5,733 matches
-
a universului, nu și-a pierdut puterea de persuasiune, ba, mai mult, nici verosimilitatea științifică. La baza structurilor noastre de gîndire par să se mențină, de neînlăturat, întrebarea, ipoteza, nevoia privitoare la un reper transcendent. Presupusă ori respinsă, tema transcendenței persistă discret, îngropată mai adînc decît pătrunde conștiința curentă și decît acceptă comuna definiție de sine a omului modern. în modernitatea tîrzie, transcendența devine aproape inaparentă, ascunsă, se retrage în fundamentele sau în aporia fundamentelor condiției umane. Nu mai adoptă moduri
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
supurațiilor pulmonare difuze primitive cu germeni aerobi este un diagnostic ignorat atunci când aceștia sunt sensibili la tratamentul standard aplicat supurațiilor pulmonare primitive; el poate fi și un diagnostic de eliminare atunci când după suprimarea florei anaerobe printr-un tratament adecvat supurația persistă, îndeosebi prin suprainfecție cu germeni „de spital” ca enterobacteriile sau Pseudomonas. Diagnosticul abceselor pulmonare hematogene urmărește identificarea sursei de infecție și a accidentului ce a declanșat bacteriemia: avort septic, perforație apendiculară, manevre instrumentale în infecțiile urinare. La acestea se adaugă
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
care germenii izolați din focar să fie sensibili [18, 33]. La bolnavii trimiși pentru rezolvare chirurgicală, reluarea probei terapeutice în condiții de corectitudine este obligatorie și poate duce la vindecarea acestora într-o proporție de 50% din cazuri. Dacă leziunea persistă, această probă terapeutică are valoarea unei bune pregătiri preoperatorii ce urmărește aducerea bolnavului într-o situație cât mai apropiată „momentului de aur”. Din experiența pe care o avem semnalăm existența unor bolnavi care s-au vindecat neașteptat, în ultimul moment
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
unui număr mare de spori produce însă forma acută de boală, cu tablou clinic gripal. Radiologic apar opacități hilare și mediastinale și opacități pulmonare diseminate. Boala se autolimitează în câteva săptămâni și tratamentul antifungic nu este necesar [35]. Dacă simptomatologia persistă peste două săptămâni [40, 35] se administrează amfotericină B în doză totală cumulată de 500-1000 mg. La imunodeprimați se administrează amfotericină B până la stabilizarea clinică, ulterior se continuă tratamentul cu itraconazol 400 mg/zi până la înlăturarea stării de imunosupresie; la
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
tuberculoza sau cancerul bronho-pulmonar. Tratamentul chirurgical de rezecție este indicat în lipsa diagnosticului. De asemenea, au indicație chirurgicală cavitățile pulmonare blastomicotice cunoscute care sunt inerte la tratamentul cu azoli și amfotericină B, deoarece chiar în lipsa detectării B. dermatitidis în spută, acesta persistă intracavitar [40]. Este citată reactivarea blastomicozei după leziuni pulmonare, tratate sau netratate [35, 37]. Blastomicoza pulmonară prezintă mortalitate generală de 20% la 5 ani [40]. Blastomicoza diseminată Prin depășirea mecanismelor de hipersensibilitate celulară (de tip IV) se produce diseminarea blastomicozei
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
ce afectează unul dintre protagoniști. Această relație este inițiată de persoana care solicită un ajutor specializat ca urmare a trăirii subiective a unei dereglări/dezordini a stării sale psihologice, trăită sub forma unei probleme care nu este înțeleasă și care persistă de mai mult sau mai puțin timp. Cererea se situează întotdeauna în cadrul unei „teorii” personale, mai mult sau mai puțin explicită, asupra naturii și cauzei care a generat problema, asupra persistenței sale în absența sau în pofida unor tentative de soluționare
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
