9,309 matches
-
-ntr-atât Încât s-o dezbraci și s-o culci În patul tău, ți-a zis că ești un Înger, iar tu te-ai acoperit cu perfidie În mantie de sfânt, ca să-ți ascunzi poftele. Ca să nu mai vorbim de pisica pe care ai speriat-o cu numai câteva clipe În urmă. Aceasta este, mai mult sau mai puțin, suma ultimelor tale isprăvi, mare conducător al Consiliului Revoluționar, pacificatorule, consolatorule de femei părăsite. Și am mai putea aminti neprezentarea la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să-și scoată ochelarii negri. Îngrozit, Fima se Întoarse. Și se trezi. 13 Sursa tuturor relelor După ce termină de notat În carnet se sculă, se duse la geam și văzu o dimineață limpede, strălucitoare. Pe o creangă se ghemuise o pisică, ce se urcase acolo ca să asculte mai de-aproape ciripitul păsărelelor. „Să nu cazi, drăguțo“, spuse Fima cu tandrețe. Până și dealurile Betleemului i se păreau aproape. Clădirile și curțile din Împrejurimi păreau ude În lumina rece și transparentă. Balcoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
asta era de fapt un fel de clismă inversă și că feminitatea era o nedreptate ireparabilă. Și ce făceau cu fetușii? Îi puneau În pungile de plastic pe care Tamar sau el le aruncau la gunoi Înainte de Închidere? Hrană pentru pisicile vagaboande? Sau În vasul de toaletă, după care trăgeau apa și dezinfectau cu lizol? Zăpada de anul trecut. Căci dacă se stinge lumina din tine, e scris, ce mare e Întunericul. Pe un suport mic se afla aparatura de reanimare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ce să facă. Ce-ar fi făcut Teddy În locul lui? Își trecu degetele prin părul albinos și murmură: —E clar că nu ți-e bine. Unde țineți valiumul ăla? Spune-mi, te rog. Dimi se retrase de sub mângâiere, ca o pisică a cărei odihnă a fost deranjată, porni cu pași ușori spre celălalt fotoliu și se ascunse sub trei sau patru perne, până nu i se mai văzură decât capul și pantofii. Ochii lui nu Încetau să clipească În spatele ochelarilor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Nina, la petrecerea-surpriză pe care i-a organizat-o Șula lui Țvika cu ocazia terminării doctoratului, ai monopolizat toată seara. Ai avut o izbucnire de răutate. Am observat că de câte ori Începeam să spun ceva, te uitai la mine ca o pisică la un gândac. De-abia așteptai să mă opresc o clipă, să respir sau să caut un cuvânt, și imediat te repezeai să apuci și să termini propoziția pe care o Începusem. Să nu iasă, Doamne ferește, vreo prostie. Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-i atât de amuzant? Prin fumul de țigară, probabil că nările ei adulmecaseră o urmă de parfum. Fără să mai aștepte răspunsul lui, adăugă: — Și doamna În roșu de care m-am ciocnit pe scări mergea și zâmbea ca o pisică sătulă. Ai avut din Întâmplare o vizitatoare? Fima era pe punctul să nege. De când avea el vizitatoare? Doar erau opt apartamente În blocul ăsta. Dar ceva Îl opri s-o mintă pe femeia asta stafidită, plină de amărăciune, care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
la fel se Întâmplă și cu sufletul. E adevărat, chiar și durerea scade cu timpul, dar odată cu durerea scad și alte semne ale vieții. Emoțiile primare, simple, tăcute, care uimesc și vrăjesc orice copil, spre exemplu schimbarea anotimpurilor, trecerea unei pisici prin curte, răsucirea ușii În balamale, ciclul vital al plantelor, coacerea fructelor, foșnetul pinilor, un șir de furnici pe terasă, jocul luminii prin văi și munți, paloarea lunii și aura ce o Înconjoară, pânzele de păianjen pline de stropi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
arată a soldat, atât e de dezordonat. Și obosit. De fapt În fotografie e blond, zâmbitor, cu dinți albi și frumoși, și o mulțime de riduri mici și drăguțe În jurul ochilor. Nu e trist, doar obosit. Ține În brațe o pisică. Poate că suferea și el din cauza iubirii neîmpărtășite? Mama n-a vrut niciodată să-mi vorbească despre el. Îmi repeta doar: nici el nu s-a gândit la noi. Și schimba subiectul. A avut un amant, un căpitan australian Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Îi erau străbătuți de o rețea deasă, nesănătoasă de vase de sânge albăstrui, roșcate și rozalii, aflate atât de aproape de suprafața pielii, Încât i se putea lua pulsul după zvâcniturile lor. Suplu și tăcut, cu pași catifelați ca ai unei pisici călcând pe o tablă fierbinte, sosi și doctorul Eitan. Mesteca gumă, mișcându-și alene fălcile, cu gura Închisă, cu buzele subțiri strânse. Wahrhaftig spuse: —A fost un Schnitz foarte bizar. Bine că l-ai cusut strâns. Gad Eitan răspunse: Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
