KorAP: Find »[drukola/base=picta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...219 220 221 ...407 >

10,156 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635

cu părintele, să nu-i evit cu atâta tulburare privirea cercetătoare și să-i spun curat că nu sunt în stare să-mi îndeplinesc angajamentul luat, să-și caute alt meșter, am fost mult prea orgolios crezând că voi putea picta altfel decât meșterul Luca, părintele Ioan va înțelege asta și ar putea rupe învoiala noastră nescrisă, cu schițele lăsate de meșterul Luca, împrăștiate prin încăpere, caietul cu însemnări al meșterului Vasile din Fălticeni lăsat moștenire ucenicului său, despre amestecul culorilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
arse și pisate, cerneală de os ars, cerneală de nuci, chinăros, ultra marin, cronghelb de Paris și mi-a spus meșterul chinovar nu mai cumpărăm din târg, că șarlatanii de negustori amestecă minau în chinovar să tragă la cântar, ziua pictezi bine și frumos și sara deja-i neagră pictura, din pricina minăului, ai grijă să nu te înșele la cântar, trebuie să te înveți și tu să cumperi culorile, la amiază să fii înapoi, să nu caști gura prin bâlci la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
copiată de o altă mână cuprinde ordinea firească a scenelor împărțite pe binecunoscutele registre dintr-o biserică oarecare, îmi pare a fi biserica din satul meșterului Luca, unde acesta, ca băiat, l-a ajutat pe meșterul Vasile din Fălticeni să picteze până a venit rusul ce a împrăștiat pe pereți culoarea nebuniei sale și Luca a văzut cu ochii lui moartea, ultimele pagini par a fi scrise de meșterul Luca la o vârstă mai înaintată, dar n-a uitat meșterul Luca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
foi goale, îngălbenite de timp, pentru cel din urmă hirotonisit cu darul meșteșugului, eu?! Nu mai am de ales! 19 august, mai bine de-o lună de când mă aflu la mănăstire și zidul bisericii e încă în tencuială, tot ceea ce pictez, felul cum concep desenul, combinația culorilor, ceea ce iese până la urmă pe perete nu-mi aparține, nu-i pictura mea, ci a meșterului Luca, de parcă el ar fi pictat toată biserica înaintea mea și eu vin numai să dau jos pânza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
aflu la mănăstire și zidul bisericii e încă în tencuială, tot ceea ce pictez, felul cum concep desenul, combinația culorilor, ceea ce iese până la urmă pe perete nu-mi aparține, nu-i pictura mea, ci a meșterului Luca, de parcă el ar fi pictat toată biserica înaintea mea și eu vin numai să dau jos pânza de pe picturile lui, nu fac decât să scot la iveală ceea ce el, meșterul Luca sau poate meșterul Vasile și toți meșterii de dinaintea lor au pictat dedesubt, împiedicat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
el ar fi pictat toată biserica înaintea mea și eu vin numai să dau jos pânza de pe picturile lui, nu fac decât să scot la iveală ceea ce el, meșterul Luca sau poate meșterul Vasile și toți meșterii de dinaintea lor au pictat dedesubt, împiedicat să pictez altfel, de ce? Aș fi putut fi gata cu bolta și, Nu prea înțeleg de ce ții atât de mult ca tu să pictezi biserica asta, n-ai auzit ce-ți tot spunea meșterul Luca despre tradiție și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
toată biserica înaintea mea și eu vin numai să dau jos pânza de pe picturile lui, nu fac decât să scot la iveală ceea ce el, meșterul Luca sau poate meșterul Vasile și toți meșterii de dinaintea lor au pictat dedesubt, împiedicat să pictez altfel, de ce? Aș fi putut fi gata cu bolta și, Nu prea înțeleg de ce ții atât de mult ca tu să pictezi biserica asta, n-ai auzit ce-ți tot spunea meșterul Luca despre tradiție și toate celelalte, umilește-te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
ceea ce el, meșterul Luca sau poate meșterul Vasile și toți meșterii de dinaintea lor au pictat dedesubt, împiedicat să pictez altfel, de ce? Aș fi putut fi gata cu bolta și, Nu prea înțeleg de ce ții atât de mult ca tu să pictezi biserica asta, n-ai auzit ce-ți tot spunea meșterul Luca despre tradiție și toate celelalte, umilește-te, iar în însemnările lui și ale meșterului Vasile nu se vorbea decât despre modestie și umilință, N-ar fi trebuit să accept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
