6,868 matches
-
fum de țigară și urină. Pe pardoseala de marmură zăceau Întinse câteva coroane veștejite, sticle de coniac și vin, precum și un balon lung, umflat, pe care scria: REGRETE ETERNE... Prin urmare, făcuse iarăși o orgie de pomină. Nu era de mirare, deci, că atunci când după trei sau patru zile de hoinărit aiurea, când a ajuns În sfârșit acasă, Noimann dădu de belele. Norocul său că, fiind prevăzător din fire, Își transportase o parte din garderobă la locașurile de veci, altfel cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
papură; există Însă o singură hibă - fiind prea modern și prea populat la intrare, WC-ul public nu prea este folosit; În locul său călătorii preferă traversele de cale ferată, liniile mai dosnice și trenurile rămase În parcare. Nu e de mirare, deci, că Întreaga gară arată ca un câmp de luptă abandonat În grabă de infanteriști, cu mulți epoleți lepădați fie pe traverse, fie pe peron. Duhoarea pe care o degajă „epoleții” e atât de consistentă, Încât trece mult dincolo de perimetrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
linii, trebuie să mărturisim, sunt cele ce duc spre sudul țării. Acolo, din cincizeci În cincizeci de centimetri, alături de dopurile de bere, sticlele de Coca-Cola sparte, mucuri de țigări și pachete goale, dai și peste câte un „epolet”. E de mirare Însă că acest miros, atât de straniu În esența sa, ocolește birourile În care Își desfășoară activitatea direcția filialei C.F.R. Iași, unde În loc de epoleți miroase a zambile; astfel se și explică decizia administrației ca În spațiul vechiului WC, aflat acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
față chiar și unei vizite oficiale. Medicul hălădui o vreme pe peron, citind graficul de trenuri, sosiri-plecări, afișat În fața uneia dintre intrări. Își pipăi cu grijă buzunarul de la piept. Portofelul era la locul lui. Îl scoase și numără bancnotele. Spre mirarea sa, nimeni nu-i atentase la averea mobilă. Sticluța plată se afla și ea, bine pitită, În celălalt buzunar. Noimann o cercetă din ochi. Sticluța era plină. Stomatologul făcu câțiva pași până la Pizzeria Piramida, unde Își comadă o plăcintă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
credința În Dumnezeul său. Singurul lor scop era să-l păstreze legat pe om de munca lui... Noimann ocoli scaunul pe care stătea Încremenit omul ce semăna oarecum cu Oliver și se Îndeptă spre ieșire. Nu mică i-a fost mirarea când auzi În spatele său un croncănit. Un corb imens, vâslind greoi din aripi, făcu de trei ori Înconjurul sălii de așteptare și, profitând de ușa ce rămăsese Întredeschisă, se năpusti afară. Fâlfâitul aripilor sale contrasta cu pereții neașteptat de albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
apăsat de greutatea domnului Whittier, gâfâie și trage de gulerul fracului. Chiar și momâia purpurie parca-ar fi umedă de sudoare. Se simte mirosul de clei de aeromodele al cetonelor. Din cauza foametei. Și Reverendul Fără Dumnezeu spune: — Nu-i de mirare că ți-e cald. Ți-ai pus peruca invers. Și Pețitorul spune: — Ascultați. Sub noi, al doilea nivel al subsolului e în întuneric. Scările de lemn sunt înguste. În întunericul ăla, ceva uruie și mormăie. Ceva misterios trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ei știute. Așa s-a și întâmplat. Peste circa cinci minute am zărit ultimul purcel. - Au plecat, dar stai acolo, că eu mă urc spre vârful copacului să-mi fixez reperul de mers. Urcat sus, nu mică mi-a fost mirarea când am văzut la circa patruzeci de metri spre sud niște case și un drum ce ducea spre sat. În stânga, podgorii și livezi cât cuprinzi cu ochii. Încet, aproape chiuind de bucurie, îi spun soției ce am văzut și ușor
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
la tovarășul președinte. După plecarea lui zic: - Puneți în cârlig numai râme roșii și subțiri și nu întregi, iar adâncimea să fie cât mai mare, pluta aproape culcată pe apă. S-au conformat toți și nu mică ne-a fost mirarea când peștele a început să bată și să ne solicite din ce în ce mai des. Crap destul de mare, caras și nu mai vorbesc de biban lacom și cu dungi colorate. Dinspre creasta împădurită, umbrele serii coborau spre satul Coroiești și spre baltă. În
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
