5,945 matches
-
prima pauză. Bine, Vlade, încuviințez eu, cu condiția să mă lase și ea. Altfel, n-o las. Nici dacă te rog eu? Nici. Înseamnă că și tu ești orgolios, Mihai, oftează Vlad trist. Orgoliu! E vorba de demnitate, nu de orgoliu! Eu nu pot cînta cucurigu la comandă! Nu poți pentru că n-ai iubit, Mihai! Chiar dacă susții c-ai făcut-o, ai făcut-o pe jumătate. Te contrazici de la o vorbă la alta, Vlade, îi spun. Să cred că-ntr-adevăr o iubești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
unde trec iarăși, de pe trotuarul celălalt, cîțiva oameni. Soțul Tamarei un tip sigur de el, cu o față pătrată, sprîncene groase și fruntea mult prea îngustă nici nu ne-a observat. Văzîndu-l acum pentru întîia oară, mă simt jignit în orgoliul meu de bărbat și-mi vine iar pentru a cîta oară?! să-mi dau plame: "Cu ăsta m-am concurat eu în sufletul Tamarei?! Lua-m-ar dracu'!" Mă faci să cred, începe Brîndușa, că în lume există o anume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
un dos de palmă, aruncîndu-le în bazin. Aș vrea, acum, paharele din bazin să fie singura amintire pe care s-o las în casa aceea friguroasă, în care am fost tot timpul o străină. Am plecat încoace din furie și orgoliu; visam să intru aici, în camera ta, să-ți dau palme și să plec. Te-aș fi căutat pînă în zori și, dacă nu te găseam, veneam dimineață la tine în birou și tot îți dădeam palme. Sau, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Te-aș fi căutat pînă în zori și, dacă nu te găseam, veneam dimineață la tine în birou și tot îți dădeam palme. Sau, cel puțin, credeam c-o să-ți dau palme. Îmi spuneam că vin aici să-mi răzbun orgoliul rănit o scuză acceptabilă, dar falsă. Falsă în cazul meu. Adevărul e altul: am venit aici de teamă... Auzisem în stația de autobuz, la plecare, că tu îți pornești instalația. Am vrut să fiu indiferentă, ba m-am gîndit o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întrebi, uite: n-aș vrea ca tu să nu respecți această urnă, când eu nu voi mai fi. L-am cunoscut bine, pescărușule, mult mai bine decât crezi tu, mult mai bine decât se crede. Omul acesta ar suferi în orgoliul lui de literat știind că poate fi uitat, știindu-se aruncat, el, E. L[ovinescu], la groapa comună. [...] Dulcea mea dragă, poate că pledoaria asta mă privește un pic și pe mine! Mai puțin fericită decât el, chiar după moartea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și pe urmă ne mutăm la Atlanta. De-asta am venit la cumpărături. Toată casa e plină de cutii și de valize și chestia asta mă scoate din minți. — Înțeleg, spun absentă. — Prietenul meu e înnebunit după cum arăt, spune cu orgoliu, trăgând pe ea rochia de șifon. Dar e și normal. Săracul de el - nevestei lui nu-i păsa deloc cum arată. Fostei neveste, pardon. Divorțează. — A, spun politicoasă, dându-i o rochie cambrată, albă cu argintiu. — Nu-mi vine să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
bune pentru tine! — Vești bune? spun cu un aer tâmp. Nu-mi aduc aminte de când n-am mai auzit o veste bună. — Lista ta merge foarte bine. — Pe bune? Fără să vreau, nu-mi pot reprima o mică tresărire de orgoliu, ca atunci când Miss Phipps îmi lăuda pliéurile. — Foarte bine. De fapt, chiar voiam să te sun. Cred că a venit momentul... Eileen face o pauză de suspans... să trecem la articole mai mari. Un castron de argint. Un platou. Veselă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și Târgu Neamț i- au ajutat, Într-un fel sau altul, pe domnitorii moldoveni Alexandru cel Bun (1400-1432), Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) și Vasile Lupu (1634-1653) În luptele contra turcilor, tătarilor și polonezilor <endnote id="(558 și 559)"/>. De asemenea, orgoliul rănit a generat o legendă născocită de evrei, conform căreia ei ar fi apărat spațiul carpato-dunărean Încă din Antichitate, În epoca cu accente mitice a etnogenezei românilor. În 1846, de pildă, prin intermediul unei reviste din Brașov, „mai mulți israeliți din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Iosef Hechter - scrie Nae Ionescu În finalul prefeței -, și tu nu l-ai cunoscut. Atât ți se cerea În schimbul tuturor bunătăților pe care Dumnezeu le-a avut pentru tine : să veghezi. Și nu ai vegheat. Sau nu ai văzut, pentru că orgoliul ți-a pus solzi pe ochi [...]. Iosef Hechter, nu simți că te cuprinde frigul și Întunericul ?” <endnote id="(187, p. 24)"/>. Discutând retoric cu un „evreu imaginar” (protagonistul romanului și alter-ego-ul romancierului), Nae Ionescu utilizează o bună parte din recuzita
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreu imaginar” (protagonistul romanului și alter-ego-ul romancierului), Nae Ionescu utilizează o bună parte din recuzita clasică a stereotipului referitor la „cecitatea evreului” : acesta nu veghează (ci doarme, În timp ce profetul anunță venirea Mântuitorului), nu vede (pe Mesia În persoana lui Isus), orgoliul i-a pus solzi pe ochi (aluzie la experiența extatică a apostolului Saul/Pavel) și Îl cuprinde Întunericul În timp ce așteaptă venirea lui „Mesia, pe calul alb”. Într-un articol intitulat „Iudaism și antisemitism”, publicat În 1934, Mircea Eliade adoptă o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
