Iași, după care a trecut în Școala militară de infanterie și cavalerie din București, pe care o absolvă în anul 1906, ca șef de promoție. În septembrie 1906 a fost trimis la un stagiu militar de specializare în Germania, în Regimentul 15 de dragoni al Cavaleriei Prusiene (la Haguenau), frecventând
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
12/25 octombrie, cpt. Boerescu l-a însoțit împreună cu alți ofițeri din statul-major al Diviziei a 11-a pe Generalul Dragalina în recunoașterea pe care acesta a făcut-o în defileul Jiului, pentru a inspecta posturile înaintate ale reg. 26 infanterie. Din nefericire, la Schitul Locuri Rele, în apropierea Mânăstirii Lainici, viteazul general Dragalina a fost foarte grav rănit. Pătrunderea rapidă a trupelor germane până la marginea orașului Târgu Jiu a creat o situație foarte grea și periculoasă, în care comandantul Grupului
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
Odată ce spargerea frontului era finalizată cu succes, Corpul de armată XVI al generalului Erich Hoepner și Grupul de Armată B urmau să preia controlul asupra diviziilor de tancuri "3. Panzerdivision" și "4. Panzerdivision") și a Diviziei a 20-a de infanterie. Principala misiune a lui Hoepner era să își lanseze corpul de armată într-un atac rapid de la capetele de pod pentru cucerirea zonelor din jurul orașului Gembloux mai înainte ca diviziile de infanterie franceze să aibă timpul necesar să își fortifice
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Panzerdivision") și a Diviziei a 20-a de infanterie. Principala misiune a lui Hoepner era să își lanseze corpul de armată într-un atac rapid de la capetele de pod pentru cucerirea zonelor din jurul orașului Gembloux mai înainte ca diviziile de infanterie franceze să aibă timpul necesar să își fortifice pozițiile. Toate aceste manevre trebuia să atragă cele mai moderne și puternice forțe aliate și rezervele acestora spre nord, departe de atacul principal german prin zona munților Ardeni. Reușita acestui plan ar
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
ușoare H35, plus câte opt mașini blindate de comandament. Cea de-a doua brigadă „de recunoaștere” era formată dintr-un regiment de recunoaștere echipat cu câte 44 de mașini blindate Panhard 178 organizate în două escadroane și un regiment de infanterie motorizată echpată cu 126 de transportoare Laffly S20TL. De asemenea, în dotarea acestei intra trei escadroane de câte 22 tancuri ușoare doate cu mitraliere ("Automitrailleuse de Reconnaissance") și trei vehicule blindate pentru comandament. Dacă "2e DLM" utilza pe post de
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
-a ( "2e DLM") avea în componență o brigadă de luptă ("3e BLM") compusă din regimentele de tancuri "13e Dragons" și "29e Dragons", o brigadă de recunoaștere ("4e BLM") compusă din un regiment de recunoaștere ("8e Cuirassiers") și un regiment de infanterie mecanizată ("1er Dragons") Divizia a 3-a ("3e DLM") avea în componență două brigăzi. Prima era brigada a 5-a ("5e BLM") compusă la rândul ei din regimentele de tancuri "1er Cuirassiers" și "2e Cuirassiers". Cea de-a doua era
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
brigada a 5-a ("5e BLM") compusă la rândul ei din regimentele de tancuri "1er Cuirassiers" și "2e Cuirassiers". Cea de-a doua era brigada a 6-a ("6e BLM") compusă de regimentul de recunoaștere "12e Cuirassiers" și regimentul de infanterie motorizată "11e Dragons". Diviziile germane de blindate aveau la fel precum cele franceze o brigadă blindată ("Panzer-Brigade") compusă din două regimente de tancuri ("Panzer-Regimenter"). Regimentul de tancuri era împărțit în două batalioane blindate ("Panzer-Abteilungen"). Fiecare batalion de tancuri avea, în afară de
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Armeekorps" nu aveau încă blindajul standar cu cel superior de 30 mm și, din acest motiv, erau vulnerabile chiar și în fața proiectilelor de 37mm al tunurilor franceze L/21. "Corps de Cavalerie" (CC) franceze număra în total șase batalioane de infanterie mecanizată. Prin comparație, "XVI. Armeekorps" dispunea de șapte batalioane de infanterie motorizată. Unitățiel franceze erau echipate cu armament ușor antitanc - 20 de tunuri de 25 mm și 8 de 47 mm în fiecare divizie. În plus, fiecare diviziie franceză dispuneau
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
mm și, din acest motiv, erau vulnerabile chiar și în fața proiectilelor de 37mm al tunurilor franceze L/21. "Corps de Cavalerie" (CC) franceze număra în total șase batalioane de infanterie mecanizată. Prin comparație, "XVI. Armeekorps" dispunea de șapte batalioane de infanterie motorizată. Unitățiel franceze erau echipate cu armament ușor antitanc - 20 de tunuri de 25 mm și 8 de 47 mm în fiecare divizie. În plus, fiecare diviziie franceză dispuneau de 6 tunuri antiaeriene de 25 mm. Exista în acel moment