eu să te ispitesc?! nu mă confunda pe mine cu glacialul pe care-l aștepți, nu-ți voi face jocul! Atunci ce vrei? Nu te mai ascunde de tine însuți, recunoaște cu glas tare de ce nu ești în stare să pictezi în biserică! Asta vreau să înțeleg! Răspunsul e în tine, dar încă nu-l vezi! Mă uit iarăși spre colțul odăii, la locul gol de pe la laviță, Degeaba, dragul meu, El nu va veni! Nu-mi spune mie, dragul meu! Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
eu voi depune oricând mărturie împotriva ta, ar fi într-adevăr fascinant să se spună în biografia ta artistică că a semnat pactul cu diavolul, îl scriu cu literă mică și-l rostesc cu voce joasă, a semnat pactul ca să picteze o biserică, și-a vândut sufletul pentru Dumnezeu și, venind, în final, diavolul să-i ia sufletul, s-a izbăvit în ultima clipă lungă cât toate timpurile iluminat de Pantocratorul ce stătea pe boltă deasupra lui, ținându-l în preacuratul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
să mă implic, Eu ascult peste măsură tulburat de ceea ce-mi spune, Daniel, continuă el, nu înțelege ce-i cu Pantocratorul, de ce nu rămâne pe boltă, el nu-și dă seama de golul uriaș ce gravitează în jurul fiecărei imagini pictate din biserică, el are impresia în naivitatea vârstei lui că forma și culoarea sunt de ajuns pentru a înlătura tenebrele, e încă tânăr ca să știe că Dumnezeu încape în sufletul nostru fără să se simtă strâmtorat atunci când noi înșine suntem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
cartea cu semne necunoscute decât ce-mi spusese și noaptea din colțul întunecat al odăii mele și la lumina zilei m-am oglindit limpede din nou în apa de foc a cuvintelor sale, apoi m-am dus în biserică să pictez, toată ziua pe schelă la Pantocrator, pictând îl întrevăd fulgerător și iarăși îmi scapă, sunt atât de aproape și deodată prea mult sau prea puțin albastru de mantie îl face din nou să dispară, nemulțumit totuși spre seară, cinez, doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
spusese și noaptea din colțul întunecat al odăii mele și la lumina zilei m-am oglindit limpede din nou în apa de foc a cuvintelor sale, apoi m-am dus în biserică să pictez, toată ziua pe schelă la Pantocrator, pictând îl întrevăd fulgerător și iarăși îmi scapă, sunt atât de aproape și deodată prea mult sau prea puțin albastru de mantie îl face din nou să dispară, nemulțumit totuși spre seară, cinez, doar eu cu Daniel și fratele Rafael, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
ține cu amândouă mâinile, începe să-i fie frică, parcă mă întreabă privirea lui albastră în timp ce-și bea laptele, Și Pantocratorul acesta? Eu încă tulburat de vizita de astă-noapte a părintelui și recunosc astăzi ar fi trebuit să pictez mai bine, Și Florița, nu mai tace fratele Rafael, se închina la icoane cu toate marafeturile pe ea și se ruga de părintele Ioan s-o ierte că nu știu ce păcat făcuse, săruta mâna la preoți, în ochii mei privirea senină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
înalț un foc verde din cartoanele lăsate mie de meșterul Luca drept moștenire, privesc fascinat acest foc de paie, până nu mai rămâne decât scrumul, Am văzut și eu, Daniel, în noaptea aceea focul, Apoi mă întorc în biserică să pictez, mi-am făcut mortarul și m-am apucat de lucru la lumina lanternei, a doua zi dimineață Daniel va fi fericit că Pantocratorul a rămas definitiv pe boltă, Am fost și n-am fost fericit în dimineața aceea, mi-amintesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
dar a tăcut și după un timp cât veacul a început să coboare scara și eu după el, neîndrăznind să-l întreb nimic, era duminică și clopotele ne chemau la slujbă, În zilele care au urmat eu și Theo am pictat fără întrerupere, pe când a început școala eram gata cu bolta, zac în nemișcare în iarbă și-mi amintesc frenezia cu care picta Theo, fără cartoane, direct pe tencuiala udă, picta cu patima rece a celui ce știa dinainte totul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