află pe primul plan Metodele afirmării de sine permit, în general, diminuarea unei simetrii: - a se calma; - a asculta cu atenție pentru a înțelege unde are dreptate interlocutorul, sau care sunt argumentele sale; - a preciza unde acesta are dreptate; - a persista, dacă este util, cu o atitudine care arată că ascultă atent și de afirmare a sinelui empatic. Iată un exemplu care ilustrează cele spuse mai sus. Pacienta - Ce credeți despre acest lucru? Terapeutul - Cel mai bine ar fi să vorbiți
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
se calmează și îi dă dreptate pacientei). Pacienta - El nu vrea să facă decât ceea ce-l duce mintea. (Pacienta își urmează ideea). Terapeutul - Este adevărat, va fi dificil. Credeți că dacă aș discuta cu amândoi ar fi mai ușor? (Terapeutul persistă și propune o alternativă). Terapeutul aplică afirmarea sinelui empatic, însoțit de o atitudine persistentă, ceea ce dezamorsează escalada simetrică. Relația colaborativă este păstrată și ședința continuă cu un obiectiv comun, stabilirea unei comunicări în cadrul cupului. Atunci când complementaritatea se găsește pe primul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
alte tulburări, în special pentru tulburările depresive și anxioase ale copilului și adolescentului. Pentru fiecare dintre tulburările precedente, eficiența uneia sau a mai multor substanțe a fost demonstrată, de asemenea, prin intermediul unor meta-analize sau/și experimente clinice controlate aleatoare. Mai persistă încă numeroase întrebări în ceea ce privește eficiența celor două tipuri de tratament, medicamentos și psihoterapeutic. Pe de altă parte, dacă este adevărat că sunt eficiente, nici unul nici altul n-ar putea fi considerate ca un tratament perfect, sau, în cazul a numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
scurt Eficiența tratamentului prin TCC în tratarea tulburării obsesionale compulsive a fost demonstrată de numeroase studii controlate și aleatoare. Numeroase studii controlate și aleatoare demonstrează eficiența farmacoterapiei (mai ales administrarea de clomipramine și IRS) în tratamentul tulburării obsesionale compulsive. Totuși, persistă încă numeroase întrebări în ceea ce privește eficiența relativă a farmacoterapiei și a TCC, utilizate în monoterapii, în legătură cu eficiența relativă a tratamentelor combinate în comparație cu cea a monoterapiilor și privitor la rezultatul pe termen lung al tratamentelor combinate și al uneia sau alteia dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
au comparat eficiența psihoterapiei dinamice scurte cu aceea a terapiei cognitive în tratamentul tulburărilor de personalitate ce aparțin cluster-ului C din DSM-IV. Conform rezultatelor, cele două psihoterapii au un efect benefic asupra unor simptome care caracterizează aceste tulburări, care persistă timp de doi ani după încetarea tratamentelor. De fapt, nu există decât puține studii controlate și aleatoare privind eficiența TCC în tulburările de personalitate, și nu există practic nici în legătură cu rolul farmacoterapiei în aceste tulburări. Singura excepție este reprezentată de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
numeroaselor tulburări mentale, utilizată ca unică terapie în tratamentul inițial, singură sau ca alternativă la farmacoterapie, combinată cu farmacoterapia pentru a amplifica efectele medicamentelor, sau combinată cu farmacoterapia pentru a acționa asupra unor simptome care nu cedează farmacoterapiei. Numeroase întrebări persistă încă în legătură cu alegerea celui mai buna tratament și în ceea ce privește preocuparea pentru tratamentele combinate, simultane sau secvențiale. In cazul unor tulburări, în special în cazul tulburărilor anxioase, depresiilor majore de severitate ușoară sau medie, bulimiei și hiperfagiei bulimice, TCC și farmacoterapia
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
nu mai contează, am înțeles, mă simt mai bine, nu mai este nevoie să fac exercițiul acesta!”. Aceste micro-evitări au în comun întărirea credinței pacientului în ideea că progresele sale sunt legate de un obiect, de un act anume. Indoiala persistă, noul comportament adaptat nu este adoptat în întregime, validat și integrat și pacientul nu-și însușește, în totalitate, fructul eforturilor sale în lupta împotriva tulburării și nici nu reușește să-și amelioreze stima de sine. Terapeutul trebuie, deci, să aibă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