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
belgienilor și în plus nu dorea să își concentreze unitățile în câmp deschis, sub amenințarea avioanelor "Luftwaffe". Din aceste motive, el și-a concentrat dragonii și unitățile lor de sprijin pe o linie fortificată, cu tancurile plasate în spatele liniilor de infanterie, pregătite să contraatace în zonele în care germanii ar fi străpuns defensiva. Billotte a fost de acord cu această decizie și, în plus, a hotărât ca Grupul de armată I să înainteze fără încetare zi și noapte, în ciuda amenințării atacurilor
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
front de 17 km, dintre care doar 11 erau parțial acoperiți cu obstacole antitanc. Prioux a interpretat greșit prevederile regulamentelor militare franceze. Manualul cavaleriei franceze din 1939 (unul dintre autorii acestuia, generalul Langlois, era comandantul Diviziei a 3-a de infanterie mecanizată) avea reguli clare pentru cazul în care o divizie mecanizată trebuia să apere o breșă în front până la venirea întăririlor. Într-o asemenea situație, manualul stabilea că trebuie să se descentralizeze comanda trupelor. Divizia trebuia să plaseze o forță
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Generalul-maior Stever, comandantul Diviziei a 4-a blindate, a cerut să i se asigure pe calea aerului stocuri de combustibil, date fiind pe de-o parte lipsa combustibilului, iar pe de altă rămânerea în urmă a unităților de artilerie și infanterie de sprijin. Până la urmă, generalul german a considerat că, atâta vreme cât francezii mobilizaseră în zonă doar un batalion, poate să declanșeze atacul. Divizia a 4-a Panzer a început luptele în acea dimineață cu cele 25 de tancuri franceze. După prima
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
recunoaștere aeriană limitată, Prioux s-a putut limita doar la observarea zonelor de concentrare ale blindatelor inamice. Flancul drept al francezilor se baza pe linia de apărare formată de cursul râului Meuse. Orașul Huy era apărat cu două batalioane de infanterie grea motorizată, sprijinită de un număr mic de tancuri și piese de artilerie. Flancul stâng al francezilor făcea joncțiunea cu unitățile de tancuri unșoare ale britanicilor și cu unele dintre unitățile de tancuri ușoare ale belginilor, care luptau pentru încetinirea
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Flancul stâng al francezilor făcea joncțiunea cu unitățile de tancuri unșoare ale britanicilor și cu unele dintre unitățile de tancuri ușoare ale belginilor, care luptau pentru încetinirea înaintării inamicului pe direcția St. Trond-Tirlemont. Carele blindate germane, sprijinite de inflitrările de infanteriei, au tatonat în după amiaza acestei zile frontul france în zona Tirlemont. Ca răspuns, Corpul francez de cavalerie a hotărât ca un escadron de tancuri și un grup divizionar de recunoaștere să se deplaseze în zonă. Din partea britanicilor au fost
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
est de Hannut,lăsând flancul sudic al forțelor Hoepner expus contraatacurilor franceze. Pentru contracararea oricăror amenințări francez, comandamentul german au hotărât să încerce să înainteze spre Perwez, 18 km sud-vest de Hannut, cu un batalion de tancuri și unul de infanterie, sprijinită artilerie. Pe de altă parte, Stever a ordonat batalionului de tancuri să oprească înaintarea, în cazul în care întâmpina o rezistență serioasă. Tancurile germane au înaintat, acoperite de focul puternic al artileriei și aviației, spre punctul fortificat al francezilor
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
germane au reușit în cele din urmă să atingă marginea vestică a orașului, unde au fost oprite din înaintare de focul puternic de atilerie din punctul întărit din vecinătate, de la Wansin. Germanii au primit ordinul să își regrupeze tancurile și infanterie și să asigure securitatea zonei ocupate. Mai înainte ca să poată îndeplini ordinul, germanii au fost atacați de unități franceze de blindate SOMUA. În timpul luptelor, tancul comandantului german al regimentului Panzer a fost distrus. După o luptă sângeroasă, cele două tabere
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
a celor două divizii de la Winson exista o breșă în defensiva franceză, iar Hoepner nu a reușit să se folosească de aceasta pentru îndeplinirea obiectivelor ordonate. „Chiar în prima zi, blindatele franceză - contrar rapoartelor germane - au ieșit cu siguranță victorioase”. Infanteria germană a declanșat atacul principal în partea de sud-est, traversând râul Meuse. Pentru blocarea intervenției Armatei I franceze, Hoepner a lansat atacuri de diversiune în zona de nord. Hoepner considera că Divizia a 3-a Panzer, proaspăt sosită pe front
