6,963 matches
-
Divină, Maică cu mâini binefăcătoare, întindeți asupra noastră mantia ocrotitoare. Providență Divină, Îngerul Iubirii, ajută-ne să gustăm iubirea lui Isus. Providență Divină, Îngerul păcii, fă ca sfânta frică de Dumnezeu să domnească în inimile noastre. Providență Divină, Îngerul mângâierii, păzește-ne și ocrotește-ne. Providență Divină, Îngerul concordiei, unește totdeauna inimile noastre întru caritate. Providență Divină, Îngerul sfântului exemplu, fă-ne să devenim Evanghelii vii. Providență Divină, Stăpână măreață a binelui, consumă-ne în iubirea lui Isus și a sufletelor
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
parte din articolele de consumație. Apoi erea contrabanda organizată pe o scară întinsă. Bucureștiul, având o rază foarte întinsă și foarte multe locuri deschise sau mascate cu vii, paza era extraordinar de grea. În special era greu de tot de păzit extremitățile Capitalei dinspre Vitan, Văcărești, Bellu etc. Pe vremea aceea erau cartiere întregi care trăiau de pe urma contrabandei, în special de pe urma contrabandei spirtului. Fiindcă spirtul era un articol foarte sus taxat - 7 lei la decalitru. în înțelegere cu fabricanții, ale căror
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
român; astăzi România constituțională vă răspunde, prin organul reprezentanților ei, că Măria-Ta ai devenit pentru ea simbolul naționalității sale. Să trăiești, Măria-Ta! Să trăiască România! Președintele Adunării, M. Costache jurământul săvârșit de măria-sa domnitorul Jur de a păzi Constituțiunea și legile poporului român, de a manține drepturile lui naționale și integritatea teritoriului. carol Ministru de Interne și președintele Consiliului Miniștrilor, L. Catargiu Ministrul Finanțelor, I. Brătianu. Ministrul Justiției, I. Cantacuzin Ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice, C.A. Rosetti
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
și demnitate pe această cale, vom fi respectați din afară și ne vom atrage bunăvoința înaltei Porți și a înaltelor Puteri garante. în afară ca și în întru linia noastră de purtare e simplă. Avem un lucru sânt [sfânt] de păzit, neutralitatea noastră, garantată de puterile cele mari ale Europei. Această neutralitate ne impune datorii ce trebuie să îndeplinim cu lealitate și sinceritate. Legămintele seculare ce unește [sic!] România cu Curtea Suzerană și cari au fost pentru români totdeauna un scut
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
miniștrii întruniți în Consiliu și sub a lor responsabilitate. Art. 87. Domnul este major la vârsta de 18 ani împliniți. La suirea sa pe Tron, el va depune mai întâi, în sânul Adunărilor întrunite, urmă torul jurământ: „Jur de a păzi Constituțiunea și legile poporului român, d-a manține drepturile lui naționale și integritatea teritoriului“. Art. 88. Domnul în viață fiind, poate numi o regență compusă de trei persoane care, după moartea Domnului, să exercite puterile domnești în timpul minoritătii succesorului Tronului
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
instituțiunilor și a sporirii sale materiale, fără de altă ambițiune decât aceea de a corespunde pe deplin cu binevoitoarea așteptare a Europei. în timpul pe când s-au iscat neînțelegerile parțiale, cari aveau să ajungă la un război între Turcia și Rusia, România, păzindu-și cu credință datoriele sale, stete cu totul străină de turburările cari se frământau pe țărmul drept al Dunării. Dorința ei era de a-și păstra și a face să i se respecte neutralitatea; de aceea, mai înainte chiar, precum și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
integritatea actuală“ a fost prezentată de către miniștrii români ca o condițiune sine qua non a subscrierii convențiunii. Primindu-se această clauză de către plenipotențiarul rus, România se putu crede asigurată despre păstrarea limitelor ei existente. Se mărgini dar întru a-și păzi fruntariile, cu oștile sale înșirate pe malul Dunării și, când tunurile turcești începură a bate în porturile române, ea își proclamă independența păstrând totuși, încă și atunci, postul său de simplă apărare. Dar operațiunile militare luară deodată o cale la
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
în mijlocul Dunării și să aștepte în larg cele 40 de zile, timpul necesar pentru controlarea și precizarea medicală că persoanele de la bord nu erau contaminate și nu prezentau o primejdie pentru sănătatea populației. Pe el însă nu s-a putut păzi și a murit, victimă a datoriei, în urma contractării uneia dintre relele boli, a căror răspîndire voia să o împiedice. A purtat rang de clucer și apoi de comis. Pergamentul scris cu litere chirilice, din anul 1855, luna mai, ziua 18
