243,069 matches
-
a răspuns Vova și apoi a revenit cu precizarea că de văzut, le-a văzut de mai multe ori, numai că de gustat, le-a gustat abia acum pentru prima dată și i-au plăcut foarte mult. Cum sinceritatea fără limite a copiilor nu se poate izola în niște țarcuri delimitate de te miri ce garduri de sârmă ghimpată, alți 3-4 dintre ei s-au aliniat situației lui Vova. Tovarășa vajataia a rămas binișor descumpănită... meditativă în fața atreadului aliniat ca pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
am purtat sâmbetele și dorul o viață de om, îi șoptea galeș la ureche Saveta Ursan fostului ei prieten din adolescență, Gavriluț Rusan, în ritmurile unui tangou de demult ce ademenea destule perechi către ringul din fața copertinei pentru mese de la limita lizierei. Nu-i cum vrea omul, Savetucă dragă! Și a strâns-o la piept ca într-o îmbrățișare juvenilă, pătimașă, în momentul când mașinistul a întrerupt jocul de lumini lăsându-i pe dansatori doar sub clar de lună și sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
am auzit cunoscutul scârțâit al ușii de la ieșirea din apartamentul Ninetei. Eram atât de inteligent, încât îmi dădusem seama că Dona Mona plecase fără să rostească o vorbă. Ca talentat psihanalist în rapidă ascensiune am realizat că supărarea ei depășise limitele oricărui strigăt, oricărei potențiale amenințări cu păruiala... Și, ca să-și savureze și mai mult victoria, Nineta a spus pe nerăsuflate: "Doamne, Doamne, Doamne, Doamne! Îți cere omul ajutorul, vrea să-i ridici o piatră de pe suflet, trudești, gândești pentru că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să primesc și eu mulțumiri, dar n-a fost să fie. Domnul gazdă mi-a pus vioara în brațe și mi-a arătat poteca pe care venisem. Altfel, omul era sensibil de felul său, dar fusese probabil răvășit de situația limită dintre viață și moarte, prin care trecuse soția sa. Proful de muzică, în schimb, m-a apreciat cum se cuvine a doua zi, la oră. Nu m-a mai întrebat, ca de obicei, de ce nu ți-ai scris tema nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
crenguță binecuvântată de brad. Stolurile erau larg deschise, însă lumina ce pătrundea în casă insuficientă. Geamurile, fără perdea, concurau cu orice alt lucru din casă în materie de neglijență. Pe sticlă se uscaseră picăturile de ploaie și vântul, o greșită limită subtilă între restul și mediul ei, cu nimic mai intim decât holul pustiu (și nearanjat) al blocului. Astăzi primise corespondență. Scrisoarea avea ceva din aerul învechit și prețios al lucrurilor triste. Deja se contaminaseră de la mirosul de țigară în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Camille că putem participa și noi. In calitate de organizatoare, vă invit să luați parte la eveniment. Vă voi trimite în scurt timp și invitațiile. Nu veți regreta că ați hotărât să veniți. Suntem convinși. Acum să ne spui și limita donației. Veți fi liberi să donați cum credeți de cuviință. În funcție de cum vi se pare balul. Însă prețul minim este costul meniului. Firește. Ei, în acest caz nu te vom dezamăgi. În ultimii ani nici eu, nici asociații mei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vorbelor frumoase. Ești, se vede de departe. Eu sunt sora vitregă a lui Emilian și nu am avut o copilăria la fel de fericită ca a lui. Tocmai din această cauză evit copiii. Cred însă că a venit timpul să trec toate limitele. Acest lucru poate fi periculos, spun, doamnă Magdalena. Magda, te rog. Știu, dar trebuie să fie făcut . Vroiam de fapt să îți ofer prietenia mea. Mă simt onorată. Atunci așa să fie, suntem prietene. Ies cu niște cunoștințe la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pentru un moment. Veniseră și florile între timp. Voise să ceară gladiole, dar ea avea deja, așa că luase trandafiri albi. Știa prea bine ce face. La fel de sigur pe el. O altă situație, dar putea face totul. Își putea aminti situații limită din care ieșise cu succes. Salut, Amanda. Aceeași voce fermecătoare, același chip irezistibil veșnic. Salut. Ea purta o rochie de seară fermecătoare. Sofisticată și irezistibilă. Doar gândul că frumusețea ei adăpostea ceea ce el avusese prea mult, fără voia lui, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mă voi izbi cu capul de zidul spre care ne îndreptăm cu o viteză uimitoare, din cauza căruia nu mai văd bine și nu mai am timp să simt. Ce ne facem? Respiră adânc. Până la urmă, dacă tot sufăr există o limită între neplăcere și durere. După acea limită nimic nu mai are importanță, căci, totuși, cât poate suporta un om? Deci stimulii viitori vor putea fi priviți ca insignifianți. Obiectul din aur e fascinant. Dacă e să regăsești idealul într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