au convenit, dar n-a mers mai departe. O expunere în imaginație a fost realizată (cinematograf împreună cu soțul său, locuri centrale, anxietate: 7/8). Ea se calmează în zece minute (2/8). Deși gândurile negative s-au diminuat foarte mult, persistă încă unele distorsiuni cognitive. Cu ajutorul interogării socratice, lista gândurilor negative (fișa cu trei coloane a lui Beck) este revăzută, pentru a se evalua dacă interpretarea n-ar putea fi diferită. Pacienta înțelege repede principiul și caută gânduri alternative pentru fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
invadați de cererile celorlalți. Ei prezintă apoi tehnica refuzului. Tehnica refuzului 1. Clarificați cererea dacă aceasta nu este clară. 2. Nu răspundeți imediat dacă vă simțiți luat prea repede. 3. Spuneți nu clar și simplu, fără să vă justificați. 4. Persistați în a refuza repetându-l pe nu (disc stricat). 5. Exprimați-vă nemulțumirea dacă celălalt insistă: „Mă deranjează că insistați...”. 6. Sugerați eventual soluții: „Ar fi poate posibil... Vă sugerez să...”. (De exemplu: „Ascultați, pentru moment nu sunt interesat de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a recepta respingerea socială, neînțelegerea astfel creată prejudiciază angajarea pacientului pentru a urma tratamentul. Pe de altă parte, terapeutul va avea destule ocazii să-i reamintească pacientului că întrebarea cea mai importantă nu este: „De ce am această tulburare?” ci: „De ce persistă tulburarea mea?”. Adică întrebarea referitoare la menținerea tulburării trebuie pusă la fel de mult, dacă nu cumva mai mult, decât cea în legătură cu originile ei. Interogarea pacientului pentru a clarifica motivul pentru care acesta nu reușește să se debaraseze de anxietatea socială înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
faze: - așteptare cu relaxare (pacienta este însărcinată) care durează aproximativ un an, - tratament timp de patru luni, - supraveghere timp de patru luni după tratament. Stresul post-traumatic se agravează în timpul fazei A (așteptare) și se ameliorează în timpul fazei B (intervenție). Ameliorarea persistă în perioada supravegherii, atunci când aceasta rămâne la valori sub pragul de 44 al PCLS. Figura 2. PCLS Așteptare Intervenție Supraveghere Nivelul stresului Pretest: 18/09/2002 Pretest: 18/03/2005 Pretest: 2/10/2005 Posttest: 15/01/2004 Supraveghere: 4
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Programul și durata terapiei Tratamentul se realizează după un anumit program, cu ședințe, în prima parte, mai dese, apoi mai rare, și încă și mai rare după întreruperea acestuia. Terapia bulimiei nu este întotdeauna clar limitată în timp. Dacă dificultățile persistă la încheierea tratamentului, este necesară o supraveghere terapeutică spațiată în timp. Durata terapiei este determinată mai mult de trebuințele pacientului decât de normele înscrise în manuale sau de nerăbdarea, neputința și nesiguranța terapeutului. Sexul terapeutului Sexul terapeutului este o variabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
tratamentului. Anxietate Sonia este anxioasă la începutul tratamentului. Ea se liniștește apoi și își regăsește starea sa obișnuită după trei săptămâni. Ea trăiește un vârf de anxietate important în momentul anticipării vizitei la sora sa. Dorință de a bea Dorințele persistă. Terapia îi permite să le controleze fără să consume alcool. Depresie Starea timică măsurată cu ajutorul scării lui Beck rămâne stabilă în timpul tratamentului. Evoluția depresiei este evaluată sistematic. Supraveghere Tratamentul este continuat cu o supraveghere medicală postspitalizare. Este bine să se
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