Cafeneaua sârbă, Poarta Vidinului, Poarta Stambulului, Skadarlija, La trei pălării, La doi cerbi, Sub tei, La trei ciorchini, Šumatovac, Șapte zile, Marșul de pe Drina, Kalemegdan, Kolarac, Patria, Plugarul, Obrenovac, Oplenac, Orașul lui Dušan, La vărsare, Smederevo, Cornul de vânătoare, Semnul mirării, Ultima șansă. Realizatorilor nu le‑a scăpat nici momentul morții lui, exact În ziua când primul lui nepot Împlinea doisprezece ani. Ca de altfel nici faptul că tata s‑a Împotrivit ca ultimul său nepot să‑i poarte numele. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
FUNCȚIONAREA UNUI ORGAN ȘI DUPĂ MOARTE. CU MULTĂ VREME ÎN URMĂ EXPLOATASE PÎNĂ LA EPUIZARE ÎNTÎMPLĂRI SIMILARE. CEA DE-A PATRA FIȘĂ ÎL TULBURĂ PE HEDROCK. ȘOBOLANUL CARE-L ATACASE TRĂISE ECHIVALENTUL A 95 DE ANI. NICI NU E DE MIRARE CĂ AVUSESE TIMP SĂ FACĂ SPĂRTURA. PROBABIL TRĂISE CÎTEVA CEASURI CA URIAȘ. SE LINIȘTI PENTRU CĂ... PENTRU CĂ NU PUTEA CERCETA ACUM ÎN AMĂNUNT CHESTIUNEA. ȘOBOLANUL AR FI FOST ARUNCAT NU ÎN DIZOLVANT, CI ÎN CONSERVANTUL ÎN CARE MAI ERAU ȘI ALTE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ȚÎȘNI ÎN VĂZDUH. VĂZUT DE LA ÎNĂLȚIMEA DE UN KILOMETRU, VECHIUL ȘI MINUNATUL ORAȘ SCÎNTEIA ÎN SOARE. PĂREA FOARTE APROAPE, UNELE DIN VÎRFURILE CLĂDIRILOR APROAPE CĂ-I ZGÎRIAU NAVA ÎN TIMP CE ZBURA. LUI HEDROCK I SE GOLISE CREIERUL DE GÎNDURI. PRIMA LUI MIRARE \ ACEEA CĂ NAVELE DE RĂZBOI NU L-AU ATACAT \ CEDASE DEJA PASUL CREDINȚEI CĂ ELE PÎNDESC O NAVĂ COSMICĂ DE PESTE 100 DE METRI LUNGIME. ÎN SCHIMB ACEST MINUSCUL APARAT DE ZBOR SEMĂNA DIN DEPĂRTARE CU UN AUTOAVION TAXI SAU CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
-n lume, Se înnoadă! Primăvară belalie, Insomnii de echinox, Dimineți, lăsați să vie Cum venea, băiatul Fox: Capul, cafeniu pătat, Cu miros de dimineață, De zăvozii mari din piață În trei locuri sângerat, Îl lipește de macat, Ochii-ntoarce, a mirare, Din piept mare: Ce lătrat! Pomi golași și zori de roșuri! (E aprilie, nu mai) Forfotă de fulgi pe coșuri, În cuib fraged: Cir-li-lai. - Fox al meu, îți place, hai? Cir-li-lai, cir-li-lai, Precum stropi de apă rece În copaie când
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
atitudine izvorâtă dintr-un simțământ înalt: sobrietatea și înțelepciunea care cruță truda materiei și lasă spiritului, numai, vrednicia unei statornice veghi. Poate că, în drumurile prin trecut al unei vieți astăzi închinate binelui general, stă o tinerețe entuziastă, oprită cu mirare la desfătarea aparențelor. Bănuiam poate caietul de versuri, smuls din alte mâini, și ars, din oroarea de a fi admirat în ceea ce e încîntător și provizoriu, ca o corolă și nu voit și concludent, ca un rod. O ipoteză confirmată
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fabulosului colectiv, dacă mă pot exprima așa; în afara câtorva - extrem de puține și de vechi - obsesii, numărul ultraredus al noutăților demonstra, încă de pe atunci, că acest domeniu fie că se afla într-un moment de impas, ceea ce n-ar fi de mirare, fie că își mutase pe alte zone, încă obscure, dovezile de manifestare. Oricum, fenomenul mi se părea strâns legat de mutațiile pornografiei mai sus pomenite, amin. Spun toate acestea pentru a face înțeleasă intercalarea în textul de față a unor
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
încă doi ani, așa că n-a avut când să mă bată. Pe mine m-a bătut numai mama, care sunt convins că avea sentimente...“. Vizitatoarea mă privea derutată. Nici vorbă că mă socotea cretin, poate că și eram, dar, spre mirarea mea, a zâmbit. „Termină cu tanti“, a spus. „Nu-mi place...“ Vorbea încet. Își aplecase bustul spre mine. În clipa aceea mi-a devenit clar ceea ce simțeam, dar refuzam să cred : Vizitatoarea emana căldura cotropitoare a Mariei. Neștiutul schimbase placa
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
am spus cât se poate de blând : „Bună seara, doamnă Gerda...“. „Exthaohdinah !...“, a exclamat ea. „Închipuie ște-ți, chiah în secunda asta mă gândeam la dumneata...“ „Dumneavoastră, doamnă Gerda“, i-am spus, „ați fost totdeauna foarte sensibilă și nu e de mirare că vă mai gândiți din când în când și la mine, oricâtă vreme a trecut“ (fredonam). „În ciuda unor controverse datorate mai ales nefericitei mele structuri psihice, aș îndrăzni chiar să cred că, odinioară, țineați un pic la mine...“ „Țineam ca
