7,693 matches
-
Carol, Duduia și Pavlo (principele Paul, fratele Principesei Elena, fosta soție a lui Carol) s-au deplasat la Scroviștea. Mihai îl duce pe Pavlo la „casa cea nouă”, care se construia pentru Carol. La prânz și la cină au avut oaspeți pe soții Auschnit, Puiu Filitti și fiica sa Zica (Gica), Costache Malaxa și Stavăr. „Noaptea pe lună” s-au întors la București. Șoseaua fiind aproape goală, era „o plăcere”. Duminică, 16 iulie. Mihai, Carol și Duduia se aflau la Sinaia
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
suita regală, fac un tur pe mare al Insulei Santorini. A doua zi, ora 1430, ajung la Caspoli (Istanbul), iar la ora 2230, pleacă spre țară, după întâlnirea lui Carol cu președintele Ismet Inonü. Sâmbătă, 12 august. Ora 1230. Înalții oaspeți revin la Constanța. Iau masa de prânz pe iaht și pornesc apoi cu trenul regal spre București, unde ajung în gara Mogoșoaia la ora 1815. Făcând bilanțul croazierei, Carol reflecta că ea a fost marcată de căldura excesivă și de
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
ianuarie. Mihai ia cina cu tatăl său, apoi vizionează împreună filmul francez Derrierre la façade, foarte bun după opinia lui Carol. Duminică, 4 februarie. După amiază, Carol și Duduia au stat tot timpul la Mihai. La cină au avut ca oaspeți „prieteni de-ai lui Mihăiță”: Costache și Irina Malaxa, Minuko Filitti. După cină au văzut un film „foarte bun”, Jessie James. Joi, 8 februarie. La masa de seară, pe lângă Carol al II-lea, Mihai și Duduia, se află invitații: Wilhelm
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
de părintele Nae Popescu. Duminică, 28 aprilie. Prima zi de Paște. Plouă intermitent. Fiecare își petrece timpul cum vrea. „Zi fericită, fără istorie”, notează Carol al II-lea. Luni, 29 aprilie. Vreme urâtă, bate vântul, este frig. Familia Regală și oaspeții nu prea au ce face în interiorul castelului de la Lăpușna. „Stăm de vorbă și jucăm table. Societatea este foarte plăcută”. Marți, 30 aprilie. Era planificată o vânătoare la cocoși de munte. Vremea neplăcută și ploaia au determinat renunțarea la acest plan
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Gardă al Palatului Regal. La ora 16, Carol al II-lea, Mihai și Duduia pleacă la Buciumeni, fiind invitați de Victor Dombrowski, primarul general al Capitalei. Era prima zi de vânătoare la rațe. Erau așteptați de gazdă și de alți oaspeți (Logadi, Eracle Marater, Costache Malaxa, Chefneux, Ilie Radu) pentru a vâna, în special rațe. Balta de la Buciumeni era mare și cu mult vânat. Unii vânători au vânat chiar de pe mal. Mihai a pornit cu barca, a avut mai mult noroc
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
religioasă, deosebită. Îmbrăcați în frumoasele lor costume naționale, cu flori și lumânări, fiecare costișan, adult, copil sau tânăr, încă de la primele ore ale dimineții se îndreaptă sfioși către lăcașul sfânt. Trebuie să fie gazdă bună, să întâmpine cum se cuvine, oaspeții. Aici, în ajunul sărbătorii, gospodinele cu har bisericesc și tragere de inimă, au pregătit o masă îmbelșugată, cu bucate tradiționale (sarmale, plăcinte, turtă dulce, sucuri și vin). Cei veniți din alte sate, ca și cei localnici, vor gusta din mâncărurile
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
sobor de preoți). Nu va lipsi agheasma, pentru care orice enoriaș vine cu gând să se sfințească. După slujbă, urmează servirea mesei sfințite, vizitarea mormintelor celor plecați pe drumul fără întoarcere, se dau pomeni sărmanilor, se pomenesc morții și-apoi oaspeții se retrag la rude, prieteni sau cunoscuți, din sat. Stau împreună la masă, petrec în cântec și voioșie și uneori dansează, după vreun acordeonist sau viorist, ce-și face prezența, nechemat de gazdă. După masă se pleacă în grup la
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mai aproape. Doar treceau Suceava și cum erau punți aproape de Fâsca, ajungeau în câteva minute la strânsură. Când situația materială a sătenilor s-a îmbunătățit considerabil, hramul ținea două zile (duminică și luni). În fiecare curte se vedeau trăsuri cu oaspeți, mese întinse și multă voie bună. La noi veneau în fiecare an frații mamei Buzilă Toader, Buzilă Victor și Buzilă Ion cu soțiile și copiii și se petrecea o zi și-o noapte. La arie S-a întâmplat că tocmai
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