nimic, era duminică și clopotele ne chemau la slujbă, În zilele care au urmat eu și Theo am pictat fără întrerupere, pe când a început școala eram gata cu bolta, zac în nemișcare în iarbă și-mi amintesc frenezia cu care picta Theo, fără cartoane, direct pe tencuiala udă, picta cu patima rece a celui ce știa dinainte totul și totuși purta crunta bătălie, Rămân în nemișcare cu ochii pe cer, soarele a coborât peste pădure și-mi trec prin minte imagini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
slujbă, În zilele care au urmat eu și Theo am pictat fără întrerupere, pe când a început școala eram gata cu bolta, zac în nemișcare în iarbă și-mi amintesc frenezia cu care picta Theo, fără cartoane, direct pe tencuiala udă, picta cu patima rece a celui ce știa dinainte totul și totuși purta crunta bătălie, Rămân în nemișcare cu ochii pe cer, soarele a coborât peste pădure și-mi trec prin minte imagini, cuvinte din zilele acelea, nu-mi amintesc să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
prepar culorile, părintele Ioan n-a mai intrat în biserică, mutăm schelele, adu-mi o găleată de var și apoi mâna lui precisă pe perete, seara compresele cu apă rece pe ochi, îl dureau înfiorător ochii și nu voia să picteze cu ochelari, spunea că-l deranjează și-l împiedică să vadă, eu mă minunam, știam de la părintele Ioan că ochelarii sunt făcuți tocmai pentru, mi-ar fi plăcut să am și eu ochelari ca părintele Ioan, dar aveam vederea bună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
că va începe școala și Theo va pleca de la mănăstire, n-avea de ce să mai rămână, eu mă duceam deja în sat la școală, nerăbdător mă întorceam la amiază și intram direct în biserică la Theo, să văd ce mai pictase, el se oprea din lucru și venea cu mine să mănânce, apoi amândoi după masă ne întorceam la pictură, el picta și eu îi pregăteam vopsele, era o toamnă frumoasă, XVI 30 septembrie, de dimineață am plecat și eu în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
sat la școală, nerăbdător mă întorceam la amiază și intram direct în biserică la Theo, să văd ce mai pictase, el se oprea din lucru și venea cu mine să mănânce, apoi amândoi după masă ne întorceam la pictură, el picta și eu îi pregăteam vopsele, era o toamnă frumoasă, XVI 30 septembrie, de dimineață am plecat și eu în sat cu Daniel, nu-mi vine să cred că am acceptat de bunăvoie exilul, nimeni nu mă obliga și totuși am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
meu s-a abătut cu furie pe lângă mine, înspăimântându-mă ca întâia oară, nu mai vrea să mă vadă tata și nici să știe de mine dacă nu mă întorc la facultate, că am stat toată vara la mănăstire să pictez biserica, Mă rog, era vacanță și vacanța ți-o petreci cum vrei, dar să mai rămâi acum în satul acela fără nici un rost, pierzând un an de facultate, asta n-o mai înțeleg, te-a apucat dintr-o dată dragostea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
trei pagini, theo, cu t mic, mi-am dat seama că iubirea mea pentru Ana nu e fantezie, ci o realitate vie căreia va trebui să-i fac față, 13 octombrie, în biserică am încheiat lucrul până la primăvară, aș mai picta și acum, dar mi-e teamă că nu se usucă cum trebuie pereții și dintr-o dată mă trezesc cu toate după-amiezile goale, fără cărți, fără televizor sau radio, am doar casetofonul cu căști, dar mi s-au terminat bateriile, n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
Daniel m-a așteptat la autobus în sat, s-a gândit că poate am nevoie de ajutor, aveam, Te-ai schimbat, au fost primele cuvinte ale Anei când ne-am văzut, De ce crezi asta? Ai o altă lumină în jurul ochilor, Pictez o biserică! Și tu?! Și-mi povestește despre elevii ei de la liceu, predă franceza la liceul cu predare în limba franceză, e primul ei an de, și am senzația că această discuție de suprafață se ține între doi prieteni vechi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
Anul Nou mi-a dat dovada prețioasă a modului în care se degradează involuntar tradițiile, cu toată strădania baciului Neculai, asta se va vedea în colorit, staniolul, patru, tablourile vor fi de dimensiuni mari, am nevoie de spațiu ca să le pictez și singurul loc ce-l am la dispoziție e biserica de la mănăstire, aștept primăvara 17 februarie, venim până la mănăstire să-l vedem pe părintele Ioan, se topesc și zăpezile și în curând ne vom putea întoarce definitiv la mănăstire, mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]