6,787 matches
-
exportului. Previziunile tovarășului Gâde s-au adeverit întocmai. Se zice că însuși Boss-ul cel mare a comandat plutonul de execuție și că el însuși i-ar fi trimis un glonț în cap celui condamnat, celelalte gloanțe l-ar fi ocolit. Iar tovarășa madam n-a fost decât un mezelic neînsemnat, aproape trecut cu vederea de către salariați. ... Și iată că vremurile și vremea au trecut ca și cum nici n-ar fi fost, iar purtătorii de rele se plimbă liniștiți ca și cum ar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nu ne-amăgim cu vorbe să lăsăm ideile să curgă să nu grăbim înșelătoarele cuvinte, să privim cu ochii minții dragostea noastră bolnavă. Poate înșelăm reflecțiile aspirăm gândurile suntem victime ale imaginii din noi, conceptele noastre sălbatice cu noțiuni multiple ocolesc himera acest animal terestru care ne bântuie cu sugestii, cu explicații savante ivite din tomuri de piatră și nu mai avem nimic de făcut decât să ne-așezăm unul în fața celuilalt, la distanțe cumplite de inimi: eu să visez, tu
Ra?iune by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83895_a_85220]
-
devenit un dușman perfid pentru fiecare dintre noi, un dușman care ne pîndește slăbiciunea, ca să ne atace. Nu-l cunoaștem, dar Îl simțim. Încercăm să-l evităm, dar el ne apare mereu În cale. Oricît am vrea, nu-l putem ocoli, deci sîntem practic nevoiți să-l suportăm și să Încercăm să rezistăm la atacurile lui. ─ Bine, dar cum poți lupta cu un dușman pe care nu-l vezi? Ca să lupți cu el și să-l Învingi, nu trebuie mai Întîi
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
mișcare. Ea strunea cu pricepere telegarii, forțându-i să o țină într-un trap continuu, măsurat, pentru a nu-i obosi, fiindcă animalele ca și oamenii șatrei nu avuseseră timp de odihnă. Toate căruțele, în alai, intrară în adâncimile nopții, ocolind drumul de piatră prin locuri dosite, pentru a fi cât mai departe de ochii stăpânirii. La o răscruce, bulibașa hotărî să o ia pe un drumeag lateral, pe lângă o lizieră de salcâmi, pentru a se depărta de un sat unde
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
bucura de darurile pe care Mama Natură le lăsase tuturor, fiind și ei trăitori pe acest pământ. Frica de necunoscut însă îi făcu pe oamenii corturilor să caute, fie și vremelnic, ascunzișuri, locuri cât mai dosnice, pe lângă păduri și lunci, ocolind satele și drumurile umblate și ferindu-se de ochii și brațul legii. De când alergau ca nebunii, fără să știe de ce, nu mai aveau răgazul să se bucure de simfoniile văzduhului. Nu se mai opreau să se extazieze când soarele tăia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
injecții și vorbești cu ei, să treacă vremea. Nu, nu. Te împăiez și te păstrez lîngă mine, mai discutăm si noi, ce dracu`...“ 6 În creierul meu e o căldură îndrăcită care arde plajele și gîndurile pîrjolesc printre albine lîncezind, ocolind lacrimile care sfîrîie și se vaporizează. Călătorii acestei minți au de străbătut, înveliți în prosoape groase, imense cîmpuri crăpate de argilă. Undeva, un negru lipește cu clei ziare vechi deasupra crăpăturilor sperînd ca sub ele pămîntul să se înzdrăvenească și
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nu te mai apără nimeni. Ieșind din ordinea oamenilor, revelația e supusă sălbăticiei lor. A ști de moarte. Un lucru simplu dar care te face periculos. Încalci legea și aceasta nu te mai apără. Ea te silește să fugi, să ocolești oamenii. Dar un mic rest din ea mai rămăne și în tine. De tine nu te protejează nimeni. Nu scapi nici în deșert, nici în adînc, la fundul mării. În jur, toată lumea fuge de moarte. Cînd boala începe să apară
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
poată avea pretenția să mă satisfacă. Pentru că eu chiar nu ucid moartea, ci o biciuiesc. Nu sînt zeu dar sînt pe cale să înghit Universul. De ce să-mi pese de moarte? Cum aș putea-o ști? O ignor și ea mă ocolește. În schimb nici o prezență nu mă terorizează atît cît vidul ce mă usucă atunci cînd fug de lîngă o ființă. Nici lacrimile și nici mîngîierile ei nu m-ar mai putea vindeca de greața de a nu fi găsit ce
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
