8,611 matches
-
un ordin. Iar drumul salvării vi-l arată și spre el vă împinge o țepușă roșie. Tocmai aici, frați creștini, se arată în sfârșit îndurarea divină care a pus în orice lucru binele și răul, mânia și mila, ciuma și mântuirea. Chiar acest flagel, care vă lovește, vă înalță și vă arată calea. Foarte de mult, creștinii din Abisinia vedeau în ciumă un mijloc eficace, de origine divină, de a câștiga veșnicia. Cei ce nu erau atinși se înfășurau în cearșafurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Foarte de mult, creștinii din Abisinia vedeau în ciumă un mijloc eficace, de origine divină, de a câștiga veșnicia. Cei ce nu erau atinși se înfășurau în cearșafurile ciumaților pentru a muri în mod sigur. Fără îndoială, această furie a mântuirii nu este recomandabilă. Ea arată o grabă regretabilă, foarte apropiată de orgoliu. Nu trebuie să fii mai grăbit decât Dumnezeu și orice încercare de a accelera ordinea imuabilă pe care el a stabilit-o o dată pentru totdeauna duce la erezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
totdeauna duce la erezie. Dar acest exemplu conține totuși o lecție. Pentru spiritele noastre mai clarvăzătoare el scoate în evidență această licărire aleasă de veșnicie care zace în adâncul oricărei suferințe. Ea luminează, această licărire, drumurile amurgului care duc spre mântuire. Ea exprimă dorința divină care, fără greș, transformă răul în bine. Și astăzi, prin acest cortegiu de moarte, temeri și strigăte, ea ne îndreaptă spre tăcerea esențială și spre principiul oricărei vieți. lată, fraților, imensa mângâiere pe care voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
să discut asta cu dumneavoastră. Lucrăm împreună pentru ceva care ne reunește dincolo de blesteme și rugăciuni. Numai asta e important. Paneloux s-a așeză lângă Rieux. Părea și el emoționat. \ Da, a spus el, da, dumneavoastră de asemenea acționați pentru mântuirea omului. Rieux a încercat să zâmbească. Mântuirea omului e un cuvânt prea mare pentru mine. Nu merg atât de departe. Ceea ce mă interesează, este sănătatea lui înainte de toate. Paneloux șovăia. Doctore, spune el. Dar s-a oprit. Pe fruntea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pentru ceva care ne reunește dincolo de blesteme și rugăciuni. Numai asta e important. Paneloux s-a așeză lângă Rieux. Părea și el emoționat. \ Da, a spus el, da, dumneavoastră de asemenea acționați pentru mântuirea omului. Rieux a încercat să zâmbească. Mântuirea omului e un cuvânt prea mare pentru mine. Nu merg atât de departe. Ceea ce mă interesează, este sănătatea lui înainte de toate. Paneloux șovăia. Doctore, spune el. Dar s-a oprit. Pe fruntea lui, începuseră să curgă șiroaie de sudoare. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
oară Maggie îi întâlni privirea. Dar dacă eu nu m-am iertat? — A, asta e o altă problemă, nu? Dar n-ar trebui să fie prea dificil pentru tine. Nu e asta una din specialitățile catolicilor? Anularea păcatelor prin răscumpărare? Mântuirea și toate celelalte? Deci asta e șansa ta. — Nu e chiar atât de simplu. —Adevărat. N-o să-i aduci înapoi pe cei pierduți din cauza celor întâmplate. A greșelii tale. Dar poți opri pierderea și mai multor vieți. Și asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fi putut cuteza să trăiască mai mult decît Iisus Hristos mort, În chinuri groaznice pentru a-i răscumpăra pe ei, bieți păcătoși? Înaintea vacanței de Paște, erau puși să retrăiască sacrificiul lui Hristos care se dăduse pe sine jertfă pentru mîntuirea fraților lui, oamenii. Li se repeta: „Și-a vărsat sîngele pentru noi pe Cruce. SÎntem botezați cu sîngele Lui. A voit să ia asupră-Și toate păcatele lumii“. Era ceva apăsător, iar François, care nu căpătase niciodată mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mod evident, Îl tulburase. Doi oameni? Fraza era blasfematorie! La ce bun că fusese primul la religie? François nu confunda activitatea omenească a lui Hristos cu aceea a tatălui lui, un păcătos plin de căință supus canonului de penitență necesar mîntuirii sale. Nu uitase taina Sfintei Treimi, mysterium absolutum al Dumnezeului unic În trei persoane. CÎnd era copil, cu dragă inimă ar fi alcătuit cu tatăl lui și cu Iisus o treime profană În care și-ar fi rezervat rolul Duhului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