păru că aude o voce calmă și inteligentă, o voce obișnuită, strigându-l pe nume: — Fima, unde ești? Se opri și răspunse imediat, cu devotament: — Da. Sunt aici. Ascult. Dar dintre gardurile ude de piatră nu se auzeau decât miorlăiturile pisicilor În călduri. Urmate, ca un burete care trece și șterge tot, de foșnetul vântului printre pini În Întunericul curților părăsite. Sitra de-itkasia: partea ascunsă. Continuă să meargă Încet, trecu prin fața clădirii Terra Sancta, În care nu se zărea nici o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
șoferul obosit, toți vor ajunge la aceeași concluzie. Poate după ce vor mai muri câteva mii. Nu avem altă soluție, domnule. Arabii nu se vor evapora de aici, și nici noi, și suntem perfect În stare să trăim ca șoarecele și pisica. Asta e realitatea și așa e și drept. În Tora scrie că dacă doi clienți trag de un șal de rugăciune și fiecare țipă că e al lui, adus de acasă, trebuie să iei o foarfecă și să-l tai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
era deloc prost. Mai bine să tai un șal de rugăciune decât să fie tăiați tot timpul copii. Ce stradă ai spus? Fima zise: —Toată cinstea! Iar șoferul: Cum adică toată cinstea? Ce vrei să spui? Ce sunt eu, vreo pisică Învățând să zboare? Pentru asta trebuie să ți se spună toată cinstea. Ce vreau să-ți spun, și ascultă bine de tot, există În țara asta doar un singur om capabil să taie șalul de rugăciune fără să fie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se mișcă de lângă ea toată ziua. La fiecare jumătate de minut se duce să vadă dacă nu cumva a dispărut din nou, Doamne ferește. De mintea ei s-a ales deja praful, dar picioarele i-au rămas sprintene ca ale unei pisici. Casierul cel gras remarcă plin de tristețe: — Mintea arată ca o bucată de brânză. E o chestie alb-gălbuie, cu multe Încrețituri. Iar pierderile de memorie, după cum au descoperit oamenii de știință, sunt provocate de murdărie. Niște viermi micuți intră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
intrarea principală de la capătul clădirii, iar eu stam pe bancheta tapițată a mașinii, cuprins de o singurătate bruscă. Tata avea să rostească acum într-un birou toate cuvintele acelea pe care le cunoșteam din discuțiile lui telefonice: braț de macara, pisică de macara, încărcătură de transport, rezistență, timp de montaj - și aceste cuvinte aveau să-l schimbe: W. pășea în anticameră cu un zâmbet pe față, cerea să fie anunțat cu aerul unui om căruia nu-i lipsea nimic și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
căsniciile scurte sunt considerate frumoase tot așa cum la unele popoare africane femeile grase sunt privite ca fiind foarte frumoase. O să mă interesez de asta cândva. Probabil când o să fiu divorțată și-o să trăiesc singură cu cele cincizeci și șase de pisici ale mele, o să vorbesc singură, o să port papuci de tweed și o să caut lucruri cu care să-mi umplu timpul. Nu e vorba de povestea clasică a unui cuplu care trăiește ani de zile împreună, apoi cei doi devin neliniștiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
merge bine... Lisa mă strânse de braț cu putere. Știu ce ai de gând să spui. Mereu știa, asta e partea proastă cu prieteniile strânse. Nu aș fi avut niciodată această problemă dacă aș fi fost o crescătoare nebună de pisici, încredințându-mi cele mai ascunse secrete și dorințe unor creaturi sălbatice care mă iubeau doar pentru că aveam ton. — Crezi că nu ai nevoie de nici un fel de ajutor, că ai găsit un înlocuitor pentru Mark și că totul va merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
unui om, pe care îl chinuiește, ca să-l azvârle apoi ca pe o lămâie stoarsă. Își întinde plasa țesută dintr-o copilărie tristă și frământată de panică. Prietenul meu preferă să prindă femei. Le hipnotizează cu ochii lui ca de pisică, și după ce le sparge în patruzeci de bucățele, le lasă repetente. Câte una dintre ele se ucide, în vreme ce altele, descoperindu-i la timp nebunia moștenită, îl scuipă între ochi, și strigă după ajutor, smucindu-se din plasa lui fatală. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
