6,343 matches
-
este posibilă numai pe temeiul opțiunii pentru o altă istorie. Prin urmare, Hitler, "profetul grupării"413 se dezice de "strămoșii spirituali creștini"414, profeții evrei, revendicând, atât pentru sine, cât și pentru membrii grupării, o moștenire "materială", care să îi legitimeze ca diferiți de tot de descinde din aceștia: "sângele"415. În al patrulea și ultimul rând, consemnează Burke, este vorba despre "folosul comercial"416. Această trăsătură, apreciază criticul, se datorează propriei nevoi, de factură economică, a lui Hitler însuși. Mai
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
Kenneth Burke apelează la instrumentarul psihanalitic freudian. Astfel, criticul demonstrează cum "schimbarea simbolică" întreprinsă de conducătorul nazist, care, cum am văzut, se dezice de "moștenirea spirituală" a profeților evrei, revendicând o moștenire superioară, ariană, "un nou fel de viață"469 legitimată de "un modernism bastard" și de apelul la ""știința" naturalizată, materialistă [...], de ficțiunea sa cu privire la "sângele" special"470 al arienilor, toate acestea îl conduc pe Hitler la asumarea unei "noi identități" care, desigur, face ca "vechea identitate" să devină echivalentul
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
și nu a oricărei alteia. În continuarea raționamentului său, William Lewis se întoarce înspre primul discurs inaugural al lui Ronald Reagan, pentru a identifica acolo locul privilegiat al articulării, de către președinte, a definiției "americanului" pe care povestea o susține și legitimează, tot așa cum susține și legitimează sensul privilegiat al "(istoriei) Americii". Rolul pe care Reagan îl construiește discursiv, prin narațiunea sa, publicului, este esențial în înțelegerea sensului mitic al poveștii și întregește mesajul retoricii președintelui dintr-o perspectivă remarcabilă. În primul
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
În continuarea raționamentului său, William Lewis se întoarce înspre primul discurs inaugural al lui Ronald Reagan, pentru a identifica acolo locul privilegiat al articulării, de către președinte, a definiției "americanului" pe care povestea o susține și legitimează, tot așa cum susține și legitimează sensul privilegiat al "(istoriei) Americii". Rolul pe care Reagan îl construiește discursiv, prin narațiunea sa, publicului, este esențial în înțelegerea sensului mitic al poveștii și întregește mesajul retoricii președintelui dintr-o perspectivă remarcabilă. În primul său discurs inaugural, prin urmare
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
care se referă la implicarea convingerilor în cadrul "modalităților existențiale trăite""666. Această distincție îi permite lui Giddens, remarcă McKerrow, să deturneze atenția dinspre întrebarea dacă discursul este adevărat sau fals înspre întrebarea, mai utilă, "cum este mobilizat discursul astfel încât să legitimeze interesele segmentate ale grupurilor hegemonice"667. Astfel, critica se îndreaptă înspre analiza discursului din perspectiva contribuției sale la realizarea intereselor clasei conducătoare, în timp ce "îi împuternicește pe cei conduși să își prezinte interesele într-o manieră puternică și provocatoare"668. Dominarea
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
675. În contextul acestor elemente de-la-sine-înțelese ale lumii fenomenale, observă criticul, discursul dobândește pro-tecție suplimentară, grație restricției de a accepta numai anumiți indivizi drept autorități care dețin privilegiul de a vorbi. De pildă, afirmă McKerrow, așa-numita "majoritate morală"676 legitimează ca autoritate cu drept de achiziție a spațiului discursiv, în primul rând, Biblia și pe autorul său, Dumnezeu, însă în al doilea rând, nu întâmplător, obțin autoritatea de a vorbi "servitorii lui Dumnezeu pe pământ"677, desigur, numai în măsura în care afirmațiile
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
fac" acestea în societate, iar nu ce "sunt""787. În ce privește cel de al patrulea principiu al retoricii critice, McKerrow propune: "Numirea reprezintă actul simbolic central al unei retorici nominaliste"788. Criticul explică: schimbarea contextului determină modificarea "înțelesurilor inerente practicilor sociale legitimate de reacția la un nume"789 și, astfel, subiectul va fi "fracturat" într-o multitudine de identități prin actul percepției sau al numirii. Prin urmare, deduce criticul, caracterul nominalist al retoricii critice pare să constituie o consecință adecvată a identității
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
generală a criticismului, care, ținând cont de neajunsurile demersurilor critice prealabile, să creeze noi posibilități de reprezentare pe scena cercetării academice. În acest sens, am văzut că McKerrow este primul care se întoarce, cu intenție recuperatoare, înspre pop cultura americană, legitimând-o ca obiect de interes academic viabil ce merită întreaga atenție a criticului retoric. În alt context 810 am dezbătut pe larg efectele acestui raționament particular al lui Ray McKerrow, în timp ce analiza de față îi datorează, cum precizam într-un
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
