122,821 matches
-
rochie lungă, gri deschis, cu volănașe și cu mici buline albe, marca Tuleh. Pe umeri avea un fel de jachetă minusculă, făcută din doar câțiva centrimetri de blană de maimuță obținută ilegal. Ochii erau conturați de gene false și de linii trasate cu creionul kohl, iar părul Îi cădea În valuri nepieptănate În jurul umerilor. În contrast, eu eram Îmbrăcată cu una dintre cele mai cuminți dintre rochiile lui Thack, din dantelă albă. Voiam să arăt foarte clar că nu eram la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
poate de plăcut. Se uită la ceasul de la mână, părând grăbit. Nu pot să stau mult. Plec dimineață În Uzbekistan, pe urmele lui Diane Fürstenberg și Christian Louboutin. Trei luni pe Noul Drum al Mătăsii. Ca să lucrez la noua mea linie de mobilier, Target. Nu mă Întorc până În ianuarie. Ei, Îți place apartamentul? Îmi place la nebunie. De-abia aștept să-l vadă Hunter, am răspuns eu, fericită. — Ia uită-te la tine, câtă drăgălășenie, spuse Milton. Îl iubești foarte mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Teatrul Balșoi. Mă simt mai rău decât ultimul om. Vai de mine! Partea nasoală În legătură cu Moscova este că nu ai decât o singură posibilitate de a pleca de acolo: compania Aeroflot. Singurul lucru bun ar fi acela că este singura linie aeriană care Încă mai primește șpagă. O bancnotă de 100 $ strecurată unei Însoțitoare de zbor facilitează obținerea imediată a unui loc la clasa Întâi, care, În mare, se poate compara cu un loc la clasa economic Într-un avion al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
drăgălășenie. M-am dus după Marci la etaj. Când eram În baie, mi-a spus: — Ce planuri aveți de ziua lui Hunter? Aoleu! Ziua lui Hunter! Era În ajunul Crăciunului și mie Îmi ieșise de tot din minte. Plănuisem În linii mari să-i organizez o petrecere surpriză la New York, dar, dacă În ultimul moment s-a ivit excursia la Megève, am uitat de ea cu desăvârșire. Păi, poate reușesc să pun la cale o petrecere-surpriză aici... Cabana noastră este perfectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
aprins o veioză. Poate că aventurile lui Lauren puteau să mă scoată din starea de Îngrijorare. Ce cauți tu la Tokyo, Lauren? am Întrebat-o. —G.M. Ce să-ți mai spun? Ne-am sărutat În toaleta de la clasa I a Liniilor Aeriene Nipone. E ca În Lost in Translation. Cred că mă iubește la nebunie, tu ce crezi? — Tu Îl iubești pe el? am Întrebat-o. —Dumnezeule, nu! Nu mai ții minte scopul? Cinci Cuplări până de Ziua Eroilor, fără complicații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
el, nu părea deloc panicat, chiar și după acel fiasco pe care el Îl numea „Nina-gate“. —Nu-i așa că pânza este minunată, zise el, privind lung, cu o expresie visătoare, la rochia lui Lauren, ca și cum ar fi fost un tablou. Liniile care conturează silueta sunt exact În stilul lui John Singer Sargent 1. Pânza avea o formă cu disperare romantică. Cu un corsaj strâns pe bust, care se Îngusta Într-o talie micuță și plutea apoi Într-o fustă de vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
despachetați lucrurile. O să zicem că ați strâns ca să vă mutați. Dacă întreabă cineva, spuneți că ați primit un transfer în altă localitate. Le spuneți că sunteți îndrăgostit de casa asta. Și, în rest, rămâne secretul nostru. — Bill Burrows e pe linia doi, spune Mona din biroul celălalt. Iar în stație zice: „Recepție?“. Eroina noastra apasă un alt buton și zice: „Bill!“. Îi șoptește Monei cuvântul „cafea“. Își smucește capul spre fereastră și-i șoptește „du-te“. „Mă recepționați?“ zice în stație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
bezele spre mulțime. A făcut semnul păcii cu două degete. A planat până deasupra copacilor, strângându-și fusta în pumn, și-a smucit pe spate șuvițele roșcate și negre, a făcut cu mâna - și amin. A dispărut peste munți, dincolo de linia orizontului. Și dusă a fost. Nu poți totuși să crezi tot ce citești în ziar. Madona Zburătoare nu a fost o minune. A fost o vrajă. Aici nu e vorba de sfinți, ci de vrăji. Dom’ sergent și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cauză aparentă. La fiecare o mie de sugari, doi se culcă, pur și simplu, și nu se mai trezesc. Editorul meu, Duncan, numește fenomenul ăsta „moartea în leagăn“. În legătură cu Duncan, faptele ar fi următoarele: este ciuruit de cicatrice acneice, iar linia scalpului îi e castanie o dată la