6,230 matches
-
argumentului tradițional „poporul nu gândește” el Îi opune opțiunea după care oamenii obișnuiți, de bun-simț, gândesc totdeauna practic, realist, comunicând observațiile lor cu măsură, relaționând decent. Omul de bun-simț nu țipă, nu bate cu pumnul În masă, nu pretinde, nu mușcă, nu jignește. El păstrează distanța și tonul convenabil tuturor, chiar cu prețul pierderii partidei. Nu-și impune gusturile și dorințele, e - mai degrabă - un fuzional afectiv care suferă În tăcere, discret. El are, cum spune Descartes, doar puterea de a
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Nu s-a schimbat mult din 1948. Hambarul de pe partea opusă a fost vizibil transformat în casă de vacanță. Impresie de liniște și paragină. O grapă ruginită pe terenul fermei. În fața prispei iarbă de un metru. În ferestre vată și muște moarte. Mai există perdele, așadar casa nu-i cu totul părăsită. E clar că și pastorul și bătrâna sunt plecați. Am locuit aici patru săptămâni cu Marietta în 1948. Pe vremea aia erau mulți estonieni pe Gotland, e o zonă
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
n-a mințit șeful de birou Andrén!) Ne promisese 20 de funcționari pentru ISA "prin intermediul unei alte instituții". (Este pe de o parte o subtilitate bugetară, iar pe de altă parte nu numai ISA are nevoie de personal.) Sper să muște din momeală oameni obișnuiți cu munca de teren, mai ales după anunțul din ziarul Uniunii subofițerilor. 17 septembrie Alarmă azi-noapte la ora 4. Au scăpat aseară peste 1000 de nurci de la o fermă din Sanda. Una sau mai multe persoane
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
e potrivit ca oameni care semnează în același ziar să se atace reciproc chiar în paginile care-i găzduiesc cu egală generozitate. Greșește, însă, când arată cu degetul spre editorialul de joi. Dacă în Cotidianul se dă „la țurloaie”, se mușcă „de nas”, se “înjură”, ori se produc „atacuri la persoană” împotriva altor colaboratori, nu în editorialele respective se folosesc aceste trucuri. În editorialele de joi s-au pus întrebări exacte, s-au adus argumente, s-au dat exemple și citate
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Una din explicații este că răul și murdarul sunt întotdeauna mai atractive, se vând mai profitabil decât binele și curatul - în librării, seriale de televiziune ori colocvii șic. Cum se spune în gazetărie: „O știre este nu când un câine mușcă un om, ci când un om mușcă un câine”. Pe cine poate excita faptul că un savant ireproșabil dovedește că Eugen Ionescu, în mintea și sufletul căruia intră cu tancheta ideologică dna Laignel, a fost un spirit profund democrat? Dar
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
murdarul sunt întotdeauna mai atractive, se vând mai profitabil decât binele și curatul - în librării, seriale de televiziune ori colocvii șic. Cum se spune în gazetărie: „O știre este nu când un câine mușcă un om, ci când un om mușcă un câine”. Pe cine poate excita faptul că un savant ireproșabil dovedește că Eugen Ionescu, în mintea și sufletul căruia intră cu tancheta ideologică dna Laignel, a fost un spirit profund democrat? Dar cum să nu excite insinuarea imundă că
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
democrat? Dar cum să nu excite insinuarea imundă că tocmai autorul Rinocerilor a fost el însuși un rinocer? Pe cont propriu sau doar prin complicitate, mai vedem noi; rinocer să-l declarăm, apoi ne ocupăm și de probe. „Un om mușcă un om” - iată știrea supremă. Dna Ileana Vrancea publică analize în care aduce probe peremptorii despre mârșăviile la care se pretează niște haimanale - inclusiv falsificare de date și asasinat moral. Două sunt reacțiile față de acest răspuns strategic. Prima - multă „lume
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
ale unui suflet feciorelnic, hrănit cu visuri". Plin de blândețe așadar, tânărul prădător îngenunchează lângă patul soției sale, îi ia mâna și i-o sărută cu respect. Îi șoptește cu glas domol, ca o suflare: "Vrei să mă iubești?". Apoi, mușcând ușor degetele mici și delicate ale soției, explică: "Vrei să-mi dovedești că mă iubești?" Jeanne, la început liniștită de delicatețea soțului său, se ferește, se înspăimântă din nou. Însă amintindu-și de spusele tatălui său, răspunde, fără să-și
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
