6,419 matches
-
doar ca ceva are un anumit tip de ceva acolo unde teoria spune că e.g. electronii au sarcini negative (idem). 5.1.4. Worrall și Psillos: Încercări de a salva argumentul lipsei miracolelor Am vorbit mai sus despre argumentul lipsei miracolelor și despre meta-inducția pesimista (a se vedea 5.1.1.) ca fiind cele mai puternice argumente oferite și de o parte și de alta în disputa realism / antirealism. Într-un articol din 1989, Worrall încearcă să cuprindă ceea ce e mai
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
mai puternice argumente oferite și de o parte și de alta în disputa realism / antirealism. Într-un articol din 1989, Worrall încearcă să cuprindă ceea ce e mai bun din ambele lumi într-o nouă doctrină: realismul structural. Conform argumentului lipsei miracolelor, putem adopta două atitudini față de succesul predictiv al teoriilor noastre științifice: fie privim acest succes ca pe un miracol fie acceptăm că ceea ce spune teoria despre procesele care au loc în spatele fenomenelor este corect. Dacă prezentam așa situația, este clar
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
1989, Worrall încearcă să cuprindă ceea ce e mai bun din ambele lumi într-o nouă doctrină: realismul structural. Conform argumentului lipsei miracolelor, putem adopta două atitudini față de succesul predictiv al teoriilor noastre științifice: fie privim acest succes ca pe un miracol fie acceptăm că ceea ce spune teoria despre procesele care au loc în spatele fenomenelor este corect. Dacă prezentam așa situația, este clar care alternativă va fi preferată. Conform inducției pesimiste, dacă ne uităm mai atent la istoria științei, observăm că dezvoltarea
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
a fost una cumulativă. Aceasta lipsă a continuității ontologice face ca "sentimentele realiste să se evapore odată ce ne uităm la istoria științei" (Worrall 1989: 103). Ce e mai bun din cele două lumi: să te poți folosi de argumentul lipsei miracolelor fără a te izbi de faptele istorice privitoare la schimbările teoretice. Ce ar asigura succesul acestei poziții de mijloc între realism și antirealism ar fi găsirea unui element de continuitate în trecerea de la o teorie științifică la alta. Worrall considera
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
procesului descris (defectuoasă deoarece în știință ne este dată natura unei entități pe calea unei explicații matematice, structurale a proprietăților și relațiilor sale) (Psillos 1996: 309); (ii) poziția lui Worrall eșuează în încercarea de a se folosi de argumentul lipsei miracolelor, deoarece nu poate arata că structura matematică a unei teorii este exclusiv responsabila de succesul ei predictiv despărțite de conținutul lor fizic, ecuațiile matematice nedând naștere la nici o predicție (idem). În schimb, Psillos propune un nou program de cercetare realist
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Greșeala lui Worrall consta în aceea că a identificat greșit acei constituenți responsabili pentru succesul științei. Atât Psillos, cat și Worrall greșesc prin aceea că nu iau în serios explicațiile antirealiste ale succesului științei. Ei încearcă să salveze argumentul lipsei miracolelor restrângându-l. Legătura explicativă dintre succesul empiric al teoriilor și aproximarea adevărului se rupe, atunci când ne uitam la istoria științei, doar dacă privim teoriile în întregul lor, dar este menținută dacă avem în vedere doar o parte din aceste teorii
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
conlucrează la cunoașterea structurii lumii. Dacă nu fac acest lucru, ei se izbesc de următoarele probleme: A. În primul rând, dacă lasă neexplicată relația dintre matematică și știință, realistul structural se vede în situația de a încerca să înlăture un miracol folosindu-se în acest sens de alt miracol. Cum am spus în secțiunile de mai sus, ideea lui Worrall este că putem salva argumentul lipsei miracolelor din situația dificilă creată de argumentul meta-inducției pesimiste dacă ne restrângem la nivelul ecuațiilor
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
acest lucru, ei se izbesc de următoarele probleme: A. În primul rând, dacă lasă neexplicată relația dintre matematică și știință, realistul structural se vede în situația de a încerca să înlăture un miracol folosindu-se în acest sens de alt miracol. Cum am spus în secțiunile de mai sus, ideea lui Worrall este că putem salva argumentul lipsei miracolelor din situația dificilă creată de argumentul meta-inducției pesimiste dacă ne restrângem la nivelul ecuațiilor matematice. Asta deoarece, în viziunea lui Worrall, chiar dacă
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