spre care ne îndreptăm cu o viteză uimitoare, din cauza căruia nu mai văd bine și nu mai am timp să simt. Ce ne facem? Respiră adânc. Până la urmă, dacă tot sufăr există o limită între neplăcere și durere. După acea limită nimic nu mai are importanță, căci, totuși, cât poate suporta un om? Deci stimulii viitori vor putea fi priviți ca insignifianți. Obiectul din aur e fascinant. Dacă e să regăsești idealul într-un singur obiect, om, dai greș. Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
naiba, e numai vina ta; tu ai o responsabilitate! Prea târziu. Poți înțelege că există și așa ceva? X: Te joci cu focul. O: Nu, m-am jucat, a ars totul. Și acum cenușa nu mai ia foc. (am depășit toate limitele, am trecut dincolo de toate, prinzând o viteză extraordinară, în nimic). Taci! Nu-i rosti numele. Zi-i omul ăla, persoana respectivă, individul în cauză, oricum, dar nu pe nume. Unei soții: Să lămurim ceva: eu nu-ți fur bărbatul, de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nobil ? Nu. Ție îți place să ai sentimente foarte puternice, dar mojice, urâte, josnice, mizerabile. Ți-aș putea îndruga chestii, cum că el mă înalță, fiind mai bun ca mine, cum că trebuie să țintesc cât mai sus, să depășesc limitele, dar adevărul e că am nevoie de iubirea sa nesfârșită, dăruirea, generozitatea, căldura, amabilitatea sa. X: Nu-nțelegi că nu te iubește? O: Cea care nu-nțelege ești tu. El e iubirea. Iar ea e pentru toți cu aceeași intensitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pentru că tot ceea ce iubește ea la rock, eu urăsc la viață. Am înțeles că ea nu pricepe nimic, așa că i-am ăspuns cum merita. Să mă opresc? Dar de-abia am început. Și nu te teme, nu am întrecut nici o limită. Memoria mea e foarte bună Numai că suntem la un alt nivel. Libertatea în interior. Cu exteriorul nu leagă raționamentele noastre. Să nu-îndrăznești să-mi spui cum mă simt! Știi ceva? Chiar crezi că nu mi-a trecut și mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
aveam probleme, el mă ajuta, fără să mă întrebe, fără să-l cheme cineva. Pentru că așa era mișto. Pasiunea era din joc. Un joc fain al nostru, al situației. Nu era nimic dur ci potrivit de serios. Nu erau alte limite decât cele impuse de situația noastră. Spre exemplu, eram în spital. Imediat aranjase (din umbră, nici nu venise să mă vadă) cu doctorii, și îl eliminase pe vagabondul ce mă băgase acolo. Într-una din ultimele zile acolo, a ciocănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
putea s-o pierd. — E, pe naiba! Cum s-o pierzi? Crezi că ea n-ar fi de acord? Sau nu te iubește la fel de mult? — Simt că mă iubește, dar ea prin felul ei de a fi îți impune niște limite fără să ți dai seama. Dacă nu-i respecți limitele, poți s-o pierzi definitiv. Când o țin de mână, când o îmbrățișez, sau o sărut pe obraz îmi răspunde cu afecțiune. Cuvintele ei frumoase, glumele, albastrul clar al ochilor
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pierzi? Crezi că ea n-ar fi de acord? Sau nu te iubește la fel de mult? — Simt că mă iubește, dar ea prin felul ei de a fi îți impune niște limite fără să ți dai seama. Dacă nu-i respecți limitele, poți s-o pierzi definitiv. Când o țin de mână, când o îmbrățișez, sau o sărut pe obraz îmi răspunde cu afecțiune. Cuvintele ei frumoase, glumele, albastrul clar al ochilor, zâmbetul provocator, te farmecă. —Trebuia să-ncerci. Nu se poate
