8,051 matches
-
ea avea un ritual sofisticat, niveluri ale calității de membru și practici melodramatice. "Marele Jurămînt" pe care noii membri trebuiau să-l presteze declara parțial următoarele: În sfîrșit, jur pe sfîntul tău nume, o, sacră și năpăstuită patrie a mea. Jur pe îndelungatele tale suferințe, pe lacrimile poporului tău întemnițat și persecutat, vărsate de secole și pînă acum de nenorociții tăi copii. Îmi dedic toată ființa ție. De acum înainte, tu vei fi cauza și țelul gîndurilor mele. Numele tău va
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Io-l mai țin minte doar cum stătea pe prispa casei lui din Bușteni și juca table cu un vecin, Mitică. Muncitor, ceva, prelucrător prin așchiere, n-am date suficiente. Jucau cu niște piese murdare, pe care bunicul meu se jura că, atunci când o să aibă timp, sigur o să le spele c-un pic de spirt. Și Mitică ăsta îl bătea mereu, iar bunicul meu îi zicea: măi, Mitică, iartă-mă, că sunt om bătrân, dar mă cac în gura ta! Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
răsună Glasul vitejesc clocotitor Care toate inimile adună Pentru un destin nemuritor El este goarna ce n-o auziți Și spune tuturor ce-i despărțiți Refren: Tot ce e românesc nu piere Și nici nu va pieri Oricât vom îndura jurăm să fie așa Căci tot ce-i românesc nu piere Și nici nu va pieri Românul știe să înfrunte ceasul greu El crede în dreptatea lui și-n Dumnezeu Când țara viața ne va cere Noi o vom dărui Când
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Orișice furtuni se vor zdrobii Luminând a neamului ursită Soarele din nou va răsării Români fiți gata când veți auzii Semnalul care vă va dezrobii Refren: Tot ce e românesc nu piere Și nici nu va pieri Oricât vom îndura jurăm să fie așa Căci tot ce-i românesc nu piere Și nici nu va pieri Românul știe să înfrunte ceasul greu El crede în dreptatea lui și-n Dumnezeu. De câte ori își aducea aminte bunica de vremurile acelea bune, emoțiile îi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
părintește ( Îmi spunea „tată Beldie!“) sub ochii Înduioșați, de astă dată, ai nevestei mele, m-a sedus și violat, spre rușinea mea că v-o spun aci, ca pe un licean, des chizân du-mă la pantaloni. Alta, pogorâtă, să juri, nu altceva!, din pânzele pictorilor prerafaeliți celebrați de Ruskin, m a stupefiat cu erudiția ei erotică, dezarmându-mă de toate armele mele ancestrale, atât de ofensive pe atunci. Alta, atât de tânără și de suavă, mă târa de mână spre
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nici o piatră nu se clintise de la locul ei de sute și sute de ani, rămăsese și ea nezdruncinată, Încremenită În prospețimea, nevătămată și ea, a cerului și a aerului, a apelor și a pădurilor și a Întreg peisajului de primpre jur, de un farmec necunoscut nouă, celor câțiva, a căror peregri nare pe aceste locuri, fără să ne Întrebe cine, cum și pentru ce, era privită cu rezervă și discreție, uneori cu deferență de către negustori, În considerarea celor câțiva gologani distribuiți
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fără sfârșit pe aleile și pe străzile fermecătoare ale orășelului nostru, Serenite. La începutul lui septembrie, fata și-a luat la revedere de la fratele meu Victor, venise timpul să se înapoieze acasă, în orașul ei, curând începea școala. Și-au jurat dragoste veșnică și credință veșnică. Toată iubirea lor s-a mutat în scrisorile pe care acum și le trimiteau cu o regularitate de ceasornic elvețian, în fiecare zi, la post-restant. Funcționarele chicoteau pe seama lui Victor, când îl vedeau zilnic, înființându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
partid am continuat să iau cuvântul și să constat, laolaltă cu colegii, că viitorul luminos era din ce în ce mai aproape. Atât de aproape, că uneori îl zăreai dând colțul și pierzându-se în mulțime. Dar, exact ca în cazul farfuriilor zburătoare, unii jurau că-l zăriseră, alții dădeau din cap a îndoială. Mai ales scepticii, care îmbătrâniseră cu speranța într-un viitor luminos și aveau parte de unul de rahat. Era, prin urmare, posibil ca defunctul să fi sperat ceva de la viitor, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
