6,914 matches
-
John a rămas în Carolina de Nord, până la absolvirea școlii William Penn (actualmente Penn-Griffin School for the Arts). Împreună cu mama sa, în 1943, se va muta mai departe, în nord, în Philadelphia, în speranța că va găsi un job de muzician. Pentru o scurtă perioadă de timp a studiat muzica la Granoff Studios și la Ornstein School of Music. După intrarea SUA în război, pentru a evita să fie mobilizat, se va înrola în marină în 6 august 1945, ziua în
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
recunoscut, astfel că în scurtă vreme, a fost primit în orchestra oficială de swing a marinei, Melody Masters, fără nici un fel de evaluare a cunoștințelor sale muzicale. Pe toată durata serviciului militar, a continuat să cânte cu acest grup de muzicieni, ajungând la un moment dat liderul grupului, în paralel muncind la bucătărie sau în serviciul de gardă. Din această perioadă datează și primele sale înregistrări. După exact un an, în august 1946, va fi demobilizat cu gradul de marinar cl
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
paralel, până spre sfârșitul deceniului a studiat teorie muzicală cu ghitaristul și compozitorul Dennis Sandole. Dacă inițial cânta la saxofon alto, în această perioadă, John Coltrane a început să cânte la saxofon tenor în orchestra lui Eddie Vinson. Mai târziu, muzicianul avea să-și amintească de această perioadă din cariera sa, afirmând: "“... era o întreagă arie de studiu ce se deschisese în fața mea. Erau multe chestii pe care le realizau muzicieni precum Hawk (Coleman Hawkins), și Ben (Ben Webster), și Tab
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
la saxofon tenor în orchestra lui Eddie Vinson. Mai târziu, muzicianul avea să-și amintească de această perioadă din cariera sa, afirmând: "“... era o întreagă arie de studiu ce se deschisese în fața mea. Erau multe chestii pe care le realizau muzicieni precum Hawk (Coleman Hawkins), și Ben (Ben Webster), și Tab Smith, prin anii ’40, pe care nu le înțelegeam, dar pe care le simțeam din punct de vedere emoțional”." Un moment important pentru cariera sa ulterioară l-a constituit întâlnirea
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
pentru prima dată. În 1960, într-un interviu în DownBeat avea să-și amintească: "“prima dată când l-am auzit pe Bird (Charlie Parker), m-a lovit drept între ochi”." Charlie Parker avea să devină unul din primii idoli ai muzicianului în curs de afirmare, cu care avea să cânte ocazional spre sfârșitul anilor ’40. Diverse documente din epocă atestă că încă de pe atunci începuse să fie cunoscut sub numele de “Trane”. În aceeași perioadă, prin 1946, a colaborat ocazional și
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
că încă de pe atunci începuse să fie cunoscut sub numele de “Trane”. În aceeași perioadă, prin 1946, a colaborat ocazional și cu trompetistul Miles Davis. De asemenea, după lăsarea la vatră și până pe la mijlocul anilor ’50, a colaborat cu alți muzicieni de renume precum Dizzie Gillespie, Earl Bostic și Johnny Hodges. Primul solo al lui John Coltrane poate fi auzit în piesa "We Love to Boogie", înregistrată împreună cu orchestra lui Gillespie în 1951. În vara lui 1955, pe când studia sub îndrumarea
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
și Johnny Hodges. Primul solo al lui John Coltrane poate fi auzit în piesa "We Love to Boogie", înregistrată împreună cu orchestra lui Gillespie în 1951. În vara lui 1955, pe când studia sub îndrumarea lui Dennis Sandole, în paralel lucrând ca muzician independent, John Coltrane a primit o propunere din partea lui Miles Davis. Acesta trecea printr-o perioadă mai dificilă, intrând într-un con de umbră, după succesul răsunător din anii ’40, toate aceste neajunsuri datorându-se cel puțin în parte, problemelor
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
mare cvintet”( First Great Quintet), împreună cu Red Garland la pian, Paul Chambers la bas și Philly Joe Jones la percuție, activând cu intermitențe din octombrie 1955 până în aprile 1957. În cadrul grupului, au existat oarece rivalități și tensiuni între cei doi muzicieni, dublate și de respect reciproc, din care totuși amândoi au avut de câștigat. Înregistrările din această perioadă denotă maturizarea muzicală a muzicianului. Activitatea cvintetului, rămasă în istorie prin două sesiuni maraton de înregistrări pentru casa Prestige derulate în 1946, concretizate
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
intermitențe din octombrie 1955 până în aprile 1957. În cadrul grupului, au existat oarece rivalități și tensiuni între cei doi muzicieni, dublate și de respect reciproc, din care totuși amândoi au avut de câștigat. Înregistrările din această perioadă denotă maturizarea muzicală a muzicianului. Activitatea cvintetului, rămasă în istorie prin două sesiuni maraton de înregistrări pentru casa Prestige derulate în 1946, concretizate prin albumele Cookin', Relaxin', Workin', și Steamin', a încetat ulterior, în parte, destrămarea cvintetului datorându-se și dependenței de heroină a lui
