6,653 matches
-
de gips s-a văzut mai ales „nonconformismul” lui Minda și aproape deloc ideea „auto-distrugerii, a adaptării prin dezadaptare”, o temă a existențialismului, mai degrabă decât un... nonconformism „local”! Sau în Bunavestire s-a văzut un roman satiric mai degrabă, ocolindu-se problema Politicului, văzut ca mit abisal. Acest reproș apropo de Bunavestire, îl fac și acelor critici francezi care s-au ocupat de cărțile mele, traduse acolo. De la abordarea superficială, „mondenă”, până la trișeria critică insolentă nu a fost decât un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
din maeștrii tânărului Goethe, după care: „Scopul omului nu este altul decât el însuși!”.Ă Da, astfel „rezolvă” dogma sau dogmele „spirituale” problema inextricabilă a sensului vieții. Filozofia trebuie să recunoaștem că e mai puțin inventivă în acest loc, ea ocolește pur și simplu problema - cum o fac azi nu puțini filozofi universitari, lăsându-ne pe noi, filozofii diletanți, de a o aborda! - sau răspunde la marea întrebare printr-un sofism brutal: sensul vieții se află în ea însăși! (Evident, filozofii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
registrului liric al prietenului meu „absolut”, Nichita, ce practica retorismul liric, el, insul „umed” - Geo, insul „uscat”! Îmi plăcea și omul, statura sa medie, „seacă”, plin de umor, de-o spiritualitate jucată, foarte „franțuzească” și ea, o „spiritualitate sportivă”, neostentativă, ocolind cu un tact ieșit din comun situațiile inflamate, vulgare, mizere intelectual și grandomane, atât de curente pe malurile Dâmboviței... Eram mândru că el, mai în vârstă și făcând net parte dintr-o altă generație literară, mă acceptă ca prieten; și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Nina Cassian, Dan Laurențiu, Maria-Luiza Cristescu, Ali Ștefănescu, iar uneori soseau „oniricii” în localitate și petreceam cu toții în lungi libații prin restaurantele de pe malul Mării Negre, cu Țepeneag, Daniel Turcea, Mazilescu și Virgil Tănase. Nu m-am simțit singur și nici „ocolit” și, vrând-nevrând, făceam experiența celui „dizgrațiat social” care-și numără, pe degete, prietenii ce i-au rămas. Și... spre bucuria mea, nu erau puțini și de excelentă calitate! Se mai aflau în sat C. Țoiu și soția sa, inteligenta Karin
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mare talent și un puternic discernământ intelectual și moral: e vorba de Alexandru Ivasiuc și Sorin Titel. Cu ambii am fost bun prieten; dovadă e faptul că, în cazul lui Ivasiuc, mi-l făcusem prieten intim, în timp ce mulți colegi îl ocoleau deoarece, deși a fost deținut politic, „lucra la ambasada americană”, lucru care nu era posibil fără încuviințarea forurilor „de resort”. Iar pe Sorin Titel l-am angajat la România literară, aducându-l de la Timișoara și făcându-l șef de secție
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
alți scriitori sau istorici literari ar putea da și altele, cu zecile și mult mai grave. Însă, încă o dată, reproșul meu se îndreaptă numai către scriitorii de reală vocație și în cazuri în care ei ar fi putut foarte bine ocoli aceste „minciuni epice”. În romanele publicate sub Ceaușescu, aflându-mă într-un regim de restricție și de urmărire mult mai strict decât cei doi citați mai sus, deoarece îndrăznisem, în „presa capitalistă”, să atac o decizie a c.c.-ului
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și ’74, am scris două dintre romanele mele cele mai dense, mai originale: Îngerul de gips și Bunavestire. Or, ce semn mai categoric, mai clar, al libertății poate exista mai acut decât creația?! În timp ce mulți mă compătimeau sau doar mă ocoleau, eu... triumfam în clara mea singurătate socială, izbăvit, printre altele, și de „ambiție”, dacă prin ambiție înțelegem în primul rând acel „motor psihologic” care ne împinge să acordăm prioritate statutului social, jertfindu-i multe lucruri și deziderate pe care ni
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dacă sunt citite sau văzute vreodată de cineva. Aceste documente regretabil de inutile, care ignoră judecata de valoare și mărturia personală, escamotează orice retorică plasând-o sub statistică. La capătul unei asceze morale și lingvistice ușor neliniștitoare, "onusienii" reușesc să ocolească până și în conversațiile lor private calificativele, chiar și calificările, în beneficiul procentajului, al mediei și al curbei lui Gauss. Îi mai poți recunoaște și după uniforma lor, cămașă imaculată și cravată, precum și după culoarea albă a vehiculelor lor senioriale