renunțarea din partea ministerului la poliția legionară începând cu 1 decembrie 1940 prefecții trebuind să raporteze executare până la 5 decembrie 1940). În fond, asasinatele politice, conflictele de competențe între instituțiile statului 600, diferențe de structură în abordarea problemelor de stat și orgolii personale au fost factori care au contribuit la declanșarea rebeliunii legionare. Ambele tabere au dorit confruntarea pentru a tranșa definitiv problema preluării puterii în stat. Inițiativa acțiunilor politice, propagandistice și chiar militare au aparținut Mișcării legionare, Conducătorul statului răspunzând prin
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
oțios să arăt, exemplu cu exemplu, ce le-a împiedicat să fie; care a fost pricina „pauzelor”, a „golurilor”. Un redactor cere, dar și i se cere. Oricît de binevoitor, el nu poate îndeplini toate pretențiile colaboratorilor, nu poate împăca orgoliile lor, nu le poate armoniza interesele. „Răcelile”, „tăcerile” sînt inevitabile. Gintă bănuitoare și supărăciosă, unii reacționează extrem de subiectiv și, nu o dată, din motive minore, trec de la registrul amical la cel ostil. Nu spun că, presat, n-am făcut niciodată concesii
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
alta a lui Spinoza („fiecare are atîta dreptate cîtă poate să apere”). Dotat cu o rară putere de muncă și însuflețit de o mare ambiție, Mihai Drăgan își dorea un permanent excelsior, forțînd afirmarea. în Iașul universitar și publicistic, avea orgoliul de a se situa în frunte, deasupra. Orice obstrucție, orice amînare, orice ignorare era resimțită ca sabotaj ori ca atac contra sa. Nu se ferea de război (termenii militari sînt aci de rigoare), ci mai degrabă îl căuta. Riposta energic
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
iertat rugând pe secretar să mi promită că voi avea liniște în activitatea mea viitoare. Totul decurge bine o vreme, apoi reîncepe aceeași atmosferă grea, cu reclamații și anchete în lanț, fapt care influența negativ pe undeva asupra mea. Cu orgoliul rănit că nu m-a doborât, reclamă că nu-i apreciez munca în școală, că ochii mei sunt numai pe el, în timp ce alții întârzie repetat de la ore și eu nu-i văd. Mai mult, el reclamă că P. Coloșenco întârzie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
confiniile cu nevroza, iar pe de altă parte, mimează stilul aulic în măsură să retrocedeze semnatarului dis- tincția care i se cuvine și delicatețea aproape nevrotică care rezonează cu aristocratismul său. Modestia este tru- cată, vestmânt de camuflaj pentru un orgoliu princiar sub care se ascunde resentimentul. Acest mesaj transmite o stare de surescitare, calmul instalat este consecutiv unui tensiuni nervoase foarte mari, iar Caragiale face apel la o stilistică pe care literatura romantică o consacrase. Știm că îi este impropriu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
discursului politic, la Farfuridi excesul ține de prostie pur și simplu, este excesul tâmpeniei, la Pristanda excesul ține de zelul în exercitarea servituții, fapt descărcat și în limbaj ca la majoritatea acestor personaje, iar la Danda- nache, excesul ține de orgoliul istoric, de genealogia invo- cată. Excesul este pretutindeni la el acasă în mica urbe, orgoliile sunt croite pe măsura inconsistenței personajelor vorbite de ticurile lor, de retorica lor, de un body language elocvent. Să ne întoarcem la acestă figură ștearsă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Pristanda excesul ține de zelul în exercitarea servituții, fapt descărcat și în limbaj ca la majoritatea acestor personaje, iar la Danda- nache, excesul ține de orgoliul istoric, de genealogia invo- cată. Excesul este pretutindeni la el acasă în mica urbe, orgoliile sunt croite pe măsura inconsistenței personajelor vorbite de ticurile lor, de retorica lor, de un body language elocvent. Să ne întoarcem la acestă figură ștearsă pe fon- dul acestui tablou al exceselor, excese minore, desigur. Și acest anonim bonom asumă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
s-a mai întâmplat. De fapt, normal este să spun că în astfel de competiții trebuie să iasă deasupra cel mai bun și să mă pregătesc a fi înfrântă, dacă altcineva merită să-mi ia locul. Trebuie să-mi înfrâng orgoliul și să știu să pierd (de parcă n-aș ști... Nu prea știu să câștig, dar de pierdut... slavă Domnului!!! Mai sunt cinci concurenți. Trebuie să fiu tare, să suport orice. Și mai ales, trebuie să am coloană vertebrală dreaptă, să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
o recunosc. Într-adevăr, sunt singura vinovată. Vinovată pentru tot ceea ce nu mi se întâmplă în viață. În viața profesională. Am avut o încredere continuă în mine. Spaimele și nereușitele m-au încrâncenat, dar la încredere n-am renunțat. Poate orgoliul, poate ambiția, poate... Cine știe... . Am dat vina continuu pe cei din afara mea, că nu mă prețuiesc, că nu-mi recunosc talentul, că nu mă folosesc la adevărata mea valoare. Am suferit. M-am simțit persecutată, derutată, înlăturată, ignorată ș.