în același timp, un ne-răspuns sau o tăcere, este sugerat tot de către McKerrow în studiul său. Dacă, așa cum am constatat, orice "răgaz" pe care ni-l îngăduim pe teritoriul unei forme particulare de existență, cunoaștere și putere -, iar repausul legitimat de exersarea criticismului retoric dintr-o singură perspectivă la un moment dat nu face excepție în acest sens nu înseamnă altceva decât că am obosit să mai gândim, cum spunea Karl Marx, va trebui să ne reamintim de retorica critică
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
în care există motive de legitimă apărare (sau în apărarea aliaților legitimi), sau intervenția în cazuri extreme pentru apărarea drepturilor omului" (Rawls 1999:49). Recentele războaie purtate de Statele Unite în Afganistan și în Irak au zdruncinat serios ipoteza că doar legitima apărare și umanitarismul determină statele liberal-democratice să intre în război. Un argument al lui Mueller (1989) afirmă că suntem deja martori la tendința de dispariție a războiului dintre puterile majore. Resuscitând credința liberală în capacitatea oamenilor de a îmbunătăți condițiile
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Banca Mondială, pe de altă parte, asigură finanțarea (sau mai precis "debitul") către societățile în curs de dezvoltare, cu condiția acceptării unilaterale din partea acestora a normelor pieței libere "condiționalitatea" așa numitelor "politici de ajustare structurală". Criticii atacă aceste instituții pentru că legitimează un anumit tip de ordine globală, bazată pe relații inegale de piață. Mai precis, aceste instituții sunt criticate pentru că impun prescripții identice pentru dezvoltarea economică în toate țările, indiferent de condițiile locale predominante. Se așteaptă ca societățile în curs de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
distingând teoria critică de cea tradițională sau orientată spre rezolvarea problemelor (problem-solving theory) așa cum o numește Cox. Aceasta din urmă este marcată de două caracteristici: în primul rând, de o metodologie pozitivistă; în al doilea rând, de tendința de a legitima structurile sociale și politice predominante. Influențate puternic de metodologiile științelor naturale, teoriile orientate către rezolvarea problemelor pleacă de la premisa că pozitivismul oferă singura bază legitimă a cunoașterii. Pozitivismul este văzut, după cum remarcă Steve Smith (1996: 13), ca "etalonul-aur" cu ajutorul căruia
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
definește Cox (1981: 128) "ia lumea așa cum o găsește, cu ordinea socială predominantă și relațiile de putere și instituțiile în care este organizată, drept cadru de acțiune dat. Nu pune la îndoială ordinea curentă, ci are efectul de a o legitima și reifica". Scopul său general, spune Cox (1981: 129), este de a face ordinea existentă "să meargă bine, ocupându-se în mod eficient de anumite surse de tulburare". Neorealismul, ca teorie orientată către rezolvarea problemelor, ia în serios dictonul realist
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
instrument pentru de-legitimarea puterii și a privilegiilor existente" (Neufeld 1995: 14). Cunoașterea pe care o generează teoria critică nu este neutră; este încărcată politic și etic de interesul pentru transformarea socială și politică. Ea critică și demască teoriile care legitimează ordinea predominantă și afirmă alternativele progresiste care promovează emanciparea. Acest lucru ridică imediat întrebarea: cum pot fi formulate judecățile etice despre ordinea mondială predominantă? Din moment ce nu există baze teoretice obiective, nu poate exista nici vreun punct de vedere arhimedic în afara
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
principiu pentru analiza relațiilor de putere în cadrul ordinii politice. Această înțelegere conflictuală a societății este în opoziție atât cu liberalismul kantian, cât și cu realismul hobbesian. Ea pare să anticipeze accentul pe luptă pus de Nietzsche. Puterea politică, instituită și legitimată în statul suveran, nu pune capăt războiului; mai degrabă, "în cea mai mică din cochiliile sale, pacea duce un război secret" (2003: 50). Acest "discurs al războiului" afirmă o structură binară care subîntinde întreaga societate civilă, și în care un
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
prezentului". O istorie a prezentului întreabă: Cum am făcut ca prezentul să pară o stare normală sau naturală? Ce a fost dat uitării și ce este amintit din istorie astfel încât prezentul și felul în care se desfășoară lucrurile să fie legitimate? O contribuție importantă a postmodernismului, cu axarea lui pe relația putere-cunoaștere și cu abordarea lui genealogică, este de a demonstra că multe dintre problemele studiate în Relațiile Internaționale nu sunt doar chestiuni de epistemologie și ontologie, ci de putere și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
unor interpretări autoritare ale relațiilor internaționale. După cum Derrida (2003: 105) însuși spune într-un interviu acordat după 11 Septembrie: "Trebuie să recunoaștem aici strategiile și relațiile de putere. Puterea dominantă este una care reușește să se impună și, astfel, să legitimeze, să legalizeze chiar ... la un nivel național sau mondial, terminologia și implicit interpretările care îi convin cel mai bine într-o anumită situație". Următoarea secțiune schițează o strategie care este preocupată cu destabilizarea interpretărilor dominante, arătând modul în care fiecare
