5,818 matches
-
însă, cu mai multe săptămâni înainte de expediție, că proviziile lor sunt în pericol și mutaseră mare parte din ele în alte locuri. Ei au aflat în noaptea dinaintea bătăliei detalii și despre planurile britanicilor și au reușit să anunțe rapid milițiile din zonă despre mișcările inamicului. Primele focuri de armă s-au tras chiar la răsăritul Soarelui la Lexington. Milițiile erau depășite numeric și s-au retras, după care trupele regulate au avansat spre Concord, unde căutau proviziile. La North Bridge
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
în alte locuri. Ei au aflat în noaptea dinaintea bătăliei detalii și despre planurile britanicilor și au reușit să anunțe rapid milițiile din zonă despre mișcările inamicului. Primele focuri de armă s-au tras chiar la răsăritul Soarelui la Lexington. Milițiile erau depășite numeric și s-au retras, după care trupele regulate au avansat spre Concord, unde căutau proviziile. La North Bridge în Concord, circa 500 de voluntari au luptat și au învins trei companii de soldați ai regelui. Soldații s-
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
spre Concord, unde căutau proviziile. La North Bridge în Concord, circa 500 de voluntari au luptat și au învins trei companii de soldați ai regelui. Soldații s-au retras din fața "minuteman"ilor după o luptă dusă în câmp deschis. Alte miliții au sosit la scurt timp și au cauzat pierderi mari trupelor regulate aflate în marș către Boston. La revenirea la Lexington, expediția lui Smith a fost salvată de întăririle lui general-locotenentului Hugh Percy. Forța combinată, cifrată acum la 1.700
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
lui Smith a fost salvată de întăririle lui general-locotenentului Hugh Percy. Forța combinată, cifrată acum la 1.700 de oameni, a mers până la Boston sub tirul inamicului într-o retragere tactică și a ajuns în cele din urmă la Charlestown. Milițiile cumulate au blocat căile înguste de acces terestru către Charlestown și Boston, declanșând asediul Bostonului. Ralph Waldo Emerson, în „Concord Hymn”, descrie primul foc de armă tras de coloniști la North Bridge ca fiind „împușcătura auzită în toată lumea”, deși nu
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
britanici din Boston, nu avea control asupra zonelor din Massachusetts din afara Bostonului, unde implementarea Legilor dusese la escaladarea tensiunilor între majoritatea Whig insurgentă și minoritatea loialistă Tory. Planul lui Gage era de evitare a conflictului prin înlăturarea proviziilor militare ale milițiilor Whig prin atacuri secrete, rapide și pe scară redusă. Această lupta pentru provizii a dus la un succes britanic și la și apoi la mai multe succese ale insurgenților într-o serie de ciocniri nu foarte violente, denumite "Powder Alarms
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
unei forțe de ocupație. Edmund Burke a descris relația conflictuală a lui Gage cu Massachusetts-ul declarând în Parlament: „un englez este cea mai nepotrivită persoană de pe Pământ să împingă un alt englez în robie.” Coloniștii își alcătuiseră diverse feluri de miliții începând cu secolul al XVII-lea, la început în principal în scopuri defensive împotriva atacurilor triburilor băștinașe. Aceste forțe au intrat în acțiune în Războiul Francez și Indian din anii 1750 și 1760. Ele erau în general miliții locale, oficial
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
feluri de miliții începând cu secolul al XVII-lea, la început în principal în scopuri defensive împotriva atacurilor triburilor băștinașe. Aceste forțe au intrat în acțiune în Războiul Francez și Indian din anii 1750 și 1760. Ele erau în general miliții locale, oficial aflate sub jurisdicția guvernului provincial. Când situația politică a început să se deterioreze, în particular atunci când Gage a dizolvat guvernul provincial în conformitate cu Legea Guvernării Massachusetts-ului, aceste legături deja existente au fost utilizate de coloniști sub egida Congresului Provincial
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
de la Boston în trecut, rămânând pe teren după lăsarea întunericului și întrebând călătorii întâlniți unde se află Adams și Hancock. Aceasta a avut efectul nedorit de a alarma mulți localnici și de a le intensifica eforturile de pregătire. Mai ales miliția din Lexington a început să se adune în acea seară, cu câteva ore înainte de a primi vești de la Boston. O poveste celebră susține că după căderea nopții, un țăran pe nume Josiah Nelson, a confundat patrula britanică cu niște coloniști
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