și știință, realistul structural se vede în situația de a încerca să înlăture un miracol folosindu-se în acest sens de alt miracol. Cum am spus în secțiunile de mai sus, ideea lui Worrall este că putem salva argumentul lipsei miracolelor din situația dificilă creată de argumentul meta-inducției pesimiste dacă ne restrângem la nivelul ecuațiilor matematice. Asta deoarece, în viziunea lui Worrall, chiar dacă istoria științei ne pune în față discontinuități dramatice la nivel teoretic, dacă ne uităm atent, aceasta ne arată
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
matematice. Asta deoarece, în viziunea lui Worrall, chiar dacă istoria științei ne pune în față discontinuități dramatice la nivel teoretic, dacă ne uităm atent, aceasta ne arată de asemenea că există continuități remarcabile în ceea ce privește structurile matematice. Astfel, Worrall salvează argumentul lipsei miracolelor plecând de la această continuitate a structurii matematice. Nu este suficient, însă, să lăsăm lucrurile la acest nivel. Nu este deloc evident cum poate contribui matematica la cunoașterea noastră a lumii empirice. Faptul că matematica este utilă în știință poate fi
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
reușește știința să furnizeze o înțelegere a aspectelor diferite ale lumii folosind matematica, adică dacă nu oferă o justificare pentru faptul că metodele folosite de omul de știință sunt de încredere, realistul structural nu se poate folosi de argumentul lipsei miracolelor. B. În al doilea rând, putem argumenta împotriva realismului structural pornind de la o versiune modificată a argumentului lui Wigner. Ce am în vedere este argumentul lui Mark Steiner. Dacă problema lui Wigner privește utilitatea matematicii în descrierea lumii empirice, problema
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
un spectaculos grotesc. E drept că și de salvat, tot în mod ilogic se salvează. Nu de puține ori, atunci când crede că e pe prăpastia pieirii, că foamea îi va aduce de acum așteptatul sfârșit, dă peste el câte un miracol care îi aduce în buzunar sume frumușele pentru cineva ca el. Zece coroane primește în mai multe rânduri de la ziar, atunci când se aștepta mai puțin, zece coroane primește cadou de la misterioasa Ylajali, ba chiar primește, printro eroare a negustorului, și
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
mondială. Louis Dupre acceptă să muncească pentru el, Eco îi citește lucrările și-l primește la el, cu Derrida ține legătura până la sfârșitul morții lui, cu Harold Bloom asemenea. Moshe Idel vorbește despre rolul întâmplării în viața lui, niciodată despre miracol căci toate întâmplările sunt parcă miraculoase: „Da, toate relațiile mele au început într-un fel accidental. Eu n-am telefonat nimănui în viața mea ca să-i spun că vreau să-l întâlnesc sau mai știu eu ce. .. Dacă întâlnesc pe
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de artă, în conferințe mai ales despre rugăciune, în misse. Jurnal IV conține segmente de vitalitate extrase din singurătate. Orice intruziune în camera ei este semnul unei alte lumi. Coboară un gândac pe foaia ei albă de desen, e un miracol! Vin porumbeii la fereastra ei, sunt bineveniți, întâmpinați cu apă și grăunțe. O aduce în Suedia iubirea ei pentru Rene. Rene moare, iar ea trebuie să găsească în toate morțile iubiților ei, chiar și a iubitului ei tată, motive să
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
un milion și le închid gura, spunea și odiosul executat Ceaușescu. Avea, el, experiența sa. Generația tânără de scriitori n-a fost contaminată în bloc, spre meritul său, de ceaușism și de mentalitatea sa servilă și timorată. Este aproape un miracol. De generația mea, în vârstă, nici nu mai vorbesc. Dar mulți din cea intermediară, medie, formată integral în patru decenii de comunism și ceaușism, care nu au cunoscut alte forme de viață literară, ei nici nu-și dau seama cât
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
aminti de talentul de sinteză, dublat de unul de polemist ideologic, sobru și de bună calitate. Subtitlurile capitolului sunt edificatoare și ele subliniază ideile principale: Cultura mumificată și brigăzile de agitprop. Dublul limbaj, Propaganda și stereotipia dinamică, Clocitoarele de stat, Miracolul explicabil. Toate mecanismele culturii totalitare de tip ceaușist sunt analizate și demontate unul după altul. Măcar acest text ar trebui tradus și supus unei dezbateri cât mai largi în publicațiile noastre noi și libere. Schema culturală a totalitarismului ceaușist este
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Istoria care-l ține captiv. Identitatea lui mitică sau profană trimite la reeditarea opoziției semnificație /vs/ lipsă de sens, a dialecticii/relației sacru/profan ("prin simplul fapt că se arată, sacrul se ascunde"), este sursă a întâlnirii cu mitul, cu miracolul, a recunoașterii sacrului în structuri profane, singura șansă a omului modern de a ieși din Istorie și de a dobândi perspectiva reală asupra existenței. În concepția lui Eliade, orice obiect poate deveni o hierofanie, poate fi învăluit, într-un anume
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