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
John Coltrane at Carnegie Hall" s-a bucurat de succes. Tot în 1957, Coltrane înregistrează primul album de succes, Blue Train (1957), împreună cu trompetistul Lee Morgan, basistul Paul Chambers și trombonistul Curtiss Fuller, album considerat cea mai mare realizare a muzicianului din această perioadă. Patru din cele cinci piese ale albumului sunt compoziții ale lui Coltrane, iar piesa care dă numele albumului, împreună cu "Moment's Notice" și "Lazy Bird", au devenit ulterior piese standard. În amândouă piesele se observă cicluri de
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
Coltrane și rămâne un album de referință în muzica de jazz, conținând cele mai complexe structuri armonice din muzica acelei epoci. În 1960, John Coltrane și-a format propriul grup, un cvartet, pentru o apariție la Jazz Gallery în New York. Muzicieni precum Steve Kuhn, Pete La Roca, și Billy Higgins s-au perindat la începuturile acestui grup, într-un târziu, Coltrane s-a oprit la următoarea componență: pianistul McCoy Tyner, basistul Steve Davis, și percuționistul Elvin Jones. McCoy Tyner, și el
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
Coltrane. Cele mai multe înregistrări ale lui Coltrane pentru Impulse! Records vor fi făcute în noul studio al lui Van Gelder din Englewood Cliffs, New Jersey. Pe la începutul lui 1961, basistul Steve Davis a fost înlocuit de Reggie Workman, în același timp muzicianul Eric Dolphy s-a alăturat grupului ca al doilea suflător. Grupul devenit cvintet a avut o prestație extinsă pe mai multe sesiuni la Village Vanguard, care a fost totodată înregistrată, înregistrări care au demonstrat încă o dată capacitățile inovatoare ale muzicianului
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
muzicianul Eric Dolphy s-a alăturat grupului ca al doilea suflător. Grupul devenit cvintet a avut o prestație extinsă pe mai multe sesiuni la Village Vanguard, care a fost totodată înregistrată, înregistrări care au demonstrat încă o dată capacitățile inovatoare ale muzicianului. Muzica sa evoluează continuu, influențată acum de cea indiană (raga), noile experimente în domeniul jazzului modal și afirmarea jazzului free. Îndeosebi saxofonistul John Gilmore, multă vreme colaborator cu Sun Ra, l-a influențat în mod deosebit. După ce l-a ascultat
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
de spectatorii francezi în timpul turneului întreprins împreună cu Miles Davis. De altfel, în 1961, atât Coltrane, cât și Eric Dolphy au fost desemnați de către revista Down Beat, drept cei mai importanți reprezentanți ai “anti-jazzului”, articol care i-a afectat pe ambii muzicieni. Coltrane însuși a admis ulterior că unele solo-uri din perioada de început a experimentelor sale, se bazau exclusiv pe idei tehnice. De altfel, stilul incisiv, aproape vocal al lui Dolphy, i-a întărit acestuia reputația de figură centrală a
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
altfel, stilul incisiv, aproape vocal al lui Dolphy, i-a întărit acestuia reputația de figură centrală a curentului "New Thing" (cunoscut și ca "Free Jazz" sau "Avant-Garde"), mișcare condusă de Ornette Coleman, la rândul său și el criticat de mulți muzicieni de jazz, printre care și Miles Davis. În 1962, atât Eric Dolphy cât și Reggie Workman au părăsit grupul, un nou basist fiind cooptat, Jimmy Garrison. Noul cvartet, compus din John Coltrane, lider, McCoy Tyner la pian, Garrison la bas
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
Jimmy Garrison. Noul cvartet, compus din John Coltrane, lider, McCoy Tyner la pian, Garrison la bas și Jones la percuție, a devenit ceea ce istoricii jazzului numesc “cvartetul clasic”. Muzica grupului, dominată de personalitatea lui Coltrane, va fi tot mai conceptualizată, muzicianul optând tot mai mult spre un stil armonic static care îi permitea să-și dezvolte improvizațiile ritmice și melodice. Pe scenă însă, Coltrane prefera totuși un stil oarecum standard, reinterpretând piesele sale deja “clasice”. Criticile îndreptate împotriva muzicii de pe vremea
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
accesibile marelui public. Cvartetul a înregistrat astfel un album de “balade”, și a colaborat cu Duke Ellington (albumul Duke Ellington and John Coltrane, împreună cu solistul Johnny Hartman). Albumul Ballads este emblematic pentru versatilitatea muzicală pe care o dobândise grupul de muzicieni sub autoritatea lui Coltrane, reușind astfel să dea o nouă față unor piese clasice. Fără să neglijeze experimentele avangardiste în studio, muzica de concert a grupului a oscilat între stilul clasic și cel avangardist, așa cum se poate vedea pe pe