vătrarul lemnul, să se mai domolească dușmanul. Când pornești la lucru să fie lunea, prima zi a săptămânii, căci astfel îți va merge bine tot timpul. Dacă coboară vreun păianjen în față pe firul de plasă, înseamnă că vor veni oaspeți sau se va primi vreo veste importantă. În caz că se nășteau copiii încrucișați (sașii), mama le dădea să sugă piept pe pragul ușii, timp de trei ori și vederea se îndrepta, revenea la normal. Ca semn al rodului, la Duminica Mare
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
prăjiturică delicioasă din orez și fasole dulce. Am savurat, în liniște, licoarea magică, meditând la istoria Japoniei, la faptul că pot bea ceaiul, după „ceremonialul”simplificat, în chiar chioșcul în care, pe vremuri, viteazul și asprul Shogun Tokugawa își primea oaspeții invitați la vânătoarea de rațe sălbatice... Când am părăsit chioșcul, i-am mulțumit persoanei care ne-a preparat și servit ceaiul. Cu palmele apropiate în dreptul pieptului și cu o plecăciune, am salutat-o în stil japonez... După acest popas revigorant
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
armonia. Această frumusețe este învăluită în parfumul Crizantemei Regale, o floare ale cărei splendori te cuceresc pentru totdeauna. Ca să înțeleg Simfonia toamnei, prietena mea, ca o bună cunoscătoare, mi-a ghidat pașii către parcurile și localitățile în care toamna devine oaspetele dorit și așteptat. Intenția ei este de ami arăta cum Natura transformă verdele copacilor în culori nebănuit de spectaculoase de la verdele pinilor, la auriul copacilor gingko și până la rubiniul arțarilor ce par în vâlvătaie, adevărate miracole pe care penelul toamnei
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
pe pleoape. Buzele erau în așa fel colorate, încât să devină lucioase și senzuale. Mai ales buza de sus...În sfârșit, sunt multe de povestit, nu intru în amănunte. Am ajuns Gheișă! Eram una din Gheișele căutate, fiind invitată de oaspeți înalți, la multe party uri... cum li se spune azi. Cu domnul care te-a ajutat, profesorul, ce s-a întâmplat? În timpul anilor de ucenicie, când îmi preda „shamisenul”, m-am îndrăgostit de el, deși nu era permisă dragostea între
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
omul său de Încredere, plecase cu stăpânul la vânătoare. Tocmai apăruse moda vânătorii cu șoimi, pe care o aduseseră din Răsărit cavalerii cruciați ai lui Bohemund Normandul. Ca de obicei, doamna Rishawa, stăpâna castelului, se pregătise cu grijă pentru sosirea oaspeților. Pe talgere de argint așteptau păstrăvi prăjiți În unt, spinare de căprioară cu foi de dafin și boabe de ienupăr, potârnichi Învelite În slănină și fripte pe jăratic, pe care nobila doamnă le pre gă tise cu mâna ei. Pentru
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
din turn, unde obișnuia stă pânul să doarmă totdeauna când, după vânătoare, binevoia să Înnopteze la casa slujitorului său. Totul era În deplină rân duială și Rishawa fu mulțumită. Îi mai rămăsese să aștepte semnalul din corn, care anunța sosirea oaspeților. Atunci ea, Rishawa, cobora câteva trepte de pe terasa Înaltă, Împreună cu părintele Anselm, duhovnicul și omul de În credere al familiei, făcea o reverență adâncă și săruta cu sfială mâna domnului, mulțumind pentru cinstea care se făcea umilei sale case. Bertold
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
potrivindu-și pașii uriași după cei ai făpturii micuțe, care Îl ținea de mână cu o Încredere Înduioșătoare, și Încruntându-se la soața sa, care uitase să ureze bun venit ducelui. Din fericire, părintele Anselm salvă situația, binecu vântându-l pe oaspete și urându-i bun venit În limba la tină, pe care ducele o vorbea cu deosebită plăcere. Între timp, castelana pricepu mustrarea soțului ei și murmură ruși nată cuvin tele pe care și le pregătise pe Îndelete În cursul dimineții
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu un petic murdar de stofă neagră, iar celălalt Îi sclipea Întunecat. — Fiecare lucru la timpul lui răspunse Hugo Învelindu-se Într-o pelerină groasă. Așteptăm unde trebuie să aș tep tăm, la marginea pădurii din preajma mânăstirii. Avem acolo un oaspete de Întâmpinat. — Aha, continuă celălalt ironic, deci n-are rost să-i mai ostenim pe bieții călugări. Vezi că pricepi până și tu? Hugo râse scurt, mai căscă o dată și adormi. Așadar, aș teptau pe cineva, Își făcu socoteala Simeon
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