asupra existenței. În concepția lui Eliade, orice obiect poate deveni o hierofanie, poate fi învăluit, într-un anume timp și loc "în prestigiul sacralității". Eliade mărturisea în legătură cu concepția sa despre fantastic, că își are rădăcinile în teoria sa despre "irecognoscibilitatatea miracolului" sau în credința că, după Întrupare, "transcendentul" se camuflează în lume sau în istorie, devenind "irecognoscibil" ("În Șarpele o atmosferă banală și personaje mediocre se transfigurează treptat. Ceea ce venea de "dincolo", ca și toate imaginile paradisiace de la sfârșitul povestirii - erau
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
la Legenda Meșterului Manole; o altă piesă inedită, Aventura spirituală, din Mitologiile Morții "și poate vor mai fi și altele"28. Pe de altă parte, "experiența Șarpelui" îl ajută să lămurească o problemă expusă sistematic în Tratat, și anume irecognoscibilitatea miracolului, camuflarea sacrului în "forme istorice" (sau acel "mister al camuflajului" de care vorbea în Jurnal. "Fără să fi știut, fără să fi vrut, izbutisem să "arăt" în Șarpele ceea ce voi dezvolta mai târziu în lucrările mele de filosofia și istoria
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
așa cum trăiau ei în mitologiile contemporane, cum le găsim uneori, de exemplu, în legende și balade"52). Un alt aspect care trebuie avut în vedere în tranșarea problemei este mărturisirea lui Eliade în legătură cu sursa fantasticului său, bazat pe teoria irecognoscibilității miracolului sau a camuflării sacrului în realități/acte profane, în cenușiul cotidian: "în nuvelele mele, încerc întotdeauna să camuflez fantasticul în cotidian (...) Cred că întotdeauna transistoricul este camuflat de istoric, și extraordinarul, de obișnuit"53. În însemnarea din 1 martie 1976
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
toate abordările posibile"58. I.P. Culianu îl numește pe Eliade unul dintre "cei mai mari făuritori de mituri", "un mistagog", un criptograf care "prezidează alcătuirea unui mesaj cifrat, destinat a nu fi niciodată înțeles de cititor". Afirmația discipolului despre irecognoscibilitatea miracolului (care "îmbracă cele mai nesemnificative aparențe. Precum piatra (lapis) alchimiștilor, e aurul care zace în noroi, este ceva vilis, exilis ce trebuie căutat in stercore, în materia cea mai amorfă") este reluată și reanalizată: miracolul "cognoscibil, dar incomunicabil" este moartea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cititor". Afirmația discipolului despre irecognoscibilitatea miracolului (care "îmbracă cele mai nesemnificative aparențe. Precum piatra (lapis) alchimiștilor, e aurul care zace în noroi, este ceva vilis, exilis ce trebuie căutat in stercore, în materia cea mai amorfă") este reluată și reanalizată: miracolul "cognoscibil, dar incomunicabil" este moartea, ruptura de nivel care ""sparge acoperișul casei" acolo unde iubirea doar l-a crăpat puțin"59. Matei Călinescu descifrează în irecognoscibilitate, camuflare și uitare - precum și în opusele lor: recunoaștere, revelare și amintire - "cheile pentru a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
personajului, destinul său rămâne în esență, aceleași. Cu mai multe ocazii, Eliade sublinia importanța destinului ca mijloc de diferențiere, faptul că diferența trebuie căutată în destinul fiecărei femei. Destinul Ilenei-Lenei este de a revela celor doi înțelesul ascuns, tainic al miracolului aflat sub semnul întâmplării și ascuns sub masca nesemnificativului: "asta aparține într-un anumit sens miracolului, de aceea și apare, poate, atât de întâmplător, într-o serie de evenimente cu desăvârșire frivole și nesemnificative... Stă în putința noastră să realizăm
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mijloc de diferențiere, faptul că diferența trebuie căutată în destinul fiecărei femei. Destinul Ilenei-Lenei este de a revela celor doi înțelesul ascuns, tainic al miracolului aflat sub semnul întâmplării și ascuns sub masca nesemnificativului: "asta aparține într-un anumit sens miracolului, de aceea și apare, poate, atât de întâmplător, într-o serie de evenimente cu desăvârșire frivole și nesemnificative... Stă în putința noastră să realizăm acest miracol. Dar ne dăm seama prea târziu de el, ne dăm întotdeauna seama prea târziu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sub semnul întâmplării și ascuns sub masca nesemnificativului: "asta aparține într-un anumit sens miracolului, de aceea și apare, poate, atât de întâmplător, într-o serie de evenimente cu desăvârșire frivole și nesemnificative... Stă în putința noastră să realizăm acest miracol. Dar ne dăm seama prea târziu de el, ne dăm întotdeauna seama prea târziu"39. Mavrodin crede că îi intuiește destinul, care trebuie împlinit prin nuntă: "asemenea degete trebuiesc desăvârșite printr-un singur inel (...) femeia aceasta nu poate fi singură
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]