asta îl doare cumplit. Se pregătește să strige. Să se răzbune...” 9 La celălalt capăt al mării, tînărul V. Mergi de-a lungul țărmului, cantonier beat pe linia ferată și pescărușii ghicesc imediat în urmele lăsate pe nisipul umed. Te ocolesc simulînd spaima și închizîndu-te în tăcere ca pe o reptilă într-un acvariu de chihlimbar. Țipetele lor, fruntea singurătății. V. tînăr, colind țărmul. Cel dintr-un pat de spital mă urmărește. Mi-e frică de el însă știu că de
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
o emoție apăsătoare căci știu că va veni noaptea și după ea, o altfel de zi. V. tînăr tresar și vederea sinelui meu închis în cleștarul vitraliului dispare, cade ca un zgomot, ca un lest. Am senzația că Doctorul mă ocolește în ultima vreme. Cu fiecare replică a sa pare că se leapădă de mine. E speriat de cînd i-am spus că am întrezărit adevărata geografie. Că nu mi-am dat seama pînă acum de cît de gravă-i viața
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
chestia. Deci bravo bravo bravo bis și-afară cu tine din mașina femeii ăsteia. Apasă din nou clapeta. De data asta e o clapetă mai mică. În interiorul mașinii. Pe portieră. Deschide portiera și iese. Dispare din câmpul vizual al Sophiei, ocolește mașina prin spate și apare trei secunde mai târziu. Doar un cap aplecat. Doar o gură întinsă. Pupă-mă. Sophia învârtește cheia în contact și dă drumul la motor și se apleacă spre el și scoate limba la el și
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
brăcat în zdrențe roșii. Nici unul din ei nu mai spune nimic. Apoi taxi metristul ia o curbă. Atent. Îndreaptă volanul. Își dorește să audă. Taximetristul vede un bețiv și îl claxonează scurt. Bețivul dansează în mijlocul străzii. Taximetristul încetinește și îl ocolește cu grijă. Băie țelul meu nu aude. De când s-a născut. Și cred că asta își dorește cel mai mult. Să audă. Taximetristul înce tinește la un semafor roșu și oprește mașina. Se uită la femeia din oglindă și îi
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
care vorbești? - Domnule profesor, tatăl meu a vrut să mă țină lângă el, chiar după terminarea celor zece clase. Dar a dat în patima beției. Eu eram adevăratul cioban al turmei de oi. În sat nu aveam prieteni, fetele mă ocoleau, fiindcă nu eram „ciobanul mioritic”, din contra, aveam o față plină de coșuri, miroseam a oaie. Eram marginalizat. Deși aveam acum 18 ani, nu știam să dansez, să petrec la fel ca acei de vârsta mea. Nu mergeam la distracții
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pe gânduri. - Ce întâmplare ?... - De când aveam 14 ani, un flăcău din sat mi-a aținut mereu calea, spunându-mi aceleași cuvinte că eu voi fi nevasta lui, dar că are răbdare să mai cresc. Când mergeam acasă în vacanță, îl ocoleam, spunându-le și părinților mei despre ce îmi spunea el. Ai mei râdeau, deci nu dădeau importanță ce le spuneam. Nici ei nu l-ar fi vrut de ginere, fiindcă e un flăcău cam respingător la vedere, închis în sine
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
că ai fost copil, Vârsta inocenței nu se mai întoarce Și oricât vei spune că ai fost abil Ne-ndurata vreme peste tine toarce. Sufletul și mintea nu îmbătrânesc, Doar în ochi privirea parcă te trădează, Gânduri peste gânduri nu te ocolesc Și n-ai vrea să treci dincolo deamiază. Nesfârșita sete de-a trăi mai mult Te catapultează peste mii de valuri, Viața este fluviu-n marele tumult, Tu, înotătorul pentru idealuri. LA SENECTUTE Noiembrie coboară peste mine Cu-o burniță
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ușa în urma lui și rămase în hol. — Sau începi să vorbești cu mine că un om normal sau plec de-aici acum, imediat, în clipa asta! îl amenință Eleanor. Șam m-a invitat să mă mut la el. Adrian tăcu, ocolindu-i privirea. După câteva clipe Eleanor o porni spre ușa. Cand să pună mâna pe clanță, Adrian spuse cu glas scăzut: — Bine. Eleanor se opri și se întoarse. — Ai zis ceva? — Am zis „Bine“. — În ce sens „bine“? — Bine, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
să cultive prietenia unor burlăci solitari. Nu se știe niciodată. Poate dai peste-o femeie singură, o lua pe Fanny gură pe dinainte și în clipa următoare păru să regrete aceste cuvinte. — Și n-ai pune la suflet? Fanny îi ocoli privirea, deși el tot întorcea capul spre ea, aruncându-i priviri furioase în tot timpul discuției. N-aș pune-o dacă ai face sex protejat și nu mi-ai spune nimic, zise ea pe un ton sfidător. Nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