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
uneori impresia că pentru dominicanii, iezuiții și adepții ordinului Adormirii dindărătul porților închise, Sfântul Mormânt, biserica de la Nazaret și Cenaclul din Ierusalim sunt asimilabile cu niște locuri rău famate, niște așezăminte cam dubioase pe care-i mai bine să le ocolești, gen Moulin de la Gallete sau Crazy Horse. Cu care ei întrețin, de altminteri, aceleași raporturi evazive ca și parizianul din tată în fiu cu Turnul Eiffel, ca un Cézanne în fața șevaletului cu Sainte-Victoire de pe o carte poștală. 4. Templul, mereu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
temute, sudarea fragmentelor este cea care impresionează înainte de orice. În Palestina, tehnica federează ceea ce dezmembrează politica. Într-o societate fărâmițată, învrăjbită, în care fiecare tabără își are site-ul său, Net-ul reface unitatea teritorială. Poșta electronică, pe lângă faptul că ocolește cenzura, face negocierea, dacă nu chiar decizia, mai colectivă, ea face posibilă circulația opiniilor unor exilați care se află în douăzeci de țări diferite. Palestinienii au inventat chiar și un muzeu de artă vizuală. Net-ul este pe punctul de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în mijlocul carcaselor unor blindate israeliene și ale unor piese de artilerie abandonate. Nu-i chiar un muzeu, dar pare a fi devenit deja un loc de pelerinaj, cel puțin pentru cei care locuiesc în apropiere (străinii îl ignoră sau îl ocolesc). Ici și colo, printre grămezi de moluz, panouri cu fotografii ale unor "dispăruți". Aici erau închiși, fără a fi fost judecați, fără a avea dreptul la vizite, militanți din rezistența libaneză; torturile cu șocuri electrice la care erau supuși erau
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
orice caz, dacă nu cumva este tentat de genul cucernic îndoielnic ori de cel naiv-ridicol (pozând, așa cum am văzut într-o revistă, în postură de Fecioară Maria, cu brațele larg deschise în fața Mării Moarte), e mai bine ca justițiarul să ocolească această mlaștină etică pe care numai cei direct interesați o pot vedea în alb și negru ("de nerezolvat", "poate doar peste cincizeci de ani"). Într-adevăr, trebuie să-ți placă griurile, o gamă mereu în schimbare și cu nuanțe infinite
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
El l-a ucis? "Mă duc într-un rând la vânat. Trec printr-o miriște, aretează cânele, sare o prepeliță, bang, jos, o pun în torbă. Mai merg eu, sare un sitar: bang, jos, și la torbă. Mai merg eu, ocolesc prin niște popușoi, iaca un epure: bang, jos, la torbă. După aceia trec într-o margine de pădure și intră cânele în pădure; scoate, domnule, un porc sălbatec. Bang, cade jos..." Atunci se scoală cel ce ascultă, scuipă în palmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fi îndrăzneț la vorbă și nesocotit la răspuns... Pe vorbe ești stăpân până nu-ți es din gură. La drum înnaintea tovarășului să nu pleci, ci așteaptă să mergeți împreună. Păzește-te de drum părăsit; vama împărătească să n-o ocolești și la crâșma unde vezi nevastă tânără și bărbat bătrân să nu găzduiești: la asemenea loc se adună oameni de toată mâna... La vreme de nevoie, un ciomag mai degrabă ia foc decât o pușcă. Câteodată minciuna pornește de la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din miile de ani ai trecutului, de când viețuiesc în izolarea măreață a piscurilor albe popoarele caucaziene. De la un loc drumul se desface; șoseaua apucă pe un afluent al râului Bzâb: Ghega. Suim necontenit pe o șosea asfaltată și de pe Ghega ocolim iarăși pe altă apă, Iupșara. Aici curg lacrimile bărbaților; aici se află o strâmtoare numai de câteva zeci de pași: Poarta Iupșarei prin care trecem ca să străbatem pe lângă viforul torentului drumul până la lac. Rița e un lac cam cât Ghilcoșul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Tursun-bei. În primul rând, ca să cucerească Chilia, Ștefan nu avea cum să facă apel la cel mai înverșunat dușman al creștinătății. Era un politician prea abil și un comandant de oști care înțelegea că Mahomed al II-lea nu va ocoli Moldova și o va ataca la momentul potrivit, când situația militară internațională i-o va permite. Lăsând la o parte priceperea politică și militară a domnului român, Chalcocondil nu explică în folosul cui ar fi fost cucerirea Chiliei, simultan, de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