două săptămâni, când își boiește rădăcinile albe. Parola de la calculatorul lui e „parola“. Tot ce știm despre moartea infantilă subită este că nu există nici un tipar. Majoritatea sugarilor mor singuri în cameră, în cursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cursă a înarmărilor. N-o să câștigi doar cu o groază de note înalte. Aici nu e vorba despre calitate, ci despre volum. Nu e vorba despre muzică, ci despre cine iese învingător. Sfidezi concurența cu bașii. Zgâlțâi ferestrele. Lași baltă linia melodică și te apuci sa zbieri versurile. Vorbești urât și te înfigi în fiecare cuvânt mai deocheat. Acum îi domini pe toți. De fapt este un joc de putere. În baia întunecoasă, stând pe veceu, râcâi banda adezivă de pe pachet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Manor-Born zice: „Diamantele devin un accesoriu cotidian“. Îmi acopăr fața cu mâinile și gem. Tipa asta, Mona, desface din nou folia de pe sendviș și mai ia o înghițitură. Închide radioul și zice: — Nasol. Pe dosul mâinilor și pe degete șerpuiesc liniile unui desen ruginiu, cu henna; degetele ei, chiar și cel mare, sunt doldora de inele de argint. În jurul gâtului i se încolăcesc o puzderie de lănțișoare de argint, care dispar sub rochia portocalie. Pe piept, țesătura portocalie, creponată a rochiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
e gol. Salteluța de plastic e legată sul la un capăt al pătuțului. Alături, pe o etajeră, e un teanc de cărți. Versuri și poezii e deasupra. Când așez cartea pe comodă, se deschide singură la pagina 27. Trag o linie, cu un ac, de-a lungul marginii interioare a paginii, chiar lângă cusătură, iar pagina se desprinde. Cu pagina împăturită în buzunar, pun cartea la loc, desupra teancului. În sufragerie, cosmeticele sunt trântite grămadă pe jos. Helen a deschis fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să dea de urma cărții. Rămas singur, răsfoiesc agenda lui Helen. Aproape că nu există zi fără un nume; pe unele le știu. Ori vreun dictator dintr-o republică bananieră, ori vreun șef mafiot. Fiecare nume este tăiat cu o linie roșie. Ultimele vreo zece le scriu pe o bucată de hârtie. Printre nume apar întâlnirile și notele lui Helen, cu scrisul ei caligrafic, perfect, asemenea unui giuvaer. Uitându-se la mine de pe banchetă, Stridie se lasă pe spate cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
stropească cu ierbicide - chiar și atunci când au adus caprele pitice să le mănânce -, încep să se întindă rădăcinile. Rădăcinile astea au surpat tunelurile, au întrerupt cablurile și conductele subterane. Dom’ sergent formează în continuu numărul din anunțul cu restaurantul, dar linia rămâne moartă. Chelnerița se uită la limbile de iederă care au început deja să traverseze strada. Într-o săptămână, n-o să mai aibă serviciu. — Garda Națională ne-a promis că o s-o stopeze, zice. Acum aud că a ajuns și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
3... Capitolul 32 Orașul figurează pe hartă ca Stone River. Stone River, Nebraska. Dar, când ajungem acolo, dom’ sergent și cu mine, pe indicatorul de la intrarea în localitate a fost vopsit numele „Shivapuram“. Nebraska. 17000 de locuitori. În mijlocul străzii, încălecând linia punctată, stă o vacă bălțată alb cu maroniu, pe care trebuie s-o evităm din scurt. Rumegând alene, vaca nici nu clipește. Centrul înseamnă două cvartale de clădiri din imitație de cărămidă. Deasupra intersecției principale pâlpâie un semafor intermitent. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ca să te domine. O mașină apare și parchează; e Stridie. Își dă părul din ochi și rămâne la volan, uitându-se la noi. Părul blond și ciufulit a explodat în toate părțile. Două cicatrice adânci îi brăzdează chipul cu două linii paralele. Vopsea sângerie, de război. Îi sună telefonul, și răspunde: — Biroul de avocatură Doland, Dimms și Darn. Eterna luptă pentru putere. Dar o iubesc pe Helen. Nu, zice Mona, și aruncă o privire spre Stridie. Așa crezi doar. Așa te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