înapoi, pe același drum, dispărând așa cum apăruse, în întuneric și ceață, în lumea lui de călăuză tăcută și însingurată. Intrară într-o cârciumă și cerură rom și câte o porție de pilaf cu pește. Se spune că e bine să ocolești cât poți acest cartier. Și mai ales după lăsarea întunericului. Ne a zis și birjarul să fim cu băgare de seamă, șopti Carol cu vocea tremurată la urechea lui Filip, uitându-se în jur să nu-l audă careva. Astea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Și încă cineva care să fie plătit pentru treaba asta. Filip începu să bănuiască unde bate Carol. De-a lungul conviețuirii cu el, învățase deja să i recunoască cursele și locul unde le întindea. Dar nu întotdeauna putea să le ocolească, iar câteodată nu vroia, din nu știu ce pornire masochistă; ca un animal care nu poate rezista ispitei și curiozității de a afla ce nou mecanism inventase vânătorul pentru a-l răpune. Nu! îngăimă Filip ca să-i dea satisfacție. Nu m-a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
luat o de suflet... Dar toate astea erau numai basme, căci nimeni din vremurile acelea de demult nu mai era în viață și nimeni nu mai știa câte veacuri purta Sempronia pe umeri. Ba se zicea că și Moartea o ocolește, că-l are pe Necuratul într-însa. Sempronia veni în grabă, tresăltându-și bucile și țâțele enorme și zăngănind din caseta de aflat ursita. Cercetă cu mare băgare de seamă călcâiul, văzu că soarele se afla în zodia Berbecului, în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mâncare cerșetorilor", un pătrat încercuit însemna "Au hambar în fundul curții; poți să dormi în fân". Crucea Sfântului Andrei arăta că acolo locuiesc oameni răi, fără suflet, iar un simplu cerc însemna " Nu au câine; se poate fura". De regulă însă, ocolea cât putea localitățile. Dormea în scorburi sau în mormane de frunze uscate și se hrănea cu iască și cu lăcuste. Când ajunse în târgul care îl urgisise, se retrase în munți cu sufletul bolnav. Prăda și ucidea fără milă, terorizând
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pe neașteptate un gest, cu gândul s-o înșele. N-a reușit niciodată și a hotărât s-o distrugă. O sparse, dar află cu umilință că nu făcuse decât să multiplice fenomenul și că partea păstrează nealterată esența întregului. A ocolit apoi toată viața oglinda, ferindu-se din calea ochilor ei hulpavi, ceea ce nu l-a împiedicat să care cu el peste tot o veche oglindă de familie, acoperită în permanență cu o bucată de pânză albă. Destul de repede și-a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Trebuie să-l ascult pe tata. — Dar nu te vede. Gabi ieși din șotron. — Mai bine ne dăm în balansoar. Robert se ridică de pe roata de cauciuc. Se scutură de praf și încălecă balansoarul. Furnicile făcură un șir lung și ocoleau acum și pe Robert, și roțile de cauciuc. Creștetul lui Gabi era mai înalt când Robert atingea pământul, apoi creștetul lui Robert se înălța, iar adidașii lui Gabi găureau praful. — Când vin ai tăi? Gabi se opri. Nu știu. Te
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
o durere de dinți, te ținea o perioadă și îți trecea. Zilnic se tăiau copaci pentru a face loc asfaltului și blocurilor din prefabricate. Orașul se extindea. La început te mulțumeai să îți ferești privirea, mai târziu ai început să ocolești zonele unde aveau loc defrișări. Imaginile erau crude și nimeni nu putea înțelege de ce seva rămasă pe cuțitele cu zimți era roșie. Sunetul de motor îți țiuia în ureche ziua și noaptea până când oboseala ajunse să doarmă în locul tău, în timp ce
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ca în această seară Vera, la fel de tânără și de frumoasă, să intre în cameră având un aer solemn și fiind pregătită să mărturisească secretul ce o leagă într-un mod necunoscut de personajul X. Poți să o vezi călcând ușor, ocolind măsuța rotundă, încărcată de reviste, și așezându-se pe canapea. Tensiunea crește din ce în ce mai mult, ochii tăi parcurg cât mai repede posibil toate aceste cuvinte care întârzie mărturisirea ei și care încep să te enerveze deoarece nu sunt cuvintele pe care
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]