culmea excitației după săptămâni întregi de logodnă, își cere dreptul. Și imediat ce Jeanne se întoarce cu fața spre el, "o cuprinse strâns, ca un turbat, de parcă-i era foame de ea, și-i acoperi cu sărutări grăbite, cu sărutări care mușcau, cu sărutări nebune, toată fața și partea de sus a pieptului, amețind-o cu mângâieri". Nemișcată, neputincioasă, Jeanne, este cuprinsă de "o tulburare a gândurilor care nu-i îngăduia să mai înțeleagă nimic", când "o durere ascuțită o sfâșie fără
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
-și protejeze respectabilitatea, fata se preface că nu-i vede. Însă asta n-o împiedică să facă tot ce-i stă în putință pentru a atrage privirile lor măgulitoare. De fiecare dată când trenul trece printr-un tunel, Catherine își mușcă buzele pentru a le da o nuanță purpurie și pe toată durata călătoriei își așează cu nonșalanță două degete pe gură. Speră să pună în valoare în felul acesta conturul și adâncimea "minunaților ei ochi", ale "sprâncenelor ei minunate" și
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sa este alimentată de schimbările pe care le observă la soțul său. Se teme să nu-l piardă "din cauza altor bărbați, a tovărășiei lor vulgare, din cauza băuturii sau a vreunei femei". Cu toate acestea, treptat scriitoarea ajunge și ea să muște din "acest fruct de vis, deopotrivă învăluitor, scânteietor, bogat și însuflețit" care este Parisul. Pentru a satisface interesul mereu crescând al lui Hugo pentru sexualitate, tânăra se cufundă în literatura franceză, mărturisindu-se tulburată de numeroasele sale lecturi: "Asta mă
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
un hotel, petrec o noapte întreagă în compania lui, "lăfăindu-se în paturi", glumind, râzând și devorându-se reciproc, la propriu și la figurat. În vreme ce Bab încearcă să transcrie dialogurile savuroase dintre ei, iar Colette face portretul lui Théo, tânărul mușcă ușor brațele Jacquelinei. Câtă nepăsare, câtă dezinvoltură! Ce cale lungă străbătută din vremurile, nu chiar atât de îndepărtate, când Marie Bashkirtseff fierbea de mânie văzând că se împiedică la orice pas în jupoanele-i de domnișoară! Această libertate de care
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și Zoé nu se dezlipesc unul de celălalt, Thibaud vine lângă Bab și nu se mai dezlipește nici el de ea. "Plin de tandrețe, jubilează a doua zi tânăra în jurnal, Thibaud îmi dădea mici sărutări dulci pe păr. Îmi mușca în joacă urechea, îmi dezmierda obrazul și mă strângea tare la piept". În mai multe rânduri, remarcase chiar Bab, "erau doar două cupluri care dansau Thibaud/ Babeth, Zoé/ André. Se întorsese lumea cu susul în jos!" De data aceasta, Bab
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
hotărâte. Pe cât de dulci, pe atât de neîmblânzite. Una dintre ele, Jessica, o fată cu un chip ca de păpușă, răspândind în juru-i o mireasmă de mentă și șampon, nu stă pe gânduri, atunci când naratorul devine prea întreprinzător, și îl mușcă de limbă atât de tare, încât acesta se îndepărtează de ea urlând de durere. Alta, Elisabeth, își amintește cu amărăciune de sfatul pe care i-l dăduse mama ei într-una din zile. Dacă îți propui să faci din bărbați
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
suplimentare și traistele cu mâncare și ne-am întors tot așa repede, ca să-i identificăm fizic și să-i hrănim. Când au văzut că le întindem și le dăruim ceva, au apucat cu amândouă mâinile bucata de mămăligă din care mușcau lacom, cu sălbăticie, înghițindăo, parcă, fără a o mesteca . Nu ne-am mai culcat, am coborât cu cei pe care îi capturasem și îi hrănisem, oarecum, iar pe la amia ză, când s-a auzit zgomotul unei mașini, i-am făcut
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
se uită lung la mine și spune ceva. Aici, la graniță, dialectul italian este greu de înțeles. Vînzătorul de fructe rîde și îmi întinde o piersică zemoasă. Văzînd că nu înțeleg, mi-o strecoară în palmă: ia-o! Mulțumesc și mușc cu sete ultimul fruct de pe pămîntul italian. Un tren se apropie pufăind și întreb impiegatul dacă se îndreaptă spre Geneva. Niciodată, în Italia, nu am putut obține o informație precisă asupra mersului trenurilor. Nici măcar cu un indicator de trenuri în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ce comentează: -Ar trebui să-i las să sune. La ora asta e doar vreun nebun. Lăură asculta cu răsuflarea parcă tăiată, vocea rece, impersonala de la capătul firului: -Da, se rezolvă, mâine. Discutăm la serviciu. Tatăl așeza receptorul în furca, mușcându-și buzele. Respira adânc și se întoarce la biroul lui, reluându-și calculele. Lăură prinsese din scurtă conversație, doar două vorbe: Reforma monetară. Nu știa ce înseamna asta, dar nici nu avea curajul să întrebe. În urechi i se mai