relaxată a femeii, de prințesă fără griji, a cărei piele fină, bine întinsă și rumenă te trimite cu gîndul la fructele din pragul toamnei, e tăiată în două de fiorul unei neliniști, micșorînd ochii, născînd între sprîncene o cută, alungind liniile maxilarelor ce vor să definească bărbia, modestă dealtfel, dar aruncată mereu înainte. Un gînd de neliniște, trădînd interesul pentru ziarul de alături, i se așterne pe față, maturizînd-o brusc, dăltuind-o în contururi sigure, dînd viață privirii ce se furișează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rea strigă el șoferului, care a urcat la volan și a deschis fereastra din stînga, să șteargă oglinda retrovizoare, în timp ce ambalează motorul, rulînd încet. *** Mihai lasă biletul de voie portarului, ieșind în fugă, să prindă cursa care vine dinspre capătul liniei. O clipă, în graba sa, întoarce capul spre pavilionul administrativ, ridicînd privirea către ultimul etaj, doisprezece, unde este serviciul Plan-Producție, fulgerat de amintirea femeii cu care stătea Don Șef de vorbă. "Ar trebui să judec și eu ca Vlad" gîndește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ai pasagerilor au prilejul să vadă cum în parbriz, asemenea unui jet puternic, viscolul lovește în plin, spărgîndu-se rotund, ca o explozie de schije albe, ce lunecă pe botul cursei și se preling pe lîngă geamuri, adunîndu-se la spate, precum liniile de forță pe lîngă modelul unui avion, într-un tunel aerodinamic. Să rămînem aici spune arhitectul cînd vede că șoferul pornește motorul. Măcar ne sprijinim de capătul podului. Așteptăm pînă se mai potolește vîntul. Și dacă se rupe capătul podului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pic pe maistru și-ai să vezi, sau, de ce nu?!, pune-l pe maistru să semneze singur pontajul, să răspundă el! Ești sigur? Pe cuvîntul meu! Ți-o spun pentru că, de obicei, noi, ăștia tineri, sîntem puși mereu în prima linie. Mă duc să-l caut pe Cornea! se înfurie Vlad. Ăsta o face pe corectul și are o gură!... Las' că i-o zic eu! Vlad ridică un deget în semn de salut și iese. În furia lui, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și-mi faci mizerie... Apropo: iar nu mi s-a măturat biroul, treabă-i asta?! Dacă se termină căptușirea cu plumb, avem ce face; continuăm montajul în hală. Ai ce face și acum. Iei grupa de mecanici și mergi la linia doua; sînt niște cisterne înzăpezite; trebuie aduse la rampa de descărcare, urgent, că-i zor mare. Am spus urgent! precizează Stanciu cînd vede că maistrul vrea să spună ceva. Pus la punct de tonul autoritar al șefului, Cornea iese fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de conștiință. Nu sînteți nici primul și nici ultimul care semnează ideile altora. Apropo: ați fost sigur că jucam pocher? Nu. De asta nu. Mai ales la modul cum ai fost acuzat. Deci, înseamnă că v-ați înșelat pe toată linia rîde Lazăr, întorcîndu-se la locul său. Profesorul mai rămîne un timp locului, nedumerit, pufnește apoi într-un început de rîs ironic, după care se reașază la masă, așteptîndu-l pe chelner. Toți și-au reluat locurile, grăbindu-se să facă comenzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
stă de ieri la Sălcii? Da. Și tu? Eu ce? Te pomenești că nici n-ai vorbit cu ea la telefon. Pe-o vreme ca asta abia vorbești în interiorul orașului. De-aseară am făcut comandă și-am tot așteptat; ba linie aglomerată, ba circuite defecte... Curios! începe Runca să se plimbe, cu palmele puse una peste alta la spate. Și eu te-am sunat de cîteva ori, să vorbesc cu Aura, iar dimineață, să-ți spun de operație... Gîndeam că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vorbă, că de cunoscut, parcă, numai din vedere... Tovarășa Matei mi-a recomandat... începe Vlad imediat ce se așază pe scaun. A! rîde zgomotos Muraru. Știi ce se întîmplă pe front cu soldații indisciplinați? Sînt trimiși într-un batalion disciplinar, în linia întîia. Ce boacănă ai făcut? Vlad se uită la el cruciș. Două lucruri nu suport: colaboratorii proști, care-și dau importanță și obrăznicia. Îți plac femeile? Să fim înțeleși! continuă Muraru, văzîndu-l roș tot, pierdut. Am în instalație multe laborante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-și scalde amintirile în viscolul de afară. Și din surîsul femeii, înflorit înăuntrul fortăreței, construită cu cinci foi de viță, în care s-a retras, amintirea lui naște surîsul fetei, cel de atunci, cînd a împăturit actul de naștere, cu linie la "numele tatălui", a troznit încuietoarea poșetei și s-a pierdut în lumina soarelui de toamnă, dincolo de ușile încărcate cu fier forjat. "Bătrîna bănuie, ori, mai precis, știe totul. Altfel, la ce bun toată povestea cu sentimentele paterne ale ăstuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]