5,805 matches
-
însă permit actualizarea programului din "ECU", prin reprogramarea memoriei flash la atelierele de specialitate. Aparatele schimbă informațiile cu privire la condițiile de funcționare și alte date relevante ale vehiculului, prin diferite sisteme de interfețe (CAN, LIN, MOST, FlexRay). În afara acestora, prin aceste interfețe se pot face legătura la OBD respectiv diagnosticarea vehiculului. Acesta pot fi legate de aparate de diagnosticare sau cu calculatoare personale, notebook, avînd o interfață corespunzătoare prin care poate să comunice. În principal sunt căutate și identificate erorile pe care
Calculator de bord () [Corola-website/Science/315873_a_317202]
-
ale vehiculului, prin diferite sisteme de interfețe (CAN, LIN, MOST, FlexRay). În afara acestora, prin aceste interfețe se pot face legătura la OBD respectiv diagnosticarea vehiculului. Acesta pot fi legate de aparate de diagnosticare sau cu calculatoare personale, notebook, avînd o interfață corespunzătoare prin care poate să comunice. În principal sunt căutate și identificate erorile pe care modulul electronic le-a înregistrat la propriile teste sau la sensorii de legătură. Astfel în atelierele de service, cu astfel de mesaje de defecțiuni, se
Calculator de bord () [Corola-website/Science/315873_a_317202]
-
fost lansată în 2001 sub numele de Mac OS X 10.0. OpenStep a primit numele Cocoa și BlueBox a fost renumit Classic Envirnoment. Apple a inclus o versiune îmbunătățită a mediului de dezvolatare Macintosh numită Carbon. Unele caracteristici ale interfaței NeXTSTEP au fost folosite în Mac OS X; acestea fiind Dock, meniul Services, interfața 'browser' din Finder, sistemul de text NSText și meniurile de selectare pentru fonturi și culori în tot sistemul. Capabilitatea lui NeXTSTEP de a fi independent de
NeXT () [Corola-website/Science/316602_a_317931]
-
primit numele Cocoa și BlueBox a fost renumit Classic Envirnoment. Apple a inclus o versiune îmbunătățită a mediului de dezvolatare Macintosh numită Carbon. Unele caracteristici ale interfaței NeXTSTEP au fost folosite în Mac OS X; acestea fiind Dock, meniul Services, interfața 'browser' din Finder, sistemul de text NSText și meniurile de selectare pentru fonturi și culori în tot sistemul. Capabilitatea lui NeXTSTEP de a fi independent de procesor a fost păstrată în Mac OS X. Fiecare versiune a fost compilată pe
NeXT () [Corola-website/Science/316602_a_317931]
-
DHCPACK clientului. Acest pachet include durata contractului de leasing, precum și orice alte informații de configurare pe care clientul le-ar putea fi solicitat. În acest moment, procesul de configurare IP este finalizat. Protocolul așteaptă ca clientul DHCP să-și configureze interfața de rețea cu parametri negociați.
DHCP () [Corola-website/Science/318500_a_319829]
-
Se deosebesc patru tipuri de adsorbții după natura corpului adsorbant și natura corpului adsorbit; astfel, există adsorbția solid-gaz, solid-lichid, lichid-gaz și lichid-lichid. Intensitatea gradului de adsorbție este direct proporțională cu presiunea și invers proporțională cu temperatura la care se află interfața adsorbant-adsorbit. Adsorbția poate fi: Procesul de adsorbție poate fi descris de mai multe ecuații. Zeolit Electrochimica Acta
Adsorbție () [Corola-website/Science/318656_a_319985]
-
(Interfață Digitală pentru Instrumente Muzicale) este un protocol de comunicații standard definit în anul 1982 de Internațional Association (IMA). Standardul MIDI 1.0 permite instrumentelor muzicale electronice cum ar fi claviaturile electronice sau computerele să comunice, să se controleze reciproc sau
MIDI () [Corola-website/Science/316251_a_317580]
-
ar fi înălțimea sau intensitatea notei de reprodus, sau semnale de control a unor parametri că volumul, repartizarea stereo, efectul de vibrato sau semnalul de ceas pentru stabilirea tempo-ului. Este foarte cunoscut și folosit că protocol electronic în industrie. Interfață fizică MIDI folosește conectori DIN5/180°. Sunt folosite conexiuni optoizolatoare pentru a nu utiliza bucle de împământare a dispozitivului MIDI. MIDI este bazat pe o rețea topologica, având un emițător-receptor în fiecare dispozitiv. Ambele separă linia de intrare și de
MIDI () [Corola-website/Science/316251_a_317580]
-
mai multe instrumente. Unele echipamente au capabilitatea de a combina mai multe date MIDI într-un singur flux de mesaje MIDI, dar aceasta este o functie specializată și nu este valabilă pentru toate dispozitivele. Toate instrumentele compatibile MIDI au o interfață MIDI deja montată. Unele plăci de sunet de calculator au deja montată o interfață MIDI, pe când altele au nevoie de o interfață externă care să fie conectată la calculator prin USB, FireWire sau prin Ethernet. Conectorii MIDI sunt definiți de
