5,816 matches
-
Maria: (reacționînd rațional, dar tot în favoarea atmosferei de de irațional) Sigur! Tu stai aici la tratative cu ăștia și la Universitate vin alții... Auzi, din motive de sănătate...! Vecin 1: în ce mă privește, am noroc de o nevastă de nădejde. Se descurcă ea și fără mine. Dar, totuși, sînt treburi pe care numai un bărbat le poate face... Și eu... Maria: Păi dacă vi-i așa dor de-acasă, de ce nu plecați odată? Vecin 1: (enervat) Pentru că ne țineți voi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
este ultima piesă a lui Constantin Popa Salonul nr. 6 Bis. O piesă în care pulsează o tematică, se vede bine, obsesivă, provocatoare și tămăduitoare deopotrivă, prefirînd vinovății ale trecutului, ale acelui trecut marcat de steaua roșie bolșevică, și răsfirînd nădejdi care se îndărătnicesc să pîlpîie. Un aer de nefiresc învăluie scena în care entități bizare se confruntă. Se confruntă și se înfruntă... De aici, nervozitatea lor crescîndă, răbufnind în violențe de limbaj. Suntem, parcă, martorii unui canon fără sfîrșit, un
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ciocnim/ La geam sub albe flori/ Covoru-ncărunțit/ E obosit de nori/ Zăpada a-mbătrânit." "Laudele", așa cum a semnalat critica, vor relua motivul cântării cântărilor: "Tu vii săltând/ ca merele din floare/ purtând pe umeri/ Urme-n care ard/ Cumpliții arbori ai nădejdii". Poeme și versuri întregi pot fi citate pentru plasticitatea sau noutatea imaginii: astfel noaptea și zorii vin ca mirii, lumina este mai caldă ca o haină, iubești mereu pe cel ce moare, iubirea te-alungă de pe lume. Poetul este bolnav
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ager” * “În douăzeci de ani am ajuns să-I cunosc drumurile și întoarcerile...Știe că-l doresc și nici eu nu i-am fost urâtă” * “L-am visat rău, trecând călare o apă neagă... Acu la Dumnezeu am și eu nădejde și la Maica Domnului și la Sfântul Gheorghe” * “Stăpâna intră în casă, aprinse candela și se închina la icoană” * “Ființa ei începea să se concentreze asupra acestei umbre, de unde trebuia să iasă lumina” * “Abia acum înțelesese că dragostea ei se
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
în schimb a avut în mai multe rînduri calitatea de consilier comunal, ales pe listele țărăniștilor. El prezidează, de pildă, ședința din 10 ianuarie 1923 a organizației locale a partidului, la care participau I. Borcea, M. Văgăunescu, N. Botez, Constantin Nădejde, Gh. D. Apostol.6) El fu desemnat să facă apelul la întîlnirea promoției 1908, „după catalogul de acum 20 de ani, notînd cu absență nemotivată (o dovadă că era spiritual - n. m.) pe cei ce au lipsit”.7) A beneficiat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de inițiative, o „energie”. O figură reprezentativă nu numai pe plan local, ci și pe plan național. Numele său a fost citat, nu o dată, alături de al unor intelectuali distinși de la sfîrșitul secolului XIX-lea și începutul secolului XX, ca Ion Nădejde, Izabela Sadoveanu, Paul Bujor, Panaite Zosin, George Diamandi, Spiridon Popescu, G. Pencioiu, M. Pastia și alții.12) în tinerețe a făcut parte din „pleiada strălucită de intelectuali” socialiști, fiind (la 26 de ani) al treilea dintre aceștia care a devenit
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Popescu, G. Pencioiu, M. Pastia și alții.12) în tinerețe a făcut parte din „pleiada strălucită de intelectuali” socialiști, fiind (la 26 de ani) al treilea dintre aceștia care a devenit „ales al națiunii” (după V. G. Morțun și Ion Nădejde), deputat al Colegiului III Roman, dar Camera l a invalidat.13) A scos, împreună cu cei doi, ziarul „Muncitorul” și a fost prim-redactor al revistei ilustrate „Gazeta săteanului” din Rîmnicu Sărat. A publicat articole în „Contemporanul”, „Critica socială” și „Drepturile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
acestea. Aș dori din tot sufletul să te văd, mi-e cu totul peste mînă. Poate la toamnă... Dar să nu mai vorbesc, nu de toamnă, ci nici de ziua de mîini. Lumea-i schimbăcioasă și toate viciurile noastre și nădejdile sunt făcute ca să se spulbere în vînt. Toamna anului e una, pe an. Apoi urmează primăvara. Toamna vieții vine fără să știi cînd, nici de unde... Numai vezi că totul a trecut, pentru a nu se mai întoarce, și apoi se
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
lingușești. În cuget, mii de limbi îmi povestesc Câte un basm, și fiecare basm Mă-nvinuiește de nemernicie. Sperjurul, cel mai ticălos sperjur, Omorul, cel mai ticălos omor, Tot ce-i păcat, păcate de tot soiul, Mă-nvinuie răcnind: «Ești vinovat!» Nădejdea-mi pierd. Drag nu i-s nimănui; Nu-i om să-i fie milă dacă mor; Și cum să-i fie, dacă însu-mi mie De mine însumi milă mi-a fost? Mi-a năzărit că-n cort intrat-au toate
