8,290 matches
-
l-a influențat pe acesta. Cântecele și jocurile exprimă întocmai starea lor de spirit. În vremurile trecute, când nu prea cunoșteau civilizația , doar nomadismul, trăiau intens toate plăcerile. Chiar dacă nu existau motive pentru bucurii, le căutau, le inventau implicânduse cu patimă în tot ceea ce simțeau sau făceau, deschizându-și sufletul larg pentru a simți și alții ce simțeau ei. aici se certau ca la ușa cortului. Aici chefuiau plini de veselie, când plângeau, când râdeau, treceau rapid de la o stare la
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cu înverșunare ca să-și potolească dorul de cei din șatră și tristețea din sufletul ei, simțindu-se ca o frunză pe aripa hazardului. Atunci ca un fel de înfruntare a hazardului juca sau cânta cu toată pasiunea, cu o adevărată patimă țigănească. Aplauzele nu mai conteneau, mai ales când cânta în limba țigănească. Toți se minunau cum o asemenea elevă interpretează rolurile ca o țigancă neoașă, fiindcă nu cunoșteau secretul vieții ei. Dacă până acum nu prea luaseră în serios viitorul
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
lăbărțat ceva, în doru' lelii, alandala, ca sub dicteu automatic, cu vârful tocit din grafit al creionului. Și i-o întinde, apoi, Poetului: " Fatidică, Sathariel Ocultarea dragostei lui Dumnezeu, Peste muritori Și nemuritori, Își desface năvodul! Sephirahul cel neostoit Al patimii, Se pogoară flămând, La festinul carnal. " Ce rahatul dracului mai e și panarama asta, haa...? răbufnește la mușterii Mariusache, care interceptează accidental biletul. Nimic deosebit, încercăm să bibilim niște variante prozodice, pentru concursul de versificație liberă, de duminică, de la Casa
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
eu un ban, Mă purtam ca un țăran! Olà, olà, olà! Hop și-așa! Hăi! Frate, frate, printre brazi, nu te teme c-ai să cazi...! începe și Poetul un cântecel, după ce sărută și el, franțuzește, recipientul! Ziceți, măi! Fără patimi și fără resentimente! Numai de adio și la revedere! Să-i placă și mortului! Ș-altă dată, ș-altă dată... Să cântăm! îi chibițează Iulică. Ce ne facem noi, cei mici, Dimineața la servici? Ce ne-om face noi, cu toții
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să observe și dânsul cu blîndețe: ― Așa e țăranul pretutindeni, mă rog. Și la noi, în Transilvania, tot după pământ se zbate. Și niciodată nu-i ajunge. Și e bine că e așa. Cât timp țăranul va iubi cu atâta patimă pământul, e sigur că nimeni nu i-l va putea smulge... Bătrânul se uită la el lung și atât de batjocoritor, că tânărul își întrerupse cuvintele și plecă ochii perplex, neputând înțelege ce o fi greșit de și-a atras
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la acest raion. Sunt fericit că am pus mâna pe acest obiect. Plătesc la ieșire și cu toată viteza spre blocul unde locuiesc eu și doamna Fufi. Când îi dau televizorul, e în culmea fericirii. Mă sărută, aș spune cu patimă, mă strânge în brațe, apoi îmi oferă o vișinată și o ceașcă de cafea. Mă privește cu ochi dulci, îmbietori și mă invită să văd un film la noul ei televizor, dar nu vreau complicații de altă natură. Că dacă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
minciunică, și-i spune soției ce i-a spus doamnei de la recepție. - Nebunule!.. Și te-a crezut? - După cum vezi! Știa ea ce știa! Poate că... Doamna Tilică nu-l mai lasă să continue, îl prinde în brațe, îl sărută cu patimă și se lasă moale pe patul dublu, strângându-l la piept, gata să-l răsplătească pentru sejurul la mare pe care i l-a oferit, dar mai ales pentru modul în care sa descurcat la recepție, fără să dea „atenția
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ai surprins cu confesiunile tale. Totuși, care îți este viața, ce ți-a oferit destinul, zodia de care vorbești? - Domnule profesor, tatăl meu a vrut să mă țină lângă el, chiar după terminarea celor zece clase. Dar a dat în patima beției. Eu eram adevăratul cioban al turmei de oi. În sat nu aveam prieteni, fetele mă ocoleau, fiindcă nu eram „ciobanul mioritic”, din contra, aveam o față plină de coșuri, miroseam a oaie. Eram marginalizat. Deși aveam acum 18 ani