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
identitatea formează agentul, toate în moduri care contrazic așteptările teoriilor materialiste și raționaliste. Deși acest "idealism empiric" nu asigură răspunsuri la întrebări puse de teoreticienii etici internaționali, el contribuie la teoretizarea normativă orientată mai mult spre filozofie în două moduri: legitimează o astfel de teoretizare, demonstrând posibilitatea ca ideile să provoace schimbări la nivel internațional; și ajută prin clarificarea dinamicii și mecanismelor unei asemenea schimbări, continuând astfel dezvoltarea "utopismului realist" propus de E. H. Carr. Constructivismul după 11 Septembrie De la începutul
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a condus la delegitimarea regimului sovietic și la sfârșitul Războiului Rece (Enloe, 1994). Metoda ei ne încurajează să ne lărgim spectrul mijloacelor convenționale de aflare a adevărului în politica internațională și să ne întrebăm din perspectiva cui este forța interstatală "legitimă" cea mai semnificativă expresie a violenței și o posibilă explicație pentru război. Totuși, dacă întrebările despre locul femeii în politica mondială, adresate de către feminismul empirist depinde de conceperea genului ca un construct analitic care răspunde de marginalizarea femeilor în relațiile
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Ecologist 1993: 67-70; Appfel-Marglin și Marglin 1990). Până la urmă, un asemenea ansamblu de schimbări în sistemele de proprietate, distribuirea resurselor și relațiile dintre putere și cunoaștere duce la o viziune despre lume care privește lumea non-umană în termeni pur instrumentali, legitimând astfel utilizarea distructivă a naturii non-umane. Cei care scriu despre ecologia globală prezintă prin urmare un set puternic de argumente care demonstrează că dezvoltarea este inerent anti-ecologică. Aceasta nu este numai din cauza unor argumente abstracte de tipul celui al limitelor
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
o depăși: ceea ce nu este ea, dar pe care Îl Împărtășește cu altele. Din acest moment orice lectură prea atentă, dacă nu chiar orice lectură este un obstacol pentru Înțelegerea aprofundată a obiectului său. Prin această poetică a distanței, Valéry legitimează, de fapt, unul dintre modurile cele mai uzuale În care ne raportăm fiecare la carte: răsfoirea. Într-adevăr, ni se Întâmplă destul de rar, atunci când ne trece o carte prin mâini, să o citim de la primul la ultimul rând, presupunând totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
interioară, urmărindu-se două linii de forță: vitalismul exuberant și descoperirea trăirilor cu subtext etic"105. Totuși, originalitatea scrisului "configurează lumi posibile și imposibile, generate de trecerile succesive în planul visului, prin care eul liric ajunge la echilibrarea mișcărilor interioare, legitimând astfel permanenta construcție și reconstrucție a creației"106. Reinvestirea cu sensuri noi, în legătură sau nu cu constantele liricii neomoderniste, fac din poetica Anei Blandiana o poetică distinctă, care își câștigă individualitatea tocmai prin această permanent deconstrucție și reconstrucție a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
un instrument de înregimentare a scriitorilor. Această instituție (pe care tineri furioși și neinformați, de după 1989, o vor considera stalinistă) funcționează în anii '70 și '80 ca o zonă parțial liberă de comunism și ca o instanță morală respectată"232. Legitimând o anumită realitate, literatura anticomunistă este o literatură care trimite la un spațiu haotic și absurd, un spațiu al absenței corespondențelor și al oricărui punct de referință. Perspectiva de abordare este lipsită de orice emoție, find una masculină, rece, în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nu paralele cel puțin diferite, concurente, putem vorbi despre tendințele literaturii moderne, despre cearta postmodernismului cu modernismul, despre recursul la imagine ca Îndeplinire a promisiunii de reprezentare de la care literatura a abdicat. De acum, fiecare domeniu de reprezentare va fi legitimat prin propriile coduri, strategii și politici. Ierarhia nu dispare, ea Își schimbă doar criteriile: literatura, de pildă, este literatură numai dacă se ocupă cu experiența literală, dacă nu se mai pretinde o „oglindă plimbată de-a lungul unui drum”. Datorită
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui Beckett este probabil acela de a anula toate diferențele pe care le introduce literatura În raport cu realul, de a anula toate disticțiile În cele din urmă cognitive prin care diferite grade de realitate coexistă și concurează Într-o ierarhie variabilă, legitimată de diverse centre de putere. Departe de Camus, Beckett subvertește mereu povestea, dar, față de succesorii săi din Noul roman, nu intenționează să creeze un cititor nou - printr-o revoluție poetică - ci să parvină la conștiința cititorului ca atare. Literatura lui
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]