unde putea fi lesne atacat, ci „pe câmp, căci, deși e mai departe, în schimb locul e mai șes”. Îi putem acuza pe cronicarii poloni că n-au avut nici un fundament, când afirmau că domnul i-a cerut regelui să ocolească Codrii Cosminului ? Pe de altă parte, nu poate fi vorba de o capcană pe care i-a întins-o Ștefan regelui, așa cum reiese din cronicile polone, și nici de o trădare, așa cum reiese din instrucțiunile date de Ioan Albert solilor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de români. Țările Române se aflau așadar pe direcția principală a ofensivei turcești spre inima Europei și nu pe o cale lăturarnică, cum greșit socotea P. P. Panaitescu. Turcii au încercat să cucerească Belgradul în 1456, dar nu au reușit. Ocolind cetatea pe la vest, turcii au reușit să ocupe Bosnia, în 1463. Dar mai înainte de a cuceri Belgradul, turcii au făcut eforturi militare extraordinare pentru a cuceri Țările Române. Prima campanie, condusă de un sultan în persoană, a avut loc în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
apuseni, se referea la victoria lui de la 1475 și cerea ajutoare pentru o nouă confruntare, care avea să aibe loc în 1476. Pare logic ce spune P. P. Panaitescu și are dreptate când spune că turcii au pătruns în Ungaria ocolind Țările Române, dar acest lucru a fost posibil numai după cucerirea cetății Belgradului, în 1521, la 17 ani după moartea Ștefan cel Mare, iar lupta de la Mohaci s-a dat la 22 de ani după moartea lui Ștefan. Deocamdată, așa cum
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
gândul că, dacă vor fi aici biruitori, să ia măsuri pentru a năvăli asupra întregului regat al Ungariei”. Neputând să cucerească Belgradul în 1456, Mahomed al II-lea făurește așadar, planul unei manevre, care să îl ducă în inima Ungariei, ocolind cetatea Belgradului. Cucerind Moldova și iernând în această țară, oastea otomană putea să treacă ușor în Transilvania, pe la Oituz, prin Vatra Dornei, sau și mai spre nord, prin pasul Verecke. În felul acesta, turcii ajungeau la nord de Buda; această
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
rituale, are soarele sau Iosiv din varianta la Soarele și luna 1(1.11): „- Taci mai câne,/ măi păgâne,/ Că soruta nu-i de tine/ Că până tu că ti-i face/ Șî săți faci ochinci de hier/ Și să ocoli noauă țări!/ Ș-o bătut și ș-o făcut,/ Noauă țări o ocolit,/ Ca soru-sa n-o găsât” (Malu - Ilfov). Călătoria cu opincile de fier, peste nouă țări, răscumpără în basme tabu-ul încălcat. Aici ea este echivalentă călătoriei prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
11): „- Taci mai câne,/ măi păgâne,/ Că soruta nu-i de tine/ Că până tu că ti-i face/ Șî săți faci ochinci de hier/ Și să ocoli noauă țări!/ Ș-o bătut și ș-o făcut,/ Noauă țări o ocolit,/ Ca soru-sa n-o găsât” (Malu - Ilfov). Călătoria cu opincile de fier, peste nouă țări, răscumpără în basme tabu-ul încălcat. Aici ea este echivalentă călătoriei prin rai și iad (din subtipul I, 1.I) a Soarelui, fiind menită a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Aș fi incorect dacă aș afirma că nu m-a revoltat această nedreptate stupidă. Consideram nedrept să mi se ceară plata în valută vest, când timp de opt ani eu fusesem plătit în valută est. Mă durea că trebuia să ocolesc adevărul în fața copiilor noștri, care sufereau că nu mai au DAF-ul pentru vizite la Drumul Carului și pentru aducerea lor de la Craiova la București, în timpul vacanțelor. Îmi amintesc, spre exemplu, o convorbire în mașină dintre cei doi școlari pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
să preluam noi persoana care a fost adusă la bord de către reprezentantul companiei în autoturismul său. Persoana este cetățean român, are pașaportul în ordine, se află în navă românească, deci pe proprietatea noastră și sub jurisdicția română. Întrucât au fost ocolite cu dibăcie autoritățile aeroportului, avem suspiciunea că se încalcă drepturile acestui om și vă rugăm insistent să fiți de acord să i se facă un control rapid de către medicii noștri, după care va reveni la bord și veți putea decola
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Bugeacul pe care a înființat- o și al cărei redactor șef va fi până în decembrie 1936, și colaborator până în 1939. Opera lui este formată din poezii, câteva poeme și puține epigrame. Poeziile sunt grupate în plachete „Melodii proletare”. Pentru a ocoli cenzura regală îi schimbă denumirea în „Poezii” 1937, iar poetul este arestat timp de o lună. Poeziile din ediția 1937, care s-au pierdut, sunt poezii de stepă, de iubire și sociale, ultimele formând obiectul cenzurii regale și confiscării. Până la
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]