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ea m-a prins într-o vrajă, precum viermele de mătase își țese coconul în care se va transforma. La început, ne-am împrietenit, apoi la vârsta adolescentă s-a declanșat acel sentiment al iubirii pure, neîncărcat de doruri și patimi trupești. Chiar după vreo două săptămâni, stăteam alături pe o bancă din apropierea locului meu de muncă. Era o noapte senină cu lună plină. Ne-am mângâiat pe mâini, apoi, parcă tulburați de gest, ne-am apropiat fețele și ne-am
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
studii recente de etnologie semnate de Daniela Moisa, respectiv Ana Maria Iuga, care îmi aduc sugestii suplimentare în acest sens. Primul se referă la faimoasele case făloase din Certeze. M-am întrebat de mult de unde li se trage oșenilor această patimă construc tivă care i-a făcut faimoși în toată țara. Și, în general, de ce se încăpățînează acești oameni să ridice case tot mai mari, cu mai multe camere decît are vecinul sau decît au avut înainte ? Răspunsul lor vine firesc
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
se vedeau rinichii strălucind ca doi bulgări de diamant. Fiecare avea câte un singur braț, câte un singur ochi și cîte-o singură aripă cu pene albe, ca de porumbel, ajungîndu-i până la călcâie. Când s-au văzut, s-au îmbrățișat cu patimă și, contopite, și-au luat zborul, vâslind energic din aripile uriașe. Au dispărut repede, topindu-se în cerul albastru. Oul Balenei dădu la iveală un crab roșu ca sângele, cu doi ochi cu gene lungi în vârful cornițelor laterale. Sub
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
până în anul nenorocit al răpirii, 1812, - de care ne amintim astăzi cu durere adâncă, dar nu fără speranțe, la o sută de ani după această pierdere națională - prin afirmarea unui fapt, pe care împotriva mărturiilor istorice nici un interes public, nici o patimă antiromânească și nici o slugarnică lingușire față de stăpânii de astăzi nu-l poate răsturna: că viața istorică a așa-numitei Basarabii începe cu Domnia Moldovei și se întărește, se acoperă de bogăție negustorească și de glorie războinică prin această Domnie”. Îndemnul
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
trunchiul unic al poporului român, așa cum acesta s-a format istoricește”. * La împlinirea a 100 de ani de la răpirea Basarabiei, N. Iorga își exprima durerea față de acea pierdere națională, dar și încrederea că „împotriva mărturiilor istorice, nici un interes politic, nici o patimă antiromânească și nici o slugarnică lingușire față de stăpânii de astăzi” nu poate să înlăture adevărul: viața românească a Basarabiei în cadrul Domniei Moldovei. În scurt timp, această încredere și-a găsit confirmarea în hotărârea din 27 martie/9 aprilie 1918, în Marea
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
cu un îndemn călduros spre acea muncă încordată și bine orânduită, care singură poate grăbi sosirea acelor vremi”.* În preajma împlinirii a 200 de ani de la răpirea Basarabiei, multe din constatările lui N. Iorga își mențin valabilitatea. În fața intereselor politice și patimilor antiromânești, a lingușitorilor de astăzi, adevărul istoric oferă baza solidă necesară muncii încordate și bine orânduite în stare să grăbească realizarea obiectivului fundamental: alăturarea Republicii Moldovei României în cadrul Uniunii Europene, regăsirea întregului neam românesc în spațiul său comun de dăinuire
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
le fie cineva aproape care să le îndrume pașii și să ajute să aleagă binele într-o lume cu tot mai mult rău. Cel mai bine este ca tinerii să gândească pozitiv și să aibă o personalitate puternică necăzând în patima dependenței de aceste lucruri numite droguri.