surse de la Londra cu mult timp înainte ca ele să ajungă chiar la Gage. Adams și Hancock plecaseră din Boston la casa uneia din rudele lui Hancock din Lexington unde credeau că vor fi în siguranță față de perspectiva arestării imediate. Milițiile din Massachusetts strângeau, într-adevăr, arme, praf de pușcă și provizii la Concord, și o cantitate și mai mare în zonele vestice din Worcester, dar liderii rebeli au aflat că ofițerii britanici fuseseră observați examinând drumurile spre Concord. La 8
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
temeau de posibilitatea ca soldații să ocupe Concordul, deoarece proviziile din Concord erau în siguranță, dar se gândeau că liderii lor din Lexington nu știu de potențialul pericol. Revere și Dawes au fost trimiși să-i avertizeze și să alerteze milițiile coloniale din orașele din zonă. Dawes a acoperit drumul terestru din sud călare trecând istmul Boston și Great Bridge până la Lexington. Revere a dat instrucțiuni să se dea semnal la Charlestown după care a parcurs drumul nordic pe apă. A
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
a continuat drumul călare până la Lexington, evitând o patrulă britanică și avertizând aproape fiecare casă de pe drum. Coloniștii din Charlestown au trimis și ei călăreți înspre nord. După sosirea în Lexington, Revere, Dawes, Hancock și Adams au discutat situația cu miliția adunată acolo. Ei credeau că forțele ce ieșeau din oraș erau prea mari pentru simplul rol de a-i aresta pe cei doi și că ținta era de fapt Concord. Lexingtonenii au trimis călăreți în localitățile din jur, iar Revere
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
dezvoltat cu grijă cu câteva luni în urmă, ca răspuns la reacția slabă a coloniștilor față de "Powder Alarm". Acest sistem a fost o versiune îmbunătățită a unei rețele mai vechi de notificări pe arii extinse și de adunare rapidă a milițiilor locale în caz de urgență. Coloniștii utilizaseră periodic acest sistem încă din primii ani ai războaielor indiene din colonie, înainte ca el să nu mai fie folosit în timpul Războiului Francez și Indian. Pe lângă alți curieri călare care au transmis rapid
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
adesea denumită bătălie, ceea ce s-a întâmplat la Lexington a fost doar o mică ciocnire. Când avangarda trupelor regulate, condusă de Pitcairn, a intrat în Lexington la răsăritul soarei în ziua de 19 aprilie 1775, circa 80 de membri ai miliției din Lexington au ieșit din Buckman Tavern și s-au aliniat în piața centrală a satului urmărindu-i, iar circa 40-100 de spectatori au privit de-a lungul marginii drumului. În fruntea lor se afla căpitanul John Parker, un veteran
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
patru Parker, trei Tidd, trei Locke și trei Reed; un sfert dintre ei erau într-un fel sau altul rude cu căpitanul Parker. Acest grup de voluntari făcea parte din „grupa de pregătire” a Lexingtonului, o tehnică de organizare a milițiilor locale datând de pe vremea Puritanilor, și nu ceea ce avea să fie denumită "companie de minutemen". Căpitanul Parker era conștient că era depășit în confruntare și nu era pregătit să-și riște forțele. S-a spus mai târziu că Parker ar
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
ia la stânga către Concord, locotenentul de marină Jesse Adair, capul avangardei, a hotărât de unul singur să protejeze flancul trupelor luând-o întâi la stânga și apoi conducând companiile prin piața centrală într-un efort confuz de a înconjura și dezarma miliția. Trupele lui au alergat spre milițiile din Lexington strigând tare „Huzzah!” pentru a-i deruta pe aceștia, și au format o linie de luptă în piață. Maiorul Pitcairn a sosit din urmă și și-a condus cele trei companii spre
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
marină Jesse Adair, capul avangardei, a hotărât de unul singur să protejeze flancul trupelor luând-o întâi la stânga și apoi conducând companiile prin piața centrală într-un efort confuz de a înconjura și dezarma miliția. Trupele lui au alergat spre milițiile din Lexington strigând tare „Huzzah!” pentru a-i deruta pe aceștia, și au format o linie de luptă în piață. Maiorul Pitcairn a sosit din urmă și și-a condus cele trei companii spre stânga și i-a oprit. Restul
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
l-au auzit, unii au plecat foarte încet, și nimeni nu a depus armele. Atât Parker cât și Pitcairn le-au ordonat oamenilor lor să nu tragă, dar s-a tras, totuși, dintr-o sursă necunoscută. Conform unui voluntar din miliția lui Parker niciun american nu a tras cu muscheta în fața trupelor britanice. Britanicii au avut o singură victimă, rănită ușor, fapt coroborat cu o depoziție a caporalului John Munroe. Munroe a declarat: Unii martori dintre trupele regulate au raportat că