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
cele mai agreabile și mai iubite de gălățeni și brăileni. Galați este poarta spre lumea înțeleaptă a Moldovei, situată în partea ei cea mai de jos, unde se varsă în Dunăre Siretul și Prutul, ape moldovenești, sortite parcă s-o păzească de "atîta străinătate". De-a lungul lacului Brateș o altă apă din jurul orașului se găsea singurul drum pe uscat, care ducea către miezul Moldovei, această provincie creatoare de atîtea valori românești. Întreprinderile comerciale importante erau conduse cu destulă pricepere de
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
era să evit această onoare și să o șterg englezește cît mai repede. 42 După dizolvarea Gărzii de Fier, Nicolae Titulescu se temea să nu fie și el asasinat, ca Duca. Se știa condamnat de legionari și cerea să fie păzit. Am delegat, în acest scop, un inspector de poliție, care să-l însoțească pretutindeni, chiar în străinătate. Într-o seară, la el acasă, pe șoseaua Kiselef, Titulescu m-a reținut pînă noaptea tîrziu, ca să-mi vorbească despre teama lui. Era
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
nici ca medic, nici ca om. Ca medic era capabil și dezinteresat, iar ca om era capabil de o rară distincție sufletească. Nu era de mirare că se bucura de o atît de înaltă prietenie. Mareșalul Pilsudski cerea să fie păzit de poliție mai insistent chiar decît regele Alexandru al Iugoslaviei, care era realmente în primejdie; a fost asasinat, în toamna lui 1934, la Marsilia, în Franța. Pretențiile lui Pilsudski erau de tot felul. Cea mai exagerată a fost într-o
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
casă, la vremea prînzului, în dreptul podului Elefterie, o echipă a Gărzii de Fier, tăindu-i drumul cu o căruță trasă de boi și oprindu-i astfel automobilul, l-au ciuruit de gloanțe, pe el și pe Andronic, agentul care-l păzea. În același timp, o altă echipă pătrundea la postul de radio și anunța executarea, prin împușcare, a prim-ministrului. Măsurile de represiune au fost, atunci, conduse de oameni, care își pierduseră capul. Comandantul jandarmilor, generalul Bengliu, a ordonat ca în
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
lipsește din ediția franceză, care descrie cum a fost arestat mareșalul Antonescu: "Cînd mareșalul sosi, regele și generalul Constantin Sănătescu, șeful casei militare îl așteptau. Într-o cameră alăturată se găseau alți doi generali și obișnuita mică unitate militară, care păzea palatul. Mai importanți decît oricare dintre acești oameni erau: Grigore Niculescu Buzești, piesa principală a conspirației și tînărul secretar al regelui, Mircea Ioanițiu. Ei au fost principalele ajutoare ale regelui în această după-masă. Pentru planul în totalitatea lui, Maniu fusese
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
el omoară, în noaptea aceea, un turc. Îndreptîndu-se apoi spre el, nervos și clătinîndu-se pe picioare, cu pistolul întins, îl amenința că-l ucide. Scenă penibilă. În fine, cu multă greutate, chemînd de la mașina lui și pe agenții care-l păzeau, am reușit să-l scoatem din casă și să-l îmbarcăm, beat mort, în automobilul în care venise. Sefcati Istinieli, care cunoștea calitatea miniștrilor comuniști, nu a ținut seamă de acest dezagreabil incident, făcînd însă, probabil, de a doua zi
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
în ordinea: Principele Nicolae, patriarhul Miron Cristea, Gheorghe Buzdugan, prim-președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Jurământul a fost luat de mitropolitul Pimen al Moldovei. Textul jurământului era următorul: „Jur credință M. S. Regelui Mihai I. Jur a păzi Constituția și legile poporului român, a menține drepturile lui naționale și integritatea teritoriului”. Detalii asupra evenimentului se regăsesc și în relatarea unui martor ocular, Raoul Bossy, directorul Direcției Politice de la Președinția Consiliului de Miniștri. „Chiar în aceeași dimineață, spre amiază
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
din partea ei. 5 ianuarie 1929. În scrisoarea trimisă lui Carol de la Cotroceni, Regina Maria își exprima nemulțumirea legată de modul în care era educat Mihai și de persoanele responsabile: „Sunt oare fericită cu Mihai ? Nu e chiar pe deplin. E păzit cu o gelozie nejustificată. Este, cred, bine instruit, dar nu zâmbește niciodată. Cred că este fericit, dar într-un mod solitar și lipsit de veselie. Au tendința să facă din el un automat, să-i suprime impulsurile umane, naturale, sub
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
muncă destulă. Meritul era (în parte și al meu) trebuie să recunosc. Cine le ducea zilnic la baltă să se bălăcească în voie sub privirile iscoditoare ale vecinilor? Cine le conducea pe miriști, după ridicarea grâului sau orzului? Cine le păzea cu strășnicie de gâștele popii, care sâsâiau după noi, ori de câte ori ieșeam pe toloaca primăriei? La toate aceste întâmplări și poate și altele, nu exista decât un răspuns. Eu mă ocupam de gâște și nu pot să nu recunosc că o
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
unul negru cu stea-n frunte și trei negri ca abanosul. Îi duceam adesea pe lan și când vedeam că-s obosiți veneam cu ei în livada de pomi. Pe coastă era mult trifoi și lucernă și trebuia să-i păzesc, să nu pască prea mult, căci se puteau umfla și pieri. Le aduceam apă de la fântână și ei se țineau mereu după mine. Într-o după amiază înăbușitor de caldă, mielușeii după ce-au păscut de-ajuns, s-au strâns
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
altul. Merg să-i întreb pe mielușei ce s-a întâmplat cu stăpâna lor, își zice tata în gând. Când ajunge lângă ei, l-a umplut nu numai mirarea, dar și râsul. Eu dormeam ghemuită în iarbă și mielușeii mă păzeau toți în jurul meu. M-a luat pe brațe, m-a dus în cameră la răcoare și mi-a zis: Spală-te pe față, repede, că ți-o fi foame! M am răcorit cu apă rece din fântână și-am stat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
dintre noi rămânea la pază, iar ceilalți la joacă. Ne ascundeam după căpițele de fân, popurile de strujeni, prin păpușoi și ne strigam în gura mare, că n-avea cine să ne stăpânească. Când mi-a venit mie rândul la păzit, planul îl aveam preconceput dinainte. Le-am lăsat în trifoiul din ogorul uncheșului Victor Buzilă, din Frătăuții-Vechi și-am scormonit cartofi, pentru a-i coace, cu băieții. Au făcut foc și-am așteptat puțin să se facă jar. Apoi am
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
goană, sărind gardul livezii, fără să ne simtă câinii din lanț. Uneori preotul scotea turma sa de oi, de rasă merinos, la păscut, pe toloaca din fața școlii sau pe sesia lui. Trimitea 5-6 băieți din clasele mai mari să le păzească până seara. Când se întorceau cu turma, nu le zicea măcar un simplu "mulțumesc". Știu că în clasele mari era un copil Vasile Clemenciuc, dotat la carte și liniștit. Când a mai crescut și-a fost întrebat de ce na mers
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
carte și liniștit. Când a mai crescut și-a fost întrebat de ce na mers la liceu, el a răspuns că și-a dat seama că-n școală a acumulat multe lipsuri. Prea multe zile a fost scos de la clasă să păzească oile popii. Tatăl său, bun gospodar și epitrop la biserică, nu putea să i reproșeze preotului nimic. Îi era jenă și rușine, deși îl durea sufletul pentru băiatul său. Și Vasile Clemenciuc n-a fost singurul elev de care s-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
jenă și rușine, deși îl durea sufletul pentru băiatul său. Și Vasile Clemenciuc n-a fost singurul elev de care s-a făcut un astfel de abuz. Tata îmi spunea adesea: "Învățătura e la om comoară și munca cheia ei. Păzește bine cheia, ca să nu pierzi comoara!". Când ploua sau era zăpadă, neputându-ne folosi după bunul lor plac, rămâneam în clasă. Adesea doamna ne dădea de copiat din carte "de aici... până aici", dar nu ne corecta niciodată. Dânsa mergea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
suntem în viață și sănătoși. Lucrurile se vor îndrepta și se vor mai face... Deodată cineva a împins ușa de la intrare și-a sărit pe noi, lingându-ne cu multă dragoste. Era Cuțui, care s-a întors înaintea noastră, să păzească gospodăria. Slab, jigărit, de i se puteau vedea coastele. O bucurie ni s-a strecurat în suflete... Eram din nou acasă și asta conta cel mai mult. În curând tata și-a reluat serviciul și-a început refacerea. Prin noiembrie
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
într-o fugă. În loc să le desprindă lipitorile de pe picior, a început a mă descânta: "Tu fată, Răduța, în cârtă te-ai făcut, În cârtă te-ai născut. Maica Domnului cruce de aur În mâna dreaptă ți-o pus, Să te păzești de lighioane mari, De cele mijlocii De cea mai mică Și tu să nu te temi de nimică! Măi, fato, a venit nouă spărieți Și te-o spăriet Și-o venit nouă bucurați Și te-o bucurat Spaima și frica
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]