algebră? O făcuse ca să-i placă lui Alain. La liturghie, În clipa cînd se rostea rugăciunea pentru vii și morți: „Amintește-ți, Doamne, de slujitorii tăi...“, François, recules, se gîndea la Alain, la salvarea sufletului lui, la fericirea și la mîntuirea lui. Dacă se alăturase grupelor de cercetași, era pentru a-l vedea mai des pe Alain, profilul lui Alain, maxilarul bine desenat al lui Alain, coapsele goale ale lui Alain. Pasiunea asta ținuse de la Paște pînă la vacanța mare. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mesajul biblic, mă rătăcisem Într-un univers În care viața nu mai e socotită un miracol și un dar al lui Dumnezeu. Văzuse că scrisesem o compunere bună, dar reacționase ca un om răspunzător de viitorul meu spiritual și de mîntuirea sufletului meu. În acest caz, era neîndurător! Ni s-ar fi putut da ca subiect: „Povestiți-vă copilăria“. M-aș fi inspirat din cartea pe care tata o intitulase Paternitate veselă, În loc să mă las pervertit de autori bănuiți de aplecări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mei nu mi-au spus niciodată: „Preferi să mergi la liturghie sau la cinema?“. Tata trăia Închis În visul lui, Într-un univers În care toate faptele lui trebuiau să fie răscumpărate de suferințele lui Hristos care murise odinioară pentru mîntuirea lui: „Dumnezeu a răscumpărat trupul bicisnic“, a scris el În legătură cu nici mai mult, nici mai puțin decît cu propria-i căsătorie. Ne trăgea după el În visul lui așa cum un gradat Își trage trupa după el la război. Copiii vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
că el era prea Închis În universul lui În care nu exista decît căsătoria creștină: căsătoria, a scris el, este Întîlnirea a două ființe mutilate, rămase imperfecte În urma păcatului originar, și pe care Dumnezeu le lasă să umble pe drumul MÎntuirii. CÎnd cutează să evoce faptul de netăgăduit că s-a culcat cu mama, scrie: „Gurile noastre se Întîlnesc, dinții noștri se ating, dar dinții ăștia au adăpostit trupul lui Hristos. În dimineața asta chiar, am mîncat Trupul Lui. El se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
al mașinii de scris a tatei care profita de liniștea reinstalată - așa credea el! - ca să-și isprăvească un articol neterminat. Am practicat cel mai ades masturbatio interrupta, fără să știu că era un lucru dăunător pentru nervi, nu folositor pentru mîntuirea sufletului. Renunțarea la ejaculare În ultimul moment era un semn al preeminenței persoanei mele spirituale asupra animalității mele. Nu scrisese Sfîntul Pavel că trupul este templul Duhului Sfînt? Doar nu era să-l elimin pe Sfîntul Duh prin spermă! N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
are de-a face cu un maestru al ascezei creștine! Presupun că profesorii dumitale de religie ți-au vorbit despre intenția bună, sau despre intenția perfectă. — CÎnd ni se cerea să măturăm sau să spălăm vasele, oferind acestă acțiune pentru mîntuirea sufletelor din Purgatoriu? Ia te uită! Sau pentru mîntuirea cărților tatălui dumitale, mai știi? Îți iubești tatăl și ai scris o carte. Ar fi prea ușor să-ți spun că una n-o exclude pe cealaltă. Ai pus cumva plugul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
creștine! Presupun că profesorii dumitale de religie ți-au vorbit despre intenția bună, sau despre intenția perfectă. — CÎnd ni se cerea să măturăm sau să spălăm vasele, oferind acestă acțiune pentru mîntuirea sufletelor din Purgatoriu? Ia te uită! Sau pentru mîntuirea cărților tatălui dumitale, mai știi? Îți iubești tatăl și ai scris o carte. Ar fi prea ușor să-ți spun că una n-o exclude pe cealaltă. Ai pus cumva plugul literaturii Înaintea boilor dragostei dumitale filiale? Sau ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
în pântece și i-a pierdut. Își dădea seama că, în fața acelor ochi, nu mai avea nimic de ascuns. Privirea Fecioarei le știa pe toate, le înțelegea pe toate și le ierta pe toate. și în același timp îi promitea mântuire și speranță, privindu-i sufeltul fără tăgadă. ă Asta este din secolul al doisprezecele. Este veche de mai bine de șase sute de ani. Vă dați seama. Zoia încuviință în timp ce își ștergea lacrimile. ă Vă dați seama cât amar de lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ă Dar ai făcut-o, spuse Porfiri, pe un ton neutru, fără să o acuze. Era ca și cum el îi citea gândurile. ă Da. Am făcut-o, spuse ea repede privind la genele sale după un semn de înțelegere sau de mântuire. ă Totuși, continuă Porfiri, de data asta a fost altfel. Ce ți-a mai cerut de data asta? Lilia dădu din cap. Cu ochii roșii, Lilia dădu puternic din cap fără a se uita la vreunul dintre ei. Asemeni chipurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