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nu mai fie întâmpinat de alți bolnavi. Se urcă la volan și îngândurat fiind, era gata, gata să lovească un bătrân care traversa strada neregulamentar. Scrâșnește din dinți ca să nu-l înjure în timp ce frânează brusc, dar răbdarea ajungându-i la limită îl întreabă: Ce faci taică? Ți s-a urât cu viața? Bătrânul speriat, se dă repede la o parte și Matei își continuă drumul. Ajungând acasă, ai lui îl observă că nu este în toate apele. —Ai avut mult de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pic, ai să ne-nțelegi. Știu că vă iubiți mult și mă bucur, dar iubirea trebuie să mai aibă și pauze, nu? —Leni, o adevărată iubire este permanentă. Ea nu cunoaște pauze, nu cunoaște obstacole, îi explică Cecilia. Nu cunoaște limite, adaugă Matei. Și-apoi ce vă deranjează că noi ne întâlnim des? — Nu vrem să fiți plictisiți unul de altul când veți fi soț și soție, ci atunci să vă descoperiți frumusețea sufletelor voastre, spun amândoi într-un glas. —Grijuliilor
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
totul nou pentru dânsul. De unde venise? Și, mai important, ce anume dorea aceasta de la el, de fapt? Trecuseră, în felul acesta, câteva clipe, dar, pentru el, era prea mult deja. Situația scăpase grav de sub control, nu mai era demult în limitele normalului. Priveliștea aceea grozavă îl scăldase-n toate spaimele și-i suci cu totul mintea. Aproape că nu mai putea respira; tot aerul îi devenise înăbușitor. Covârșit de un sentiment de oroare crescândă, indescriptibilă și de neîndurat, scoase la iveală
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
liniști un dram. Această Luiza, trebuie notat, era tipul desăvârșit al persoanei neînduplecate, raționale și realiste din cale-afară, ce privește mereu totul rece și calculat, cu detașarea remarcabilă a omului care se știe, de departe, superior în situații delicate sau limită. Tocmai de aici, izvora la ea un dispreț cu totul suveran și o conduită neabătută din drumu-i, ca o locomotivă. Poate, de aceea, vorbele de tristă emoție și însoțite și de câteva lacrimi ale Adrianei nici nu părură că-i
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
efectele nefavorabile ale stresului și ale nervozității în formă continuată, astfel fiindu-i afectate grav inima și ficatul. Cam așa se întâmplă de cele mai multe ori, nu altfel. Ei, ce neghiobie crasă, zi și tu! Hotărât lucru: această atitudine sub orice limită-i o mare prostie și este necesar ca fiecare dintre cei care se știu că sunt în situația aceasta să se debaraseze cât mai grabnic de ea cu putință; este înspre binele lor. Să ne păstrăm în noi energia și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sălbatică, care îi sacrifica, fără milă, pe altarul deznădejdii, toată puterea ei de a cuteza să mai spere umil într-o lumină salvatoare, care s-o mântuie cumva... Căzuse în beznă. Iar asta o zdruncina și o istovea cumplit, până la limite! Istorisiri nesănătoase fericirii 137 Cel mai adesea, în astfel de cazuri, oamenii nu îndură multă vreme o așa de dureroasă existență și aleg să și-o încheie. Este cel mai comod și mai la îndemână pentru ei. Căci, străbătând neîncetat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
gândindu-se ea la toată gama largă de pași, pe care îi cere mereu o sinucidere ce se vrea a fi bine pusă la punct, uneori aproape că îi făcea și plăcere; erau unicele sale clipe de satisfacție... Până la ce limite te poate împinge câteodată viața! „Am să găsesc un cuțit mare și ruginit și am să-l folosesc cu sete împotriva mea! N-aș fi nici prima și nici ultima de pe fața pământului, cu siguranță!”, gândise ea odată cu cinism, dar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
monștrii! -, mai întâi râd de tine, și abia apoi plâng cu tine. Iar acest lucru, pe cât de firesc este pentru dânșii, pe atât de dureros 160 Rareș Tiron și de vătămător este pentru tine, și asta întotdeauna! Am ajuns la limita răbdării, m-am săturat de voracitatea oamenilor pentru sufletele necăjiților! Câtă pervertire! Și când te gândești că mai vezi și mai auzi, pe ici, pe colo, și pe câte unul aiurit, caraghios și condus doar de utopii, care tot face
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ca asta! Ce prostie! Am să mă descurc eu și singur! Repet: pot! Nam nevoie nici de mama și nici de oricine altcineva. De fapt, gata cu mama și cu educația dată mie de mama; ea și-a atins deja limita de competență! Vreau să mă rup de toate și să nu mai știu de nimic! Promit sincer c-am s-o apuc pe calea unei emancipări totale, dar una aleasă de mine în întregime, proprie, originală și care cu adevărat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]