aflăm de la el și alt sfat bun. Sihastrul știe multe. Străine! adăugă el Întorcându-se către Simeon, te rog să nu pleci. Cine știe, poate vom mai avea nevoie de tine. Dumnezeu știe ce ne mai așteaptă. Rămâi aici ca oaspete bine-venit al mânăstirii. Starețul Încuviință: — Da, fără doar și poate. Oricum trebuie să te Însă nătoșești cu totul. Nu vorbi cu nimeni despre cele aflate acum. Mai e nevoie să-ți spun asta? După cum văd, știi să păstrezi o taină
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mulțumire a hangiului. Așa se face că a doua zi, Încă Înainte de prânz, consi lierul negustorilor din Zürich sosi la mânăstire odihnit, sănă tos și plin de energie. Bineînțeles, fu Întâmpinat ca un prieten vechi și, așa cum se cuvenea unui oaspete de soi, fu dus Într-o chilie În care un novice Îl aștepta cu un lighean de argint, cu un ștergar de pânză fină și o masă cel puțin la fel de bogată ca cea din ajun. În acest timp, părintele Urban
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
acesteia, chiar În mijlocul lor, știi mai bine decât noi... Urs nu-și revenea din uimire. Cum, fiul lui era amestecat În conspirații politice? Fără să zică un cuvânt se lăsă condus de părintele Urban În biblioteca mânăstirii, unde erau primiți oaspeții aleși. Duhovnicul ședea Într-un jilț, numărându-și cu nerăbdare mătăniile de chihlimbar, după moda grecească, aduse de un preot ce Întovărășise cruciații În expediția lor nefericită. În dreptul ferestrei, În picioare, un bărbat slab și Înalt, cu Îmbrăcăminte modestă de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
răgușită. Conrad luă opaițul de pe scândura care slujea drept masă și și-l apropie de obraz, ca să poată fi recunoscut. În acea clipă, gazda sări de pe așternutul zdrențuit și se Înclină smerit, până la pământ. Apoi se ridică, privind Întrebător către oaspetele pe care Îl respecta și de care se temea totodată. Acum că știi cine sunt, aș vrea să stăm puțin de vorbă spuse tânărul cavaler. Hai afară, omule, aici ne sufocăm amân doi. Cum poți trăi În asemenea fum? Fă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Dacă vi se Întinde o cursă, mărite stăpân? — Dacă ni se Întinde o cursă, vom ști la timp și vom fi pregătiți, Haro. Fii liniștit bătrâne, ne vom lua toate mă surile. De mers trebuie să mergem, dar vom primi oaspeții cum se cuvine. Fii liniștit! Haro ieși, clătinând din cap. În ultima vreme clătina prea des din cap. Ce rost avea toată povestea asta? Ducii se jucau cu focul. Ce le trebuiau Întâlniri cu vasali care de atâtea ori se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ne stă În putință. Cu toată smerenia, vă rog să dispuneți de mine și de casa protectorului meu, ca și cum ar fi a voastră. În aceste clipe eu Îl reprezint cu depline puteri. Se ridică și se mai Înclină o dată În fața oaspeților. Josua zâmbi: — Prietene Solomon, nu ne spune că n-ai prins de veste tot ce s-a Întâmplat. Pesemne că unele lucruri vi s-au spus. Toți acești cerșetori care trec pe aici, toți acești vagabonzi care rătăcesc pretutindeni și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se găsește acum jupânul Urs. Am străbătut un drum lung ca să-l Întâlnim. Trebuie să știm unde se află, viața unor oameni foarte Însemnați depinde de acest lucru. Oameni ale căror nume nu Îndrăznim să le numim! Bătrânul Își privi oaspeții Încercând să le citească gândurile. Da, se vedea după chipurile lor că veniseră cu vești importante. știa că poate să aibă Încredere În prietenul lui, Josua. Era un om cu totul și cu totul cinstit și de Încredere, care nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de argint din mândrul său palazzo de lângă Marele Canal. Îndoliat, părintele Bernhard era descumpănit de Întâmplă rile ultimelor zile, totuși Îl primi de Îndată pe tânărul ve ne țian. Considera că e de datoria lui să-i Întâmpine pe numeroșii oaspeți care soseau Întruna la castel, pentru a-i transmite ducesei condoleanțelor. Cu toată disperarea ei, doam na Sophie Îi primea pe toți, ținându-și cu demnitate la cri mile. De când Conrad sosise la castel, nu voise să vadă pe nimeni
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vorbă, am discutat mult cu el, fiindcă starețul căruia trebuia să-i înmânez scrisoarea de recomandare, lipsea. Într- un târziu apăru un călugăr cu niște însemne deosebite, căruia i-am arătat scrisoarea. Înainte de a-l însoți la camera de oaspeți, m-am interesat de un loc în care să las bicicleta în siguranță. Mă îngrijora perspectiva dispariției vehiculului meu. Nu miar fi căzut bine, pentru că era a mea și, nici nu mi-ar fi plăcut să mă întorc acasă, jalnic
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]