una. Azi m-am hotărât să încerc totuși. Am descoperit că vinul păstrat cu atâta evlavie s-a stricat, s-a oțetit. 2 martie Cred că va trebui să urmez tratamentul recomandat de doctorul B. Înapoi în grote! Acolo e mântuirea. 4 martie Venind de la dispensar, m-am întâlnit cu J. Era îmbrăcat cu cojoc și cu capul gol. Cap de dihor bătrân, încărunțit în rele și viclenie. „E adevărat că ești cam bolnav?” m-a întrebat. M-am mirat. „Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
e la fel de rară ca apa”. La ce-i servea puterea Bătrânului dacă nu se mai bucura de nimic? Era stăpân absolut, dar și captiv absolut. Trăia ca un ascet, ca un invalid, într-o peșteră strălucitoare, domeniul și închisoarea lui, mântuirea și blestemul lui, unde era și boală și bolnav. Și nu țineam deloc să-i semăn, adică să mă frustrez și eu. Nu mă mai întrebam de ce nu se duceau și bătrânii în sala cu oglinzi acum mi se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se Întorc mulți dintre fugarii ce au avut curajul să se desfigureze ca să nu mai fie prinși din nou. Ah, urlu eu Înfrânt și, după spusa naratorului, un cuvânt iese de pe buzele mele corupte, un suspin, un strigăt de speranță: Mântuire! Dar mântuire de ce anume, bătrâne Rocambole, știai bine că nu trebuia să Încerci să fii un protagonist! Ai fost pedepsit, și chiar cu mijloacele tale. I-ai umilit pe scribii de iluzii, și acum iată că scrii, cu alibiul mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mulți dintre fugarii ce au avut curajul să se desfigureze ca să nu mai fie prinși din nou. Ah, urlu eu Înfrânt și, după spusa naratorului, un cuvânt iese de pe buzele mele corupte, un suspin, un strigăt de speranță: Mântuire! Dar mântuire de ce anume, bătrâne Rocambole, știai bine că nu trebuia să Încerci să fii un protagonist! Ai fost pedepsit, și chiar cu mijloacele tale. I-ai umilit pe scribii de iluzii, și acum iată că scrii, cu alibiul mașinii. Te iluzionezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ajuns să dai o mână de ajutor“. Un complot, dacă vrea să fie complot, e secret. Trebuie să existe un secret pe care, cunoscându-l, noi n-am mai fi frustrați, pentru că ori ar fi secretul care ne duce la mântuire, ori cunoașterea secretului s-ar identifica cu mântuirea. Există oare un secret atât de luminos? Desigur, cu condiția de a nu-l cunoaște vreodată. Dezvăluit, el n-ar putea decât să ne dezamăgească. Nu-mi vorbise Agliè de tendința către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
complot, dacă vrea să fie complot, e secret. Trebuie să existe un secret pe care, cunoscându-l, noi n-am mai fi frustrați, pentru că ori ar fi secretul care ne duce la mântuire, ori cunoașterea secretului s-ar identifica cu mântuirea. Există oare un secret atât de luminos? Desigur, cu condiția de a nu-l cunoaște vreodată. Dezvăluit, el n-ar putea decât să ne dezamăgească. Nu-mi vorbise Agliè de tendința către mister, care agita epoca Antoninilor? Și totuși, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Nu-mi vorbise Agliè de tendința către mister, care agita epoca Antoninilor? Și totuși, abia sosise cineva care se declarase fiul lui Dumnezeu, fiul Domnului care se face carne și mântuie păcatele lumii. Era acesta un mister oarecare? Și făgăduia mântuirea Întregii lumi, era de-ajuns să-ți iubești aproapele. Era un secret de nimic? Și lăsa testamentar că oricine rostea cuvintele potrivite În momentul potrivit putea să transforme o bucată de pâine și jumătate de pahar de vin În carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
că Dumnezeu este Unul și Întreit și că Duhul vine de la Tatăl și de la Fiul, iar nu Fiul din Tatăl și din Duhul Sfânt. Era o formulă de doi bani făcută pentru Hylici? Și totuși, ăia, care aveau de-acum mântuirea la Îndemână - do it yourself - nimic. Asta-i toată revelația? Ce banalitate: și dă-i și colindă isterici cu corăbiile lor prin toată Mediterana În căutarea unei alte științe pierdute, pe lângă care dogmele acelea de treizeci de parale n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]