douăzeci și trei de ore. In timpul ultimei ședințe, terapeutul întră în cabinetul său la intervale regulate pentru a evalua anxietatea doamnei X, în timp ce soțul său rămâne afară. Experiența demonstrează, totuși, faptul că unii subiecți, invalidați puternic datorită problemei care persistă de multă vreme, au nevoie mai mare de prezența terapeutului pentru a avea curajul să se expună. Obsessive Compulsive Cognition Working Group, 1997. Pentru această ultimă tehnică, terapeutul trece în revistă împreună cu pacientul diferitele etape necesare pentru ca evenimentul temut să
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
întâmplă mai mult datorită terapeutului decât lui Gwen. Gwen consideră că acesta este esențialul problemelor sale. Ea este perfect conștientă de necesitatea schimbării percepției negative despre propria persoană. De exemplu, este necesară evaluarea potasiului sanguin în cazul în care vomismentele persistă. Terapeutul completează, de asemenea, două fișe pentru a le oferi drept exemplu, una pornind de la informațiile obținute în ziua consultației și cea de a doua pornind de la informațiile referitoare la ziua trecută. Terapeutul are un sentiment de empatie pentru reticențele
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
corticosteroizi (Hidrocortizon, Prednison, Metilprednisolon, Budesonide oral sau preparat topic), imunosupresive (Azathioprină), terapia biologică (inhibitori de TNF - Infliximab). Se discută rolul Methotrexat, heparină și Ac anti-integrine. Formele severe și fulminante necesită spitalizare imediată, alimentație parenterală, reechilibrare hidro-electrolitică, corticoterapie parenterală. Dacă simptomele persistă peste 48-72 de ore se utilizează Mesalazină sau clisme cu hidrocortizon în 1-2 prize. Formele care răspund incomplet, forma fulminantă și megacolonul toxic beneficiază de antibiotice (Ciprofloxacină, Metronidazol, cefalosporine, Imipenem). În cazurile refractare la tratament se ia în discuție colectomia
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
Tulburările de coagulare constau în status de hipercoagulabilitate prin anomalii variate ale coagulării și fibrinolizei. Anomaliile urinare asimptomatice sunt reprezentate de proteinurie sau/și hematurie microscopică izolate, adică neînsoțite de manifestări clinice. Sunt descoperite fortuit la controale de rutină. Pot persista mulți ani, având evoluție ondulatorie, cu recidive și remisiuni. Sindromul nefritic/proteinuric cronic (GN cronică) este de regulă consecința sindromului nefritic acut. Etiologia este heterogenă, patogeneza este complexă. Se caracterizează prin evoluție de lungă durată cu poliurie, proteinurie ușoară-moderată și
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
cu evoluție nefavorabilă clinic. Evoluție, complicații Este variabilă în funcție de virulența germenilor, reactivitatea organismului, precocitatea și corectitudinea tratamentului. Factorul decisiv pentru evoluție și prognostic este tipul de proliferare. Modalități evolutive: - comună: 4-7 zile cu vindecare completă, deși anomaliile urinare asimptomatice pot persista 3-6 luni, chiar 1-2 ani - evoluție cu IRA rapid progresivă (formele cu proliferare extracapilară) - cronicizare. Complicațiile posibile sunt: IRA, insuficiență cardiacă (inclusiv edem pulmonar acut), hemoragie cerebrală, infecții (pneumonii, infecții urinare, cutanate). Principii de tratament Tratamentul profilactic:profilaxia primară prin
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
la 10% din cazuri. Necroza papilară este o complicație frecventă. Tratamentul are la bază oprirea consumului de analgezice, care determină stabilizarea funcției renale și chiar recuperare parțială. Este necesară supraveghere periodică și după întreruperea agentului etiologic (monitorizarea apariției hematuriei), deoarece persistă riscul de cancer uro-epitelial. LITIAZA RENALĂ (NEFROLITIAZA) Definiție, epidemiologie, clasificare Litiaza renală reprezintă formarea și prezența de calculi la nivelul rinichiului. Afecțiunea este mai frecventă în țările civilizate, la sexul masculin (incidență dublă față de femei), în decadele 3-5 de viață
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]