MIDI () [Corola-website/Science/316251_a_317580]
-
într-un singur flux de mesaje MIDI, dar aceasta este o functie specializată și nu este valabilă pentru toate dispozitivele. Toate instrumentele compatibile MIDI au o interfață MIDI deja montată. Unele plăci de sunet de calculator au deja montată o interfață MIDI, pe când altele au nevoie de o interfață externă care să fie conectată la calculator prin USB, FireWire sau prin Ethernet. Conectorii MIDI sunt definiți de standardul interfeței MIDI. După anul 2000, calculatoarele echipate cu USB au crescut în număr
MIDI () [Corola-website/Science/316251_a_317580]
-
aceasta este o functie specializată și nu este valabilă pentru toate dispozitivele. Toate instrumentele compatibile MIDI au o interfață MIDI deja montată. Unele plăci de sunet de calculator au deja montată o interfață MIDI, pe când altele au nevoie de o interfață externă care să fie conectată la calculator prin USB, FireWire sau prin Ethernet. Conectorii MIDI sunt definiți de standardul interfeței MIDI. După anul 2000, calculatoarele echipate cu USB au crescut în număr, în consecință companiile au început să facă o
MIDI () [Corola-website/Science/316251_a_317580]
-
deja montată. Unele plăci de sunet de calculator au deja montată o interfață MIDI, pe când altele au nevoie de o interfață externă care să fie conectată la calculator prin USB, FireWire sau prin Ethernet. Conectorii MIDI sunt definiți de standardul interfeței MIDI. După anul 2000, calculatoarele echipate cu USB au crescut în număr, în consecință companiile au început să facă o punte între USB și MIDI. Pe lângă această, calculatoarele au fost folosite tot mai des în compunerea muzicii, ca răspuns companiile
MIDI () [Corola-website/Science/316251_a_317580]
-
această autoconfigurare nu necesită utilizarea unei cereri speciale de DHCP sau server atunci când se alocă adrese IP pentru dispozitive de rețea generice care nu au suport DHCP (cum ar fi mâini robotizate folosite în fabricație). La utilizarea protocolului DHCP, orice interfață de pe ruter configurată cu o adresă IPv6, devine „furnizorul” de adrese IP pe rețeaua atașată. Măsurile de protecție care împiedică duplicarea adreselor au fost înglobate în IPv6. Această caracteristică se numește "Duplicate Address Detection". Cu protocolul IPv4, nimic nu împiedică
IPv6 () [Corola-website/Science/316264_a_317593]
-
Fennec este numele unui navigator de internet dedicat telefoanelor mobile și terminalelor mici, creat de Fundația Mozilla. Fennec este bazat pe Firefox dar interfața grafică este complet regândită și introduce o serie de noi idei. Folosește metode de interacționare bazate pe touchscreen (sau cursor pentru terminale fără touchscreen) în loc de acțiuni bazate pe mouse. Unele plug-inuri displonibile pentru Firefox funcționează și cu Fennec. Numele navigatorului
Mozilla Fennec () [Corola-website/Science/316302_a_317631]
-
acest lucru este necesar ca placă de bază să fie prevăzută cu suport AGP, PCI sau PCI-Express, pentru atașarea unei plăci video. Plăcile de bază de top permit adăugarea mai multor plăci video, acestea putând fi conectate între ele prin interfață SLI pentru plăcile video produse de NVIDIA, si CrossFire pentru cele produse de AȚI. Prima placă video IBM PC, care a fost lansată cu primul IBM PC, a fost dezvoltată de IBM în 1981. MDA (Monochrome Display Adapter) putea funcționa
Placă video () [Corola-website/Science/320086_a_321415]
-
a crescut de la 32 MB cu GeForce la 128 MB cu GeForce 4. Din 2003 AȚI (Cumpărat ulterior de AMD) și NVIDIA au dominat piața plăcilor video cu liniile Radeon și GeForce, respectiv. Acum, majoritatea calculatoarelor folosesc plăci video pe interfață PCIe (PCI Express) (PCI = "Peripheral Component Interconnect)". Cea mai puternică placă video care se cunoaște în prezent este Radeon Pro Duo, de tip HBM, ce dispune de 8 sau 12 GB de memorie video și 4x512 biți lățime de bandă
Placă video () [Corola-website/Science/320086_a_321415]
-
sau energia electrică. Executarea aplicațiilor de computer online în Internet, și nu pe stația de lucru ("workstation") proprie, reprezintă o nouă schimbare de paradigmă, urmașă a celei din anii 1980, când s-a trecut de la "mainframes" la conceptul client-server. Dacă interfața pusă la dispoziție de furnizorul ("provider") de "cloud computing" este de bună calitate, atunci utilizatorul e eliberat de sarcina de a fi un expert în tehnologia și infrastructura folosite. De exemplu, el nu mai trebuie să-și actualizeze software-ul
Cloud computing () [Corola-website/Science/320115_a_321444]
-