credință. Depărtându-mă cu imputările sale în urechi, m-am întrebat cât adevăr și câtă confuzie conțineau reproșurile necunoscutului. Și dacă omul avea totuși dreptate? Dacă trăisem treizeci de ani fiind altul? Se întâmplă atât de des. Câți oameni pot jura pe Biblie că au fost tot timpul ei și numai ei? În cel puțin un moment, din cei treizeci de ani știu sigur că eu n-am mai fost eu. Dar care a fost momentul nu-l spun. Cum e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
serioasă. Sau, după cum se exprima adjunctul, groasă de tot. Cei doi nu se mai ascundeau pe după dulapuri ca să se pupe. Se pupau pe unde le venea: pe coridor, în odăița femeii de serviciu, în casa scării. Câțiva redactori bătrâni puteau jura că-i văzuseră plecând îmbrățișați din clădirea Vieții Satului, ca să se sărute fără întrerupere până la ceas, la Universitate. „Facem ședință - a decis Limbășanu -și punem problema.“ Probabil că nu s-ar fi ajuns până la o ședință pe linie de morală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de alta. Decizia de a-ți schimba serviciul poți să o iei dintr-odată, la nervi, dar ca să începi să nu mai mănânci seara e nevoie de o lungă perioadă de frământări, de replieri, de discuții cu cei care au jurat de mai multe ori să nu mai mănânce după ora șase. După cum se vede, și nefăcutul are un început și un sfârșit. Pentru multă lume, slăbitul e o problemă mai mare decât mâncatul pentru alții. Pentru domnul Gușatu, care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
expert unul dintre însoțitorii primarului -, n-ar fi mult. E în limitele admise.“ „Ce limite, ce-o faci, mă, pe istețul - urlă la el o muiere -, ne zboară copiii pe ferestre. Uitați, oameni buni, chiar acum blocul se înclină. Vă jur c-am văzut eu cum se mișcă!“ „Să nu dramatizăm“, spune primarul cu o voce nițel gâtuită. Iar în sinea sa își blestemă funcția: „M-a mâncat în fund să le pun felinar“. Zi de subvenții La Ministerul Artelor e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
din natură: “A-nviat”, răsună-n unde strigătul de veselie; “A-nviat” răspund departe lacurile din câmpie Și ecoul tot mai tare crește, crește ne-ncetat Răsunând în depărtare: “Azi Cristos a înviat”... Pe la temple credincioșii “Aleluia”, cântă-n cor Și credință vie jură scumpului Mântuitor. Fr. Dumitru Lucaci, Viața, apr. 1927, p. 49. 26. PR. VASILE MARE autobiografie Fratele preot, Vasile Mare, OFMConv., m-am născut în comuna Vezendiu, județul Satu Mare, la data de 20 aprilie 1919 din părinții +Gheorghe și +Maria. Profesiunea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
XII 1990. Pr. Anton M. Demeter, OFMConv. Barticești Biserica și dușmanii ei Biserica lui Cristos a fost și este în continuă luptă cu diferiți dușmani care unul duă altul, în decursul veacurilor, s-au ridicat contra-i și i-au jurat pieirea. Acești dușmani, ca devotați apostoli ai puterii întunericului, s-au înrolat în armata lui satan și au pornit o aprigă ofensivă, întrebuințând orice mijloc aveau la îndemână, pentru surparea stâncii de temelie a Bisericii celui dintâi Apostol. E destul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
îmi ziceam, totu-i ca nimeni să nu ghicească ce-i cu mine. Bună mai e și născocirea asta a lui Dumnezeu, așa-mi ziceam, că a alcătuit țeasta omului din oase groase și opace. Nu pricepusem că satul, care jurase să-și conserve grupul, țintea, cu întreaga sa viață formată din ritualuri vechi de trei sute de ani, să evite eurile în scopul conservării lui „noi și ai noștri“. Aveam sentimentul că greșisem eu însămi, că înregistram un eșec personal când
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
din curte și zărindu-l pe tata îndepărtându-se sfielnic și extrem de rușinat, au strigat în spatele lui: Gledai, gledai tamo! Rumuni, Țigani!(Iată, iată acolo! Românii, țiganii!) Cerul întreg s-a prăbușit pe tata și din momentul acela s-a jurat în sinea lui să nu mai bată niciodată la nicio poartă câte zile-o mai avea de trăit. Cu bocancii lui grei de fost polițist, picioarele-l duceau fără voia lui, călcând în neștire pe trotuarul fierbinte și dușmănos. Din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a săturat să mai trăiască, a văzut prea multe, viața ei s-a terminat. A murit în timpul verii caniculare din 2003, în timp ce eu eram plecat în vacanță, în România. A fost incinerată. Imensa proprietate a fost vândută cuiva care a jurat că nu o va parcela pentru a face loc pentru noi