la clopoțelul pentru servitori. — Ah, domnu’ James! exclamă ea, Îngenunchind alături. V-ați lovit? — E fiara din junglă, murmură el, care a sărit. — Nu e nici o fiară aici, zise femeia privind În jur prin Încăpere, Întrebându-se dacă nu cumva pisica Îngrijitoarei intrase În apartament. Ați căzut, atâta tot. Minnie Îl chemă pe Burgess și Împreună Îl urcară la loc În pat. Se lăsa greu pe umerii lor și Își târa piciorul stâng, care părea paralizat. Des Voeux fu chemat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
noi. Din cale-afară de caraghios era acoperământul pentru cap, o pălărie de fetru foarte umflată, cu o adâncitură și care era numită, ca și când nu ar fi fost bună decât de aruncat, „cur cu mâner“. În nuvela mea timpurie Șoarecele și pisica, ce avea să fie etichetată, imediat după apariție, drept un pericol pentru tineret, dar care, apoi, avea să fie preluată ca material didactic și expusă, de atunci înainte, apetitului interpretativ al unor pedagogi mai mult sau mai puțin încrezători în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nici unui gând să-și ia zborul. Doar nesimțirea se lăbărța în el. Mulțumit de mine și sătul, așa sunt. Un autoportret din aceste zile m-ar reda bine hrănit. Dar mai târziu, mult mai târziu, atunci când pentru nuvela Șoarecele și pisica, schițam un personaj abrupt și ciudat, eroul lipsit de tată Joachim Mahlke, paracliser, licean, scafandru emerit, purtător al crucii cavalerilor și dezertor, Noinufacemașaceva, cel ce refuza să pună mâna pe armă, ar fi putut să-mi servească drept model, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
caz, nu reușesc să-mi amintesc de ora asta ca de un interval de timp stăpânit de spaimă - caporalul a încercat ușa pivniței. Era descuiată. Nu era nici o cheie pe dinafară. Nimeni nu ne păzea. Să fi speriat cumva vreo pisică sau poate că, în caz că ar fi existat una, să-i fi tulburat somnul? Prin fereastra de la bucătăria situată deasupra pivniței vedeam barajul anti-tanc. Nici un ins din Volkssturm nu-și mai fuma acolo o ultimă pipă. Dus era căpitanul de cavalerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu ce certificate? De la cincisprezece ani nu mai văzusem o școală pe dinăuntru. Profesorii mă speriau, motiv pentru care, mai târziu, dascălii de școală elementară precum domnișoara Spollenhauer din Toba de tinichea sau profesorul de sport Mallenbrandt din Șoarecele și pisica, pe urmă martirul Starusch, ca profesor în Anestezie locală și la urmă perechea de dascăli fără copii Harm și Dörte în Nașteri frontale sau Germanii sunt pe cale de dispariție au umplut pagini întregi de manuscris: atât de rodnici au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
episcopal crunt bombardat cu puțin înainte de sfârșitul războiului, Hildesheim, și care, contra cost - țigările nefumătorului - îmi oferise meditații în camera ei de la mansardă. Am întâlnit-o întâmplător, nu mai știu unde. Purta niște ochelari cu lentile groase și ședea cu pisica în poală într-un fotoliu cu tapițerie de un roșu rubiniu. „Puțină latină nu poate să strice“, așa suna sfatul ei. De îndată ce aveam liber, mă duceam la ea cu autobuzul. După meditații mă invita la o cană de ceai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai târziu, intervențiile mele aiurea în discuțiile politice sunt numite prea stridente și, sintetizând, toate animalele mele sunt numite pe numele lor: avantajele găinilor timpurii, mersul racilor târzii, pedigree-ul câinelui ajungând până departe, calcanul cel sănătos cu oasele lui, pisica, cu privirea ațintită asupra șoarecelui, șobolanca ce mi-a apărut în vis, cobea, care am ajuns să fiu, precum și melcul, cum ne-a ajuns el din urmă, ne-a depășit și se depărtează iute, fără un sunet... Ceea ce prezisese deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
argentinian este alb-albastru. Mai mult ca sigur că textul borbioyesc este contagios. J.L. Borges, Obras en colaboración. I. Con Adolfo Bioy Casares, Madrid - Buenos Aires, Alianza Editorial - Emecé Editores, 1981, coperta IV. Este semnificativ faptul că pe coperta volumului apărea o pisică profilată pe cer, râzând de numeroase personaje din cărți de joc. Deși inițial autorii se gândiseră la unul din labirinturile lui Piranesi, au ales motanul care, precum Bustos Domecq, râdea de toate personajele din carte. Pe de altă parte, volumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]