identificate. Abordările tehnologiilor compatibile sunt încorporate într-o arhitectură standard a sistemului de fabricație sau platformă care devine baza pentru deciziile de cumpărare a software și echipamentelor. Se elaborează specificații pentru noi tehnologii hardware și software. Sunt specificate, de asemenea interfețele cu ingineria, fabricația, serviciul finaniciar pentru a se pune de acord cu sau a elimina constrângerile mediului de fabricație existent. Se iau decizii de a fabrica/a cumpăra componente, sunt dezvoltate specificații de achiziție și este adus la zi planul
Managementul tehnologiilor () [Corola-website/Science/320333_a_321662]
-
de fabricație dorit (în starea viitoare). Faza finală este "aplicarea tehnologiei" și constă din proiectarea preliminară, proiectarea detaliată, construirea subsistemelor și activități de testare. Această aplicare este definită printr-un proces de proiectare preliminară care stabilește subsistemele specifice și cerințele interfețelor cu utilizatorii, apoi un proces de proiectare detaliată care identifică modul în care fiecare subsistem va fi construit sau achiziționat. Este condusă o serie de teste pentru a asigura că subsistemele, sistemul și cerințele business-ului sunt satisfăcute. Diferitele propuneri
Managementul tehnologiilor () [Corola-website/Science/320333_a_321662]
-
poată regăsi documentele direct din containerul de documente. Astfel de integrări sunt disponibile și pentru suita Office (Word, Excel, Visio, Microsoft Project) și e-mail (Outlook, Lotus). Integrarea utilizează adeseori standarde că ODMA, LDAP, WebDAV sau SOAP. Sistemele DMS oferă și interfețe programabile și API cu ajutorul cărora se pot scrie secvențe de cod specifice cerințelor companiei ce îl utilizează (exemplu: transmiterea unui SMS la aprobarea unui document) Scanarea implică în general procesarea facturilor și procesarea documentelor pe hârtie utilizând scannere sau imprimante
Sistem de management al documentelor () [Corola-website/Science/320380_a_321709]
-
Până în 1978, proiectase și un controller ieftin de unitate de disc. Împreună cu Randy Wigginton, a scris un sistem de operare simplu pentru disc și un sistem de fișiere. Shepardson Microsystems a fost firma căreia i s-a încredințat construcția unei interfețe simple în linie de comandă pentru sistemul de operare a discului. Pe lângă proiectarea hardware-ului, Wozniak a scris mare parte din software-ul furnizat inițial cu Apple. A scris un interpretor de limbaj de programare, un set de instrucțiuni pentru
Steve Wozniak () [Corola-website/Science/321088_a_322417]
-
datele în memorii nevolatile, fără să aibă părți mobile. SSD-urile sunt mai rezistente la șocurile mecanice, având timp de acces mai scăzut dar preț pe megabait mai mare. Pentru a fi eventual interschimbabile cu HDD-urile, ele folosesc aceleași interfețe (semnale electrice, conectoare) ca și cele ale discurilor dure, de ex. de tip SATA. Totuși, interschimbabilitatea cu unitățile HDD nu este o condiție standard de fabricație a SSD-urilor. Originile SSD-urilor vin din 1950 folosind două tehnologii similare, memoriile
Solid-state drive () [Corola-website/Science/321119_a_322448]
-
variații mari de temperatură. În 1999 compania BiTMICRO a anunțat un SSD de 18 GB de 8,89 cm (3,5 țoli). La târgul de specialitate internațional CeBIT 2009 compania OCZ a prezentat un SSD de 1 TB cu o interfață PCI Express 8x. Acesta avea o viteză maximă de scriere de 654 MB/secundă și o viteză maximă de citire de 712 MB/secundă. În decembrie 2009 Micron Tehnology a anunțat primul SSD care avea o rată de transfer de
Solid-state drive () [Corola-website/Science/321119_a_322448]
-
o viteză maximă de scriere de 654 MB/secundă și o viteză maximă de citire de 712 MB/secundă. În decembrie 2009 Micron Tehnology a anunțat primul SSD care avea o rată de transfer de 6 GB pe secundă pe interfață SATA. SSD-urile de tip "Enterprise flash drive" (EFD) se folosesc acolo unde sunt necesare viteze de I/O ("Input/Output", intrare/ieșire) foarte mari precum și o fiabilitate foarte mare. Un EFD este, de obicei, un SSD cu un set
Solid-state drive () [Corola-website/Science/321119_a_322448]
-
nivelul firmware și este una din cele mai importante componente ale unui SSD. El execută urmatoarele funcții: Performanța (viteza de funcționare) a unui SSD variază în funcție de câte chipuri sunt folosite în dispozitiv. Un singur chip NAND este relativ încet din cauza interfeței I/O asincronă pe 8/16 biți și are o latență mare la operațiile I/E de bază. Când sunt folosite mai multe chipuri NAND, latența mare dispare dacă sarcina este distribuită egal între dispozitive. Majoritatea producătorilor folosesc memorie de
Solid-state drive () [Corola-website/Science/321119_a_322448]