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
între stilul clasic și cel avangardist, așa cum se poate vedea pe pe albumele Impressions, Coltrane at Newport și Live at Birdland. Cel mai important album al cvartetului avea să apară în decembrie 1964, intitulat A Love Supreme. Se spune că muzicianul, confruntat cu dependența de droguri, și-ar fi extras inspirația pentru A Love Supreme dintr-o supradoză din 1957, care ar fi fost catalizatorul ideilor sale muzicale. Albumul este un punct culminant al creației sale, o suită în patru părți
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
Albumul a fost compus în reședința lui Coltrane din Dix Hills, în Long Island. A Love Supreme a fost interpretat live o singură dată, în iulie 1965, în cadrul unui concert în Antibes, Franța. În ultima perioadă a carierei sale, interesul muzicianului pentru jazzul de avangardă a crescut, sub influența muzicii lui Coleman Hawkins, Albert Ayler și Sun Ra, astfel că l-a invitat pe Pharoah Sanders să se alăture grupului. În această perioadă, cel mai mult l-a influențat muzica disonantă
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
Sanders să se alăture grupului. În această perioadă, cel mai mult l-a influențat muzica disonantă a trio-ului lui Ayler, în componența căruia se găseau basistul Gary Peacock și percuționistul Sunny Murray. Coltrane a sprijinit de asemenea mulți tineri muzicieni, cu deosebire pe Archie Shepp, casa de discuri Impulse! Records devenind astfel lider în domeniul muzicii de jazz. După imprimarea albumului A Love Supreme, stilul lui Coltrane a fost tot mai mult influențat de muzica lui Albert Ayler. Muzica sa
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
lui Coltrane a fost tot mai mult influențat de muzica lui Albert Ayler. Muzica sa a devenit mult mai abstractă, încorporând diverse artificii precum multifonii și abordarea registrului altissimo, fără a mai vorbi despre acele “sheets of sound”. În studio, muzicianul va abandona saxofonul soprano, preferând saxofonul tenor. În consecință, membrii cvartetului vor urma aceleași tendințe, cântând mult mai liber. Toate aceste evoluții se pot constata de-a lungul albumelor apărute în 1965, The John Coltrane Quartet Plays, Living Space, Transition
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
apărute în 1965, The John Coltrane Quartet Plays, Living Space, Transition (ultimele două apărute în iunie 1965), New Thing at Newport (iulie 1965), Sun Ship (august 1965), și First Meditations (septembrie 1965). În iunie 1965, împreună cu un grup de tineri muzicieni de avangardă, printre care Pharoah Sanders, Archie Shepp, Freddie Hubbard, Marion Brown și John Tchicai, s-a deplasat în studioul lui Van Gelden, pentru a înregistra Ascension, o piesă de cca. 40 min., care trebuia să includă solo-uri ale
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
avangardă, printre care Pharoah Sanders, Archie Shepp, Freddie Hubbard, Marion Brown și John Tchicai, s-a deplasat în studioul lui Van Gelden, pentru a înregistra Ascension, o piesă de cca. 40 min., care trebuia să includă solo-uri ale acestor muzicieni, inclusiv ale lui Coltrane. Piesa a stârnit controverse, dat fiindcă părțile rezervate improvizațiilor erau complet separate de solo-uri. În septembrie 1965, Pharoah Sanders a fost invitat să se alăture cvartetului. Cei doi, Coltrane și Sanders, se vor completa de
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
se alăture cvartetului. Cei doi, Coltrane și Sanders, se vor completa de acum reciproc, într-un adevărat dialog muzical, cu precădere în registrul altissimo. Spre sfârșitul lui 1965, Coltrane a decis să extindă posibilitățile de exprimare ale cvartetului invitând alți muzicieni să i se alăture. După Pharoah Sanders a urmat Rashied Ali în calitate de percuționist secund. Toate aceste experimente au produs destrămarea cvartetului. Primul care l-a părăsit a fost McCoy Tyner, care a plecat imediat după înregistrarea albumului Meditations, afirmând că
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
plecat imediat după înregistrarea albumului Meditations, afirmând că nu se mai putea auzi cu doi percuționiști cântând simultan. La începutul lui 1966, a părăsit grupul și Jones, nemulțumit de faptul că trebuia să împartă secția ritmică cu Rashied Ali, amîndoi muzicienii exprimându-și nemulțumirea ulterior, după decesul lui Coltrane, privind noua orientare pe care acesta dorea s-o dea muzicii cvartetului, încorporând elemente de free jazz în propriile lor proiecte muzicale. Au apărut totodată numeroase speculații, că prin 1965, Coltrane ar
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]