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
în mijlocul unui cerc pe a cărui circumferință se află o mulțime de jucători, care de care mai imprevizibil. La est Rusia și Ucraina, la vest -, România, apoi Statele Unite, UE, OSCE, CSI ș.a. Și atunci sărmanul Voronin s-a hotărât să muște în direcția în care crede el că adversarul este mai slab, adică spre România. Totuși, hotărârea nu a luat-o de capul lui, ci cu "ajutorul" fratelui cel mare de la Răsărit, a cărui umbră crește tot mai mult în ultimii
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
nașterea și dezvoltarea viitorului sociologiei. * Robert K. Merton, l-a desemnat pe Simmel omul care a diseminat numeroase idei, iar Ortega y Gasset l-a comparat cu un fel de veveriță filosofică ce sare de la o nucă la alta, abia mușcând din una pentru ca să o părăsească pentru alta. * Nu a reușit să dezvolte un sistem sociologic, nu a reușit să creeze o școală. * Nesistematic, împrăștiind cu larghețe idei de geniu, fără un sistem coerent și fără să lase drept moștenire o
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
palat s-a putut crea modelul structural subiect predicat complement, locul fix al complementului după verb fiind cerut în mod deosebit atunci cînd el nu reprezenta o structură prepozițională, ca în cazul complementului direct (deoarece într-o structură precum ursul mușcă lupul numai fixitatea poziției subiectului și obiectului direct în raport cu verbul-predicat le poate releva statutul sintactic). Acest model a devenit astfel un tip mental care s-a generalizat la toate complementele, încît structura este mereu aceeași (El vine acum; El lucrează
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cât își dă seama că a fost mai iscusit decât zeii care au pus-o la cale : Un om, un simplu om a fost de-ajuns ca să mă desfacă din încleștarea în care mă prinseseră zeii. Sunt liber. Zeii își mușcă neputincioși pumnii văzându-mă neatârnat de ajutorul lor (III 2). În schimb, Antigona, care cunoaște oracolul adresat lui Eumet, ca și faptul că acesta a pornit deja în căutarea victimei sale, este convinsă - asemenea corului antic - că oricum s-ar
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
înfățișat un destin tragic de luptător înzestrat cu o voință îndârjită de a-și păstra calitatea legată de arcul moștenit de la Heracle (p. 58). El îi detestă pe aheii care l-au abandonat în drum spre Troia după ce a fost mușcat de un șarpe și întâmpină cu ostilitate revenirea lui Odiseu și Neoptolem spre a-l lua cu ei după ce oracolele au anunțat că izbânda va fi obținută cu ajutorul arcului divin. Departe de a acționa după stricte legi de observanță religioasă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
un sfat și chiar cu bani fac dintr-un univers potențial o realitate.” Radu Zaharescu 344. „O carte este un angrenaj. Fiți atenți la aceste rânduri negre de pe hârtie; sunt niște forțe care se combină, se descompun, lucrează. Un rând mușcă, altul strânge și presează, altul te antrenează și te subjugă. Ideile sunt un organism viu.” Victor Hugo 345. „Te simți atras de cartea care nu-ți va da drumul decât după ce-ai găsit o cale pentru spiritul tău.” Victor
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
și știe el.” Marin Preda 645. „O carte netipărită la timp rătăcește apoi multă vreme până își găsește locul potrivit în conștiința publicului și a istoriei unei culturi.” Marin Preda 646. „Cred că doar acele cărți ar trebui citite, care mușcă și înțeapă. La ce bun să citim o carte care nu este în stare să ne aducă la realitate, întocmai ca o lovitură în creștet? Ca să ne facă fericiți?... O, Doamne, putem fi fericiți și fără cărți; iar cărți care
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
lui, îl privi cu capul dat pe spate, surâzătoare. Purta rochia roz cu pătrățele verzi pe sub pardesiul verde care îi rămăsese și mai scurt și își pierduse și ultimul nasture. "Vrei să faci o plimbare pe cal, Nel?" Fetița își mușcă buza de jos, pentru a masca un surâs încântat, și privirea îi deveni sclipitoare. O urcă în șa. Ce vastă era perspectiva de pe spinarea calului! Aerul primăvăratic, marea care strălucea cu toate luminile ei, peisajul curățit, de culoarea nisipului, unde
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]