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Dar parcă există un zid în jurul a tot ceea ce fac eu. Cred că sunt principala vinovată. De ce? Pentru că nu știu să-mi fac reclamă. Da, da, da! Aceasta-i marea revelație a acestei seri. Și asta dintr-un fel de orgoliu aristocratic, i-aș putea spune (genă care funcționează mai puternic, a grofului maghiar sau a boierului oltean?). Când, acum câțiva ani, o colegă m-a întrebat (în timp ce alții povesteau cât de frumos e la Paris sau Veneția) dacă nu mi-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
din apatia unor luni lungi de așteptare, de nemulțumire, de îndoieli și lene. Întotdeauna munca alături de Alexander este fascinantă și chinuitoare. Are puterea de a ne aduce la viață și de a ne aminti principiile de bază ale meseriei alese: orgoliu și umilință, căutări, descoperiri, speranțe, spaimă și fericire, toate unite sub semnul actului artistic de înaltă clasă. Biografia lui Mishima - obligatorie. Imagini din epoca lui - 15 ani din timpul războiului- complet anti-american. FF important. Toată lumea face parte din armata lui
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
internaționale, era o prezență constantă în mass-media străină, interviurile cu el fiind de interes și de aceea frecvent solicitate. Era atent cu ziariștii străini, știind că are nevoie de ei pentru difuzarea ideilor și pozițiilor sale, cât și pentru satisfacerea orgoliului propriu, de a se vedea prezent în marile cotidiene, posturi de radio și televiziune internaționale. La interviuri și conferințe era punctual, îmbrăcat corect, era degajat și sigur pe el. Întotdeauna, fiind convenite dinainte întrebările la care urma să răspundă, i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
stat brazilian, Rio Grande do Sul, învecinat cu Argentina și Uruguay, se deosebesc net de ceilalți brazilieni, nu numai prin "culoare", populația fiind majoritară de origine europeană, dar și prin felul de a fi, a gândi, a acționa, manifestând un orgoliu și o mândrie de "gauchos", oameni ai Pampei, crescuți în libertate pe câmpiile nesfârșite. Rio Grande do Sul e zona pășunilor și a cirezilor de mii de vite sau a turmelor de mii de oi. Aici clima permite și cultivarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care ar putea fi pentru noi avantajul să știm cine a conceput Sfinxul sau cine a ridicat Mont St. Michel?!). Ei nu lucrau ca să-și satisfacă eul lor, ci participau la ceva mai profund și mai vast decât persoana sau orgoliul individual. În civilizațiile vechi, arta era dedicată acestei viziuni. În teatru, mostre de artă obiectivă sunt misterele medievale, miracolele și procesiunile religioase, din care s-au inspirat Shakespeare și Calderón. Acestea sunt rezultatul anonim al unui efort colectiv. Numim mistere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Uitasem de acest interviu și că urma să fie tipărit atunci. În acel moment părea atât de nepotrivit, dar de fapt coincidența a fost utilă. Dacă nu era sentimentul de nereușită cu Agamemnon, poate chiar aș fi urcat În zgârie-norul orgoliului și aș fi crezut În laudele și complimentele care se Înlănțuiau În Vogue. Așa Însă, am avut distanța și dubiul necesare pentru a rămâne mai mult sau mai puțin cu capul pe umeri. La reluarea spectacolului În Central Park, vara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]