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mari cu privire senină, care încă mai păstra urmele frumuseții de altădată. La auzul acestor cuvinte spuse de Eugen, pe chipul bătrânei doamne care devenise liniștit că nu s-a întâmplat nimic cu fiica ei, nu se putea citi nici mirare, nici spaimă, ci doar o lacrimă cursă pe obraz care fu ștearsă cu vârful degetelor. într ei se așternu tăcearea. Oana, care era o ființă miloasă și care nu suporta lacrimile cuiva, plângea liniștit. La un moment dat doamna Neli
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Iulian te mai vezi? -Nu. De când am primit apartamentul și m-am despărțit de el, doar la serviciu și nu discutăm. -Ai terminat cu divorțul? -Da sigur, sunt din nou Angela Ulmeanu. -Dar nu cea care ai fost!, zise cu mirare Eva. -Nu... soarta m-a schimbat. -Angela, știi că Ionuț, fiul tău este coleg de clasă cu fiica mea, Ioana? -Da, mi-ai spus și asta mă bucură, prin ea mai pot afla căte ceva despre el. -Este printre primii
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
aceeași poveste de două ori. E drept, toate erau cu morți și cu fantome. V-am mai zis că era un copil nițel ciudat. Deși, cu un tată ca ăla, ciudat e că nu s-a țicnit. Nu-i de mirare că, pînă la urmă, femeia l-a lăsat, fiindcă era o pacoste. Să vedeți că eu nu mă bag nicăieri, eh? Mie toate mi se par bune, dar omul ăla nu era cumsecade. Pe o scară, pînă la urmă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
său a osândit la spânzurătoare pe Buzdug tâlhar de drumul mare! Cine a face ca el ca el să pățească!!! Mâine în zori va fi ridicat în ștreang!!!” Toți cei de pe uliță s-au oprit în loc dând din cap a mirare și a compătimire în același timp. După ce convoiul a dispărut pe poarta temniței, bătrânul m-a tras de mânecă: Vino-ți în fire, fiule! Hai să vorbim de mărturia din 18 august 1668 (7176) a marilor boieri cu privire la niște locuri
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
feredeu făcut în curtea domnească și folosit de doamna. Numai că, deși interiorul era din marmură, apa se aducea cu sacaua din heleșteul de sub curtea domnească... „Măi, să fie!” - mi-au trecut pe dată prin minte aceste cuvinte de mare mirare. Cu voce tare, însă, am spus: Asta se întâmpla poate pe la începuturile curții domnești. Acum... Acum suiulgiii au făcut ca lucrurile să meargă cum trebuie. Părinte, te rog să-mi spui ce s-a întâmplat cu acest loc dăruit de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
brăzdat de bătrânețe și ars de soare...Asta era mama...Și cred că toate mamele din lume sunt la fel... Cu pleoapele întredeschise - semn că este atent la cele spuse de mine - bătrânul clătina din cap a aprobare și a mirare...Cine știe? Cert este că după o vreme a oftat adânc și pentru a-și feri ochii de privirea mea s-a prefăcut că se uită în lungul Podului Spânzurătorilor...Dragul de el!...Probabil și a adus și el aminte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
1762 (7271). Și acum, dacă nu ți-i cu supărare, fiule, spune-mi cum s-a numit înainte această uliță? Întâi trebuie să spun că lângă „Poarta din gios” a Curții domnești se aflau grajdurile gospod...Și nu-i de mirare că ulița s-a numit”Podul Gunoaielor”. Ar mai fi de adaugat că din vale de uliță se afla fânăria gospod...Ulița, sau cum se numește astăzi, Podul Spânzurătorilor, ține însă doar până la podul de peste Bahlui, pe care nu știu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
dughene” aflate „pe Ulița Tărbujenească”, fapt întărit de Constantin Nicolae Mavrocordat voievod la 23 mai 1735 (7243). Apoi pe ulița asta nu lipsesc nici împresurările locurilor celor mai liniștiți din fire de către alții mai îndrăzneți și zurbagii. Nu-i de mirare, fiule, pentru că aici totți își fac loc în fel și chip. Acum să-mi spui la cine te-ai gândit când ai vorbit de împresurări? La Neculai Zamolitu, care a încălcat locul lui Constantin Cojocea, aflat puțin mai colea. Și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
am văzut, părinte, dar mie mi-a rămas în minte amestecul egumenului de la Aron Vodă. Și de aici gândul mă duce la un alt egumen, care la 27 august 1716 (7224) a făcut afaceri pe cont propriu. Nu-i de mirare... Acum este vorba de „Daniil protosinghel egumenul ot Sveti Sava”, care a cumpărat „o dugheană pe Podul Vechi” de la „Marie Teodoreasa, depreună cu fiii” care declară: „Și această dughenă i-am vîndut-o...ca să-i fii svinții sali dreaptă ocină și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]