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
sînt, cum ele însele vor să se definească, religii. Dar se impune precizarea că e vorba de religii ale progresului, ale fericirii pămîntești, nepăsătoare față de transcendent, cu totul indiferente față de ideea de mîntuire. Ele evocă un Dumnezeu care nu împlinește nădejdea în viața veșnică. Acesta este așteptat să stăpînească istoria omului, istorie în care supremația o dețin acele entități numite Progres, Sprijin, Armonie, Patrie, Republică... Nu există totuși alte religii decît cele ale mîntuirii? Anumite speranțe, anumite credințe legate de curgerea
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
rugăciuni. Și vezi deasupra lor, fibrișoarele subțiri, înflorite, veșnic zbuciumate, ale parasinului purpuriu care își revarsă în valuri antenele aproape galbene, piramide albe de nourică de cîmp și de apă, coama verde a secărelei, penajul destrămat al păiușului numit spicul-vîntului, nădejdile viorii cu care se încunună primele vise și care se desprind pe fundalul cenușiu al inului, cînd lumina strălucește în jurul firelor lui înflorite. Și, ceva mai sus, cîțiva trandafiri de Bengal, presărați printre dantelele răsfirate ale morcovului sălbatic, penele bumbăcăriței
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
nici amenințare nazistă, și totuși ceea ce vedeam nu era dezgheț, ci glaciațiune, nu era progres, ci revenirea la ceea ce îmi închipuiam de mult lăsat în urmă. Oroarea pe care o simțeam față de prezent mă făcea să-mi pierd din ce în ce mai mult nădejdea în viitor. Însă amenințarea bombei atomice americane mă readucea la acea credință pe cale să se dezintegreze: nu presiunea exercitată de inamic era oare cea care făcea ca epoca de fier să dureze? Nu mai trebuia oare să aștept, să mai
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
nu prin foc și sabie, ci din interior, din inima fortăreței sale moscovite. Ce bucurie plină de lacrimi, ce beție încercasem cu patruzeci și cinci de ani în urmă! Și de-atunci încolo, cîtă deznădejde, și doar cîteva clipe de nădejde-nșelătoare; de cîte ori nu fusesem nevoit să privesc cu resemnare triumful mîrșavei minciuni, nu doar în timpul vieții mele, ci vreme de mai multe decenii. Cît timp irosit în zadar pentru a combate minciuna care îi contaminase nu doar pe
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
sînt înghițite de sfînta uniune patriotică. În 1915, Lenin trage concluzia că Europa nu poate fi federalizată înainte de înfăptuirea Revoluției. După 1918, ideea privind Statele Unite ale Europei și ideea bolșevică referitoare la internaționalism se disociază și intră în conflict. Orice nădejde de a confedera Europa se spulberă în 1933, cînd Hitler ajunge la putere. Al Doilea Război Mondial este precedat și însoțit de o confuzie fără nume, în încleștarea dintre comunismul din URSS, aparent internaționalist dar devenit naționalist, și nazism, rasist
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ca umbra în înserare". Când începe a se redresa, când se anunță zorii, lumina e încă amestecată, binele îngemănat până la nediferențiere cu răul. Partea cea mai activă a comunității e obligată a-și spune mereu cuvântul, a mijloci împlinirea marilor nădejdi colective. Pentru aceasta însă, insista Xenopol, o înțelegere și o lucrare comună a elementului bun este condiția neapărată a reușitei. Nu mulțimea puterilor, ci îndreptarea lor spre același țel și opintirea lor împreună hotărăște mărimea izbânzilor." Solidaritatea celor buni slăbește
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
o maladie a corpului social, punând-o etiologic pe seama "istoriei". Mirarea în fața acestui fenomen stăruia și la cei mai lucizi analiști. E atât de straniu acest lucru? Decenii în șir, un neam oprimat, umilit, redus la condiția de sclav fără nădejde, a strâns în el obida. Și obida a răbufnit spectaculos la trecutul solstițiu hibernal, în forme ce au surprins oarecum lumea. Se părea însă că odată cu lichidarea vârfului dictaturii, simbolizând ce era mai aberant în vechiul regim, viața îți va
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în istoria acestui neam românesc, din care N. Iorga a făcut nu numai titlul unui semnificativ periodic, dar și o temă inepuizabilă de investigație. Ea invită la rememorare, meditație, angajament civic. Ne întoarcem, prin N. Iorga, la valorile tradiționale, cu nădejdea că "ceasul cel greu" pomenit în ruga de pe troiță a trecut pentru noi, că un timp al speranței luminate de încredere în valorile perene se deschide acum înaintea noastră. În noaptea de 27 noiembrie 1941, aici a fost ucis Nicolae