vile. Nu voi ști niciodată ce s-a întâmplat cu ea, pentru că am jurat la rândul meu că nu voi mai trece niciodată pe acolo. Proprietatea era vizibilă și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în vacanță, în România. A fost incinerată. Imensa proprietate a fost vândută cuiva care a jurat că nu o va parcela pentru a face loc pentru noi vile. Nu voi ști niciodată ce s-a întâmplat cu ea, pentru că am jurat la rândul meu că nu voi mai trece niciodată pe acolo. Proprietatea era vizibilă și cu aplicația informatica Google Earth, dar nici măcar așa, din susul cerului mincinos al Internetului, nu doresc să o mai văd. Apele care dorm nu trebuie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pentru serviciile mele. Folosind finețea limbii franceze ca pe un fulg de oțel, eram anunțat la sfârșitul scrisorii: vous êtes dévoué, mais pas à la hauteur. (Sunteți devotat, dar nu la înălțimea misiunii cerute cam așa ar suna în românește). Jur că nu sunt supărat scriind aceste rânduri. Geniul limbii franceze a învins ranchiuna. "Înțelegi de ce m-am întors în România? De aia m-am întors, pentru că este o realitate mai puternică decât realitatea pe care o trăiesc eu zi de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sacoșe de rafie, sacs arabes, cum le spun francezii. Bisericile construite pe și cu ajutorul a diferite componente din vechi temple romane. La poarta uneia dintre ele, cerșește un munte de om, fără îndoială român ca și mine. Cu toate că mi-am jurat să nu intru în vorbă cu cei ca el, pentru că nu eu voi face justiție în lumea lor, îl întreb la ieșire dacă nu îi este rușine să stea astfel cu mâna întinsă, în loc să muncească cinstit undeva. La care compatriotul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ce le practică în mediul universitar. Cine oare ar fi crezut acest lucru? Acum mai bine de 10 ani, la Galați, îmi dădeam sufletul pe metri liniari de cursuri împănați ca o rață la cuptor cu formule de acest gen, jurându-mi că nu voi fi niciodată inginer... Iar acum, regret netezimea și sinceritatea acelor materii. Nu mă mai înțeleg. 2 noiembrie 2004 Lungă, interminabilă și inutilă journée d'études dedicată memoriei comunismului. Ce este o jurnée d'études, o specie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o realitate plauzibilă peste două-trei generații când lumea aceasta frumoasă va sfârși epuizată. Ajung în vârful pantei, punctul de belvedere al cartierului, marcat de altfel așa cum se cuvine de primăria comunei: rada portului Geneva plină de iahturi de lux, munții Jura și munții Alpi de o parte și de alta a lacului, pădurea, cerul înalt și strălucitor. O minunată sinteză a elementelor, paradisul pe care și-l pot oferi doar cei cu pedigree social sau cu buzunarele foarte pline. Schimb intens
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
chenar.“ Până acum, slavă Domnului, încă nu mi-a apărut nimic postum. Și să sperăm că n-o să apară nici de data asta. R.P. Tocmai am bătut în lemn. O să încerc să nu cad în capcana altor interlocutori, deși nu jur c-o să reușesc. Asta deși mi-am făcut temele și cam știu ce trebuie să evit. Ați enumerat chiar dumneavoastră mai demult viciile de adresare și de atitudine ale celor care v-au luat interviuri: reverență exagerată, panegirice anticipate, exerciții
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
vitală: Proust. Întregul ciclu în franceză, descoperit în biblioteca unui avocat din Roman, prie ten al părinților mei. Și citit zi de zi, împreună cu iu bitul, lipită de el. Știu că sună ca într-o telenovelă ne pla uzibilă, dar jur că e adevărul adevărat. Mi s-a întâmplat de multe ori în viață să fiu în contratimp. R.P. Dar n-ați plecat în căutarea contratimpului pierdut. A.R. Speram în găsirea unei „contravieți“. Dar vreau să mai povestesc o scenă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mod ostentativ, se înțelege de ce, „să-ți explic de ce?” (Vali negă scurt din cap și îmi arătă, cu degetul, din ochi, un colț al tavanului). Am vrut să le urlu ceva, dar știu că m-am reținut, pot să-i jur pe Babi Yar, „știi unde-i Babi Yar?” (el mă aprobă energic din bărbie), că m-am reținut și e posibil ca limba să nu mă fi ascultat, ca în basmul acela al lui Gaidar, „știi basmul?” (el, prins în
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]