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
acțiunile generale ale Armatei a 6-a, care avea ordin să înainteze neîntârziat spre Gembloux. Regimentul al 12-lea curasieri și Batalionul al 3-lea al din cadrul Regimenului al 11-lea Dragoni au reușit să respngă mai multe asalturi ale infanteriei germane sprijinite de blindate și, în cele din urmă, Divizia 18-a de infanterie germană a reușit să străpungă liniile franceze. Planurile pe contraatac făcute de comandamentul francez pentru restabilirea situației au fost abandonate dată fiind rapida schimbare a situației
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Gembloux. Regimentul al 12-lea curasieri și Batalionul al 3-lea al din cadrul Regimenului al 11-lea Dragoni au reușit să respngă mai multe asalturi ale infanteriei germane sprijinite de blindate și, în cele din urmă, Divizia 18-a de infanterie germană a reușit să străpungă liniile franceze. Planurile pe contraatac făcute de comandamentul francez pentru restabilirea situației au fost abandonate dată fiind rapida schimbare a situației pe frontul Diviziei a 3-a mecanizate. În cele din urmă, comandamentul francez a
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
schimbare a situației pe frontul Diviziei a 3-a mecanizate. În cele din urmă, comandamentul francez a ordonat retragerea. Francezii au reușit să se desprindă ușor din luptele cu germanii și s-au regrupat cu succes, în condițiile în care infanteria germană nu s-a deplasat suficient de rapid pentru ca să-și exploateze succesul inițial. Divizia a 2-a mecanizată a fost plasată la sud de direcția atacului planificat de Hoepner. În primele ore ale dimineții, 2e Division Légère Mécanique a trimis
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
franceze au raportat existența unei importante concentrări de blindate germane la sud-est de Crehen. În aceste momente, Divizia a 2-a mecanizată nu mai dispunea de rezerve pe care să le folosească pentru respingerea noii amenințării. Dragonii lui Bougrain și infanteria motorizată erau plasați într-o serie de puncte întărite izolate și erau datorită acestui fapt vulnerabil la acțiunile de infiltrare ale inamicului. Bougraini- a refuzat pe belginii din Corpul III, care se retrăgeau prin zonă dinspre Liege, și care s-
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
a orgoliilor comandanților locali a produs o decentralizare a comenzii care a avut influențe grave asupra eficienței apărării. Pe de altă parte, comandamentul german, care se temea de mobilitatea și capacitatea de luptă a "2e DLM", a mutat unități de infanterie din Corpurile XVI, care înainta prin Liege, în Corpul XXVII, plus cu escadrilele de sprijin aerian și un număr de mașini blindate. Aceste forțe s-au infilrat între punctele întărite franceze și angajat în luptă blindatele lui Bougrain. Această acțiune
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
plus cu escadrilele de sprijin aerian și un număr de mașini blindate. Aceste forțe s-au infilrat între punctele întărite franceze și angajat în luptă blindatele lui Bougrain. Această acțiune a germanilor, care a blocat blindatele franceze în apărarea propriei infanterii, i-a permis lui Hoepner să își concentreze atacul împotriva unităților comandate Prioux la vest de Hannut. Dacă Bougrain ar fi organizat un atac al blindatelor spre nord sau nord-est, ar fi putut să pună în pericol planul german. Doar
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Ordinul venit la cartierul general al Armatei a 6-a comandate de Hoepner nu prevedea doar străpungerea frontului francez pe direcția Gembloux, dar și împingerea inamcului spre vest de această localitate. Hoepner și-a concentrat cele 500 de tancuri și infanteria de sub comanda sa pe un front de aproximativ 12 km, de la Marilles și Orp până la Thisnes și Merdorp. Brigada a 3-a Panzer din cadrul Diviziei a 3-a a început înaintarea în jurul orei 11:30, cu Regimentul al 5-lea
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
din cauza tirurilor de artilerie și a raidurilor aeriene. În acest timp, unități de motocicliști germani și mașini blindate au executat misiuni de recunoaștere pentru identificarea punctelor de infiltrare și traversare. Începând cu ora 11:30, Divizia a 3-a de infanterie franceză a identificat prezența a cam 80 de tancuri inamice la Marilles și aproximativ 100 la Orp. Unitatea de dragoni a luptat pentru apărarea punctelor întărite sprijinită de escadronul de tancuri Hotchkiss, dar rezistența lor a început să se prăbușească
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]