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cu un entuziasm pe care contemporanii îl evocă unanim. Începea o nouă epocă, un "alt Timp", după expresia lui Blaga, participant și el la entuziasmul obștesc, iar la direcționarea acestei epoci colaboraseră secolele, generații în șir, pentru care Unirea fusese nădejdea cea mare, aspirația lor cea mai înaltă. Cei care văd în România interbelică, așa cum a fost ea consacrată la Versailles, o creație artificială, produsă la masa tratativelor, într-un moment de criză a echilibrului mondial, uită și nu poate fără
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
nu gândiiai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meșter, unde era nevoie însuși să vârâia, ca văzându-l ai săi, să nu să îndărăpteze și pentru aceia raru război de nu biruia. Și unde-l biruia alții, nu pierdea nădejdea, că știindu-să căzut jos, să rădica deasupra biruitorilor. (Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei) TEXT B Vodă Ștefan, călcând atunci în al patruzecilea an al vârstei, avea obrazul ars proaspăt de vântul de primăvară. Se purta ras, cu mustața ușor cărunțită
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
o carte, îngândurarea). Un loc aparte îl ocupă plânsul prenatal, un lexem cultural larg răspândit, organizat, de regulă, într-o structură relativ stabilă, cu rezonanță puternică. Cea de-a doua subclasă, include textele în care eroul ("făgădașul", "zălogul", "izbânda", "dragul", "nădejdea", "ce ai mai scump") este promis zmeului, diavolului, străinului în schimbul câștigării unei lupte, a obținerii unui permis de liberă trecere sau pentru ieșirea dintr-un impas oarecare. În Făt-Frumos zălogit [Pop-Reteganul], Împăratul Verde pleacă la luptă lăsându-și împărăteasa însărcinată
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
băieți și o fată năzdrăvană, Smanda. După o scurtă pauză, războiul este reluat, fără să știe împăratul că soția îi este însărcinată. Crivățul a venit însoțit de cei trei fii ai lui și-i cere, sfătuit de fermecătoarea lui nevastă "nădejdea de-acasă". Neștiind ce-nseamnă acest lucru, împăratul este de acord. Peste puțin timp, după ce-au făcut pace, nevasta naște ,,un dolofan leit ta-su: frumos și vioi de-ți era dragă lumea să te uiți la dânsul [ ... ]. Și
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
șapte ani parcă era de douăzeci." Într-una din zile își sărută tatăl și-i spuse că se duce unde l-a făgăduit Un caz similar se observă și în basmul Iuda nevăzută [Oprișan, III], unde împăratul, gândindu-se că "nădejdea lui" de-acasă "sta în bani, în porumb, în vite", îi promite Iudei nevăzute ceea ce i-a cerut. Pandelică își ia rămas bun de la mama lui, spunându-i că pleacă "unde m-a rânduit tata". Basmul Ion Smintitu [Oprișan, IV
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
înger prorocind: În ceasul acesta se naște aice un copil; de va fi fată, va fi o rea; de va fi ficior, are s-o ieaie pe fata cea de suflet a boierului istuia și are să-i mănânce toată averea." În nădejdea că băiatul "va fi norocit" la boier, părinții își vând copilul boierului. Acesta vrea să-l piardă în omăt ("era noapte, ger"), însă copilul este salvat de niște negustori care mărturisesc tuturor circumstanțele găsirii lui ("că ardea o lumânare lângă
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
duc la culcat pun brâul jos, bat trei mătănii pe brâu și zic: Brâu, brâușorul meu, Arată-mi pe ursitorul meu, Care-i dat de Dumnezeu, În vis să-l visez, Aievea să-l văz, și apoi se culcă, având nădejde că-și va vedea ursitul"261. Exprimarea în versuri a dorinței ține locul unei formule magice grație căreia se invocă divinitatea. Aceasta poate provoca revelarea viitorului ursit. Termeni precum "arată-mi", "care-i dat", "să-l visez", "să-l văz
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
propriei mele închipuiri și, cu toată rezistența ființei mele - care se împotrivea acestei extenuări fără glorie - mă supuneam, în cele din urmă. Rămâneam atunci, cât puteam mai mult, gârbovit asupra foilor de hârtie; rămâneam până la istovirea finală. Căci singura mea nădejde era să sfârșesc cât mai repede cartea, să scap de obsesia aceasta, să devin din nou liber, tânăr, sănătos... Ileana mia ghicit de la început neliniștea. Te cuprinde demonul, spunea ea râzând. Mi sa părut curios că, de data aceasta, dorința
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]