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
întâmpine armata britanică pe un teren înalt. O coloană de voluntari a mărșăluit de-a lungul drumului spre Lexington în întâmpinarea britanicilor, avansând circa până au dat de prima coloană de soldați. Trupele regulate numărau circa 700 de oameni, iar milițiile în acest moment numărau doar 250 de oameni, coloana de voluntari a făcut cale întoarsă către Concord, la circa 500 m în fața trupelor regulate. Voluntarii s-au retras pe o culme de unde se vedea orașul și liderii lor au discutat
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
din piața satului, și văzând doar câteva companii în vale, s-a hotărât să se plece către sat din punctul de observație de pe dealul Punkatasset spre un deal mai jos și mai apropiat, aflat la circa de North Bridge. Când milițiile au avansat, cele două companii britanice din Regimentele 4 și 10 care țineau poziția lângă drum s-au retras la pod și au cedat dealul oamenilor lui Barrett. Dealul da fost ocupat de cinci companii de "minutemen" și de încă
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
care păzeau podul să se retragă dincolo de el. Un ofițer a încercat apoi să scoată scândurile defecte de pe pod pentru a împiedica înaintarea coloniștilor, dar maiorul Buttrick a început să strige la soldați să nu mai distrugă podul. "Minutemanii" și milițiile au avansat în coloană către infanteria ușoară, rămânând pe drum, deoarece el era înconjurat de apele revărsate ale râului Concord. Căpitanul Laurie a luat atunci o hotărâre tactică nefericită. Întrucât cererile de ajutor nu dăduseră rezultat, le-a cerut soldaților
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
salvă neregulată înainte de a putea fi opriți de Laurie. Doi minutemen din Acton, soldatul Abner Hosmer și căpitanul Isaac Davis, erau în fruntea coloanei ce mărșăluia spre pod și au murit pe loc. Alți patru oameni au fost răniți, dar milițiile s-au oprit doar când maiorul Buttrick a strigat: „Foc, pentru Dumnezeu, soldații mei, foc!” În acest moment, liniile erau despărțite de pod și de râul Concord, și se aflau la doar distanță. Cele câteva rânduri de coloniști din față
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
succesul repurtat. Nimeni nu credea că vreuna din părți va deschide focul asupra celeilalte. Unii au avansat; mai mulți s-au retras; alții au mers la casele lor. Colonelul Barrett a început în final să recapete controlul. A mutat câteva miliții înapoi pe deal, la distanță și l-a trimis pe maiorul Buttrick cu ordine dincolo de pod pentru o poziție defensivă de pe un deal, în spatele unui zid de piatră. Locotenent-colonelul Smith a auzit schimbul de focuri de la poziția sa din oraș
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
lângă Colțul lui Meriam, o răscruce și un pod mic aflat la aproximativ 2 km în afara satului Concord. Pentru a trece podul îngust, coloana a trebuit să se oprească, să se așeze în linie de doar trei soldați lățime. Companiile milițiilor coloniale ce soseau dinspre nord și est se îndreptaseră toate spre acest punct, și se aflau în avantaj numeric în fața trupelor regulate. Când ultima coloană a armatei a trecut peste pod, milițiile coloniale din Reading au tras, trupele regulate s-
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
în linie de doar trei soldați lățime. Companiile milițiilor coloniale ce soseau dinspre nord și est se îndreptaseră toate spre acest punct, și se aflau în avantaj numeric în fața trupelor regulate. Când ultima coloană a armatei a trecut peste pod, milițiile coloniale din Reading au tras, trupele regulate s-au întors și au tras o salvă, iar coloniștii au răspuns. Doi soldați au murit și, probabil, șase au fost răniți, coloniștii neînregistrând victime. Smith a trimis trupele din flanc din nou
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
orașele Bedford și Lincoln, se poziționaseră după copaci și ziduri într-o pășune împădurită, pentru o ambuscadă. Alți voluntari li s-au alăturat de partea cealaltă a drumului, prinzându-i pe britanici într-un foc încrucișat în mlaștina împădurită, în vreme ce miliția din Concord se apropia din spate. Treizeci de soldați și patru voluntari au fost uciși. Soldații au scăpat trecând în pas rapid, ritm pe care coloniștii nu l-au putut menține prin pădure și pe terenul mlăștinos. Forțele coloniale de pe
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]