5,671 matches
-
precum și scenografia la cincisprezece dintre spectacolele montate. Printre ele: Noaptea Bufonilor, Steaua fără nume, Nocturnele lu' Leonida, Livada de vișini, Astă seară se joacă fără piesă, Pescărușul, Nopțile regilor, Trei surori, D-ale carnavalului, Woyzeck, O noapte furtunoasă, Barbarii, Năpasta, Meșterul Manole, Unchiul Vanea (în țară) și Neînțelegerea, Dragoste și îndrăgostiți (după Shakespeare), Richard II, Woyzeck, D-ale carnavalului, Unchiul Vanea, Richard III, O noapte furtunoasă (în străinătate SUA, Germania, Suedia, Islanda, Rusia). Ca regizor de film, a semnat peliculele Înghițitorul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lipsită de înrădăcinare afectivă a amprentei! Amprenta locală e o metonimie, acea figură poetică mobilizează un singur element pentru a evoca un ansamblu: la partie pour le tout! Partea pentru tot... amprenta pentru o reprezentație! Memoria mea e metonimică! Din Meșterul Manole a lui Alexa Visarion, îmi răsună încă și azi în urechi zgomotul agitat al acelei înălțări febrile, executate sub ochii noștri, a unui zid făcut din planșe de lemn, echivalentul mănăstirii...atunci cadrul scenei se închidea progresiv și în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
încă și azi în urechi zgomotul agitat al acelei înălțări febrile, executate sub ochii noștri, a unui zid făcut din planșe de lemn, echivalentul mănăstirii...atunci cadrul scenei se închidea progresiv și în gesturile precipitate recunoșteam dăruirea până la moarte a meșterilor și a lui Manole... Răsună și acuma în mine furia construcției, retrăiesc agitația zidarilor, căci teatrul, în prezența mea, devenea metafora vie a sacrificiului pentru creație. A devoțiunii dincolo de viață și moarte. Nu auzeam un discurs, ci eram martorul unui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sau într-un aproape inaccesibil Turn al artei, undeva departe, la București, unde, dealtfel, nici nu călcasem vreodată. Și iată că am aflat că Alexa Visarion, o revelație a regiei tinere din acel moment, sosise la Cluj pentru a monta Meșterul Manole de Lucian Blaga și Unchiul Vanea de Cehov. Se vorbea chiar că i se va încredința direcția artistică a Teatrului Național din Cluj. Din fericire, tata îl cunoștea bine pe actorul Geo Nuțescu (care îl juca pe Astrov) și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ar fi avut un fel de motoraș feeric în interiorul lui un motoraș care se declanșa la cea mai mică atingere cu sfera teatrului, a scenei. Alexa Visarion mi-a îngăduit să particip la câteva din repetițiile cu Unchiul Vanea și Meșterul Manole. M-a frapat, dintru început, amestecul de autoritate și gingășie cu care dirija actorii și, în general, întreg procesul de facere a spectacolului. Școala românească de regie era reputată ca una extrem de serioasă și, în același timp, extrem de autoritară
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
am asistat m-a ajutat, în chip substanțial, să trec cu brio, din prima rundă, de șocul examenelor de admitere deosebit de dificile la care erau supuși "pretendenții la coroană". Uneori, în cursul altor scurte întâlniri sau în timpul repetițiilor finale cu Meșterul Manole și Unchiul Vanea, l-am văzut pe Visarion meditativ, aparent închis în sine, dar niciodată deprimat sau... cum să spun... umbrit. Nu, niciodată umbrit. Regizorul pe care tocmai îl cunoscusem făcea parte din categoria artiștilor solari. Ceea ce m-a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
uit nici acum scrâșnetul pietrișului cu care era acoperită dușumeaua scenei scrâșnet îngemănându-se straniu cu melodia suferințelor mocnite și, de câteva ori, explozive ale personajelor cehoviene. Cum nu pot uita nici momentul magnific din celălalt spectacol, când unul din meșterii lui Manole șuiera exaltat: "Noi suntem dracii lui Cristos !" iar gigantica schelă, mirosind a lemn proaspăt geluit, construită de regretatul Vittorio Holtier din fosa orchestrei și până în tavanul boltit al sălii Teatrului Național, devenea, sub ochii noștri, zidul bisericii care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de motivațiile obscure ale identităților confuze 1... Luna verde o explorare a lumii postmoderne care se va fi constituit sub ochii noștri, de-a lungul deceniilor postcomuniste. Iar Ana vine la rînd cu o poveste care citează, rescrie, absoarbe Legenda Meșterului Manole. Protagonistul, regizor de meserie, deci alter ego al autorului, vrea să facă în anii de dinainte de 1989 un film inspirat din baladă. Din absurde rezonuri politice, nu i se permite. Manole urma să fie... Ștefan Iordache, numit ca atare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
scenă sau spectacol, teatrul ca formă a viului și-a viețuirii. Ca și cum, pentru scurt timp, cineva ar dezvălui toate secretele acestei arte, toate frământările ei și ar invita la privit, pe gaura cheii, în culisele sufletului fabricanților de iluzii, ale meșterilor jongleuri cu visul și cu realitatea, aplaudați, apreciați, huliți sau ignorați, pe scenă, în fiecare seară. Eugenio Barba spune în cartea sa, Casa în flăcări că "A face teatru înseamnă a trăi o vrajă, a crea arhipelaguri de insule magice
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fiecare dată când discuția se oprea, de fapt reîncepea. Într-un nou punct. Mobil. Și nu se termina niciodată. Mihaela MICHAILOV Maestrul Totdeauna i-am spus maestrul. L-am cunoscut demult nu știu exact cum dar pretextul indirect a fost Meșterul Manole, subiectul unui film pe care l-a realizat mult mai târziu cu totul altfel decât daca l-ar fi realizat atunci. Cu acest pretext am facut o călătorie inițiatică la originea legendelor, în Grecia pe urmele unei legende carpatice
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cine ar săvârși necesara exegeză a întregii sale opere, de interes este și puterea sa în sugerarea expresivă a unei atmosfere stranii în filmul românesc. Să vorbim doar de "Ana", ultimul său film, unde tema creației cu trimitere la legenda Meșterului Manole este de fapt o parabolă despre frumusețea iubirii diafane între bărbat și femeie, între ideal și concret, real și imaginar. În ceea ce privește omul social avem în față o personalitate marcată aptitudinal de deferență față de ceilalți, avându-și rădăcina în eleganța
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
existență, până atunci, nici nu o bănuiam, iar deschiderea ei a însemnat dezvăluirea unei noi dimensiuni a creației artistice, cinematografice și nu în ultimul rând, scenografice. La prima întâlnire mi-a descris modalitatea în care ar vrea să trateze legenda Meșterului Manole, mi-a vorbit despre caracterul ei universal și, mai ales, despre specificitatea balcanică a acestui mit primordial, felul în care se regăsește în tradiția orală a popoarelor vecine, în Bulgaria, Serbia, Grecia, Macedonia, etc.Se contura astfel o viziune
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mai îndepărtată sau un subiect de imediată contemporaneitate. În acest spirit și cu aceste intenții, am început, împreună cu Alexa Visarion, o serie de călătorii, aș îndrăzni să le numesc, inițiatice: Moldova, Basarabia, Grecia, în căutarea tiparului architectonic ideal pentru "zidirea" Meșterului Manole, sau, mai bine spus, pentru a vedea fizic diverse monumente, nu neapărat biserici, ca apoi, printr-un efort de sinteză sa putem recrea o construcție emblematică, o clădire-simbol a jertfeiși a sacrificiului. Din păcate, "vremurile" au devenit destul de rapid
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
serie de zmeie "de artă". Cândva am scris chiar câteva cântece despre zmeie, făceau parte dintr-o serie, dintr-o lucrare mai mare. Și ce să vezi: în varianta de scenariu pe care o primisem scenariul era centrat pe mitologia Meșterului Manole apărea un zmeu ce era, precum într-o lucrare de Chagall, agățat de-o turlă de biserică. M-a bucurat coincidența, găsisem un numitor comun mie îmi trebuie mereu numitori comuni și m-am apucat de treabă. În Ana
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Răzvan Vasilescu în personajul principal din filmul Ana. Ana, sinteza unei opere Filmul, adus în locurile de aici și în timpul de acum, are rădăcini adânci în binecuvântata obsesie a regizorului pentru balada Mănăstirii Argeșului. L-a vrut, cu ardoare, pe Meșterul Manole film. A scris, rescris și iar rescris scenariul. În 2007 apărea, la Editura Universalia, un volum De la Ziditorul la Zidirea care aducea împreună scenariul literar al regizorului și gânduri ale câtorva oameni de teatru și film (între care profesorul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Zidul Casei Scânteii, imaginea simbol a ideologiei, propagandei și cenzurii comuniste. Dar, în același timp, ne putem gândi și la zidurile care se tot dărâmă, cerând jertfă. Iar jertfa există în ambele versiuni. Bărbatul aleargă pe lângă coloanele edificiului comunist, așa cum Meșterul Manole cercetează înfrigurat să înțeleagă de ce cad stâlpii mănăstirii. Din nou liftul, un unghi subiectiv din care vedem, la fiecare etaj, grilajul de fier al ușilor. Ca niște zăbrele. Mai târziu, expresia acestor simboluri își va găsi locul într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
vieți", iar El, Răzvan Vasilescu, stăpânit de sentimentul ratării, a făcut Irlanda, "nițică Suedie", la Muntele Athos a stat trei luni... Și s-au întors. Ca dintr-un surghiun. Dar calea deportării tot drum este. La capătul drumului celor zece meșteri mari "Lăcașul se va înălța. Biserica va sta dreaptă. Trei zile, atât. Pentru că e vie și sfântă" spune protagonistul, fiind pe rând și Toma, și Dumitru, și Petru, și solul... în secvența din pridvorul biseicii de cimitir, unde, el și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
-i însă expresia torționarului. La fel, maestru al nuanțelor, Dorel Vișan este vital și puternic, dar, în același timp, chipul lașității și slugărniciei agresive. Dar tot acolo, pe apă, e și vasul părăsit, refugiu și liniște pentru întâlnirea cu filmul Meșterul Manole. Trei paliere ale actualității În Ana sunt și trei paliere ale actualității. Decupate fie temporal, în flash-back-uri, fie subtil, întrețesând poeticii filmice replici și stări definitorii. Să vorbim, în primul rând, despre trecut, despre epoca Ceaușescu, abordată cu mijloacele
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
faptă conformă legii morale. Tocmai de aceea nu poate mira interesul constant pe care-l are pentru zid și zidire, pentru construcție și nu pentru distrugere definitivă". "Înzidirea" devine astfel, deloc întâmplător, pentru cel care știe sensul profund al Legendei Meșterului Manole, un termen cu profunde semnificații atât ontologice cât și morale. La Visarion Alexa putem urmări o conjuncție fericită între ceea ce reprezintă concepția sa civică și morală și dimensiunea etico-estetică încapsulată în viziunea sa regizorală. Cum, desigur, alții se pricep
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nivele se întrepătrund. Fac același corp în perimetrii unei viziuni unitare, a unor modalități și mijloace de limbaj de o austeritate extremă. Dacă mă gândesc retrospectiv la spectacolele mari ale lui Alexa Visarion, Unchiul Vanea, Woyzeck, O noapte furtunoasă, Năpasta, Meșterul Manole, O pasăre dintr-o altă zi, Procurorul, Pasărea Shakespeare, Echipa de zgomote sau Vinovatul, nu am nicio îndoială că ele au anticipat tendințe și formule de spectacol (teatrul de dezbatere, teatrul politic, experimentarea unor surse inedite de teatralitate etc.
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
clujan printr-o Gală a Teatrelor Naționale și o dezbatere cu criticii pe tema " Dramaturgia clasică și publicul contemporan". [...] Seriozitatea acestei deschideri de stagiune, a transformat pentru o săptămână Clujul în adevărata capitală a vieții noastre teatrale." (George Banu) 1973 MEȘTERUL MANOLE Lucian Blaga Teatrul Național Cluj-Napoca ...Meșterul Manole are o semnificație adâncă [...]. Condiția lecturii prealabile e importantă, fiindcă trebuie spus de la bun început că Alexa Visarion propune o formulă proprie în abordarea poemului dramatic, un decupaj regizoral în care a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și o dezbatere cu criticii pe tema " Dramaturgia clasică și publicul contemporan". [...] Seriozitatea acestei deschideri de stagiune, a transformat pentru o săptămână Clujul în adevărata capitală a vieții noastre teatrale." (George Banu) 1973 MEȘTERUL MANOLE Lucian Blaga Teatrul Național Cluj-Napoca ...Meșterul Manole are o semnificație adâncă [...]. Condiția lecturii prealabile e importantă, fiindcă trebuie spus de la bun început că Alexa Visarion propune o formulă proprie în abordarea poemului dramatic, un decupaj regizoral în care a integrat cu o funcție accentuat demonstrativă scenografia
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mare măsură răspunsurile actorilor. Așadar o montare "de autor", firească în operația frecventă de recitire a clasicilor, ce ilustrează în primul rând punctul de vedere al directorului de scenă, și nu o conștiincioasă mutare pe scenă a textului lui Blaga. Meșterul Manole e fidel spiritului blagian, chiar dacă nu literei, potențează cu o maximă expresivitate scenică ideile dramei chiar dacă pasaje de respirație lirică și incantație metaforică au dispărut din montare. Un spectacol în acorduri majore, tragice, într-o tonalitate bărbătească, aspră, un
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acorduri majore, tragice, într-o tonalitate bărbătească, aspră, un joc ritual pe tema stării de excepție pe care o presupune creația. "Teatrul de stăre" pe care regizorul îl cultivă i-a izbutit deplin acum. Impresia pe care o transmite acest Meșter Manole e starea magmatică, de haos ce premerge luminii. [...] Jocul paroxistic, exarcebat, sub răsuflarea fierbinte a posedaților, se ordonează armonios dedesubtul aparenței de haos, sub imperiul câtorva comandamente zămislite din realitatea textului. [...] Expresiv, bogat în sugestii s-a arătat personajul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
se ordonează armonios dedesubtul aparenței de haos, sub imperiul câtorva comandamente zămislite din realitatea textului. [...] Expresiv, bogat în sugestii s-a arătat personajul colectiv, a celor 9 zidari. [...] (Mira Iosif) ... S-ar putea spune, de pildă, că punând în scenă Meșterul Manole, regizorul Alexa Visarion și scenograful Vittorio Holtier au săvârșit unele infidelități față de opera lui Blaga. Operațiunea întreprinsă de regizor tocmai în această direcție a fost și aceea de a transforma poezia literară în poezie scenică. [...] Mergând pe această direcție
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]