Drogurile îţi opresc zborul. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Postolachi Alexandra, Romanescu Anca-Raluca () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2000]
-
discutând despre virilitate; Walt Whitman, Papini și ceilalți. Ea a cetit puțin, dar mă ascultă. Știu că mă place. Mi-o spune. Mărturisește că s-ar da ca într-un poem din Tagore, pe plajă, în început de furtună. Literatură." " Patima crește, delicios și firesc amestec de idilă, sexualitate, prietenie, devoție. Când stau lângă ea pe covor, cetind împreună, dacă mă atinge, sunt excitat și mă turbur nebunește. Știu că și ea e turburată. (Notă. Nu e adevărat. Maitreyi n-a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și firesc amestec de idilă, sexualitate, prietenie, devoție. Când stau lângă ea pe covor, cetind împreună, dacă mă atinge, sunt excitat și mă turbur nebunește. Știu că și ea e turburată. (Notă. Nu e adevărat. Maitreyi n-a simțit niciodată patima în timpul acela.) Ne spunem multe prin literatură. Câteodată ghicim amândoi că ne vrem. (Notă. Inexact; Maitreyi era câștigată numai de joc, de voluptatea amăgirii, nu de ispită. Nici nu-și închipuia pe atunci ceea ce poate însemna pasiunea.)" "Cea dintâi seară
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mă asculți, repetă ea. Trebuie să știi tot. Tu ai mai iubit vreodată așa, ca acum? ― Niciodată, răspunsei repede, fără să știu dacă mint sau exagerez numai. (De altfel, ce erau acele dragoste efemere și senzuale din tinerețea mea, alături de patima asta nouă, cave mă făcea să uit tot și să mă mulez după sufletul și vrerile Maitreyiei?) ― Nici eu, mărturisi Maitreyi. Dar alte iubiri am mai avut. Să ți le spun? ― Cum vrei. ― Am iubit întîi un pcm, din aceia
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mea și în trupul meu? Rămăsei încremenit. Eu o chinui? mă întrebam. Îmi spune lucruri care mă ard, și tot ea se răzvrătește. Eu, care n-am spus nimic, care o iubesc ca un nebun, nepu-tînd să mă împotrivesc nici patimii mele, nici dorințelor ei. Eu, care vreau nebunește ca întreg trecutul să se șteargă, iar Maitreyi mi-l aducea necontenit în față, îl viețuiește continuu. (Judecam și sufeream ca un civilizat, ca unul care preferă întotdeauna să uite și să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
zi a noastră, în bibliotecă. Când ne opream la bariere, în plină lumină, ochii noștri se căutau, se găseau și se înlănțuiau exasperați, dăruindu-și atât de nebunește privirile, încît mă întreb și acum cum de nu au ghicit ceilalți patima noastră. Să fi crezut, oare, că e dragostea pe care o voiseră ei? O dată am văzut Chandemagorul noaptea. Bulevardul iluminat pe amândouă părțile nu mi-a putut șterge impresia de obosită melancolie pe care mi-o lăsaseră ruinile palatului, atât
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Maitreyi din iarnă, cu acea fată inocentă și sperioasă, vorbind discontinuu și paradoxal. Se ștersese parcă întreaga ei experiență, care o maturizase, o adunase, o apropiase de femeie. Am înțeles în zilele următoare că logodna aceasta îi redase liniștea și patima ei de joc, de liberă bucurie. Din ceasul în care a mărturisit unirea noastră, teama i-a pierit, obsesia păcatului n-a mai chinuit-o. Regăseam în ea pe aceeași neînțeleasă Maitreyi, pe care o priveam la început cu stupoare
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a speriat și m-a rugat să plec îndată, nu cumva să mă îmbolnăvesc, să iau malaria (știa că suferisem cu un an înainte de malaria) și câte altele. Avea un ton poruncitor și probabil că mă disprețuia mult, covârșit de patimă și durere cum eram. Călugării aceștia indieni nu te pot consola niciodată, căci li se pare nevrednic de consolat acel suflet robit durerii, și idealul lor de atroce detașare nu are nimic de-a face cu omenescul care suferă, cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
meu, cât de fantastic ar fi fost, continua aceeași viață dusă împreună și aceeași dragoste, desăvîrșind-o, împlinind-o. Dar mitologia ei raă transformase de mult în imaginație, în idee, și nu mă regăseam, așa cum aș fi vrut, cu scăderile și patimile mele, în "soarele" ei, în "florile" ei. Am cetit scrisoarea cu o ușoară strângere de inimă. De ce se depărta Maitreyi de mine? De ce mă implora s-o uit, ca s-o întîlnesc într-o viață viitoare? Ce-mi păsa mie
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fără îndoială, fusese înainte de a pleca din Capetown; gândeam că poate astfel va izbuti să mă tenteze. Și dacă ea mi-ar fi dovedit că omul din mine nu murise, că eu am rămas același, cu păcatele, cu micimile, cu patimile mele, atunci m-aș fi putut retrage din lume, aș fi fost liber să-mi aleg drumul pe care mi-l hotărâsem, aș fi fost liber să fac orice, tocmai pentru că puteam face contrariul. E adevărat că Jenia se arăta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
la picioare două ouă, unul roșu, simbolizând sângele Sau, vărsat pentru mântuirea lumii, și unul nevopsit ,dar alb, marcând puritatea Lui, nevinovăția .Seară pe la doisprezece se încheie slujba, bineînțeles tot cu o cuvântare ținută de preot, de astă dată despre patimile lui Hristos. Oricât de rece și insensibil ai fi, cuvintele și glasul puternic al părintelui te zguduie din temelii. Pe drum spre casă, merg toți ca si cand i-ar lega sentimente frumoase. Bătrânii povestesc de pe vremea lor și din când